Un dirijor şi o violonistă care scriu istorie

Nu am găsit un titlu mai potrivit pentru un articol referitor la ultimele discuri semnate de doi americani: dirijorul James Levine şi violonista Hilary Hahn. El este deja legendarul director muzical al Teatrului Metropolitan din New York, una dintre cele mai importante opere ale lumii, iar ea – o violonistă laureată cu Grammy care îndrăzneşte să caute căi noi de expresie.

Legenda James Levine

În 24 martie, se lansează la nivel internaţional un disc-eveniment semnat de James Levine; în aceeaşi zi poate fi ascultat, de la ora 19, la Radio România Muzical şi este inclus şi în campania „Votează discul de muzică clasică al anului 2014” derulată la www.romania-muzical.ro.

Discul conţine un concert ce a avut loc în 19 mai 2013 la Carnegie Hall din New York – un concert susţinut de Orchestra Teatrului Metropolitan din New York, dirijată de James Levine, cu pianistul Evgheni Kissin solist. A fost un program incitant şi îndelung aplaudat: Preludiul actului I al operei „Lohengrin” de Richard Wagner, Concertul nr.4 pentru pian şi orchestră de Beethoven şi Simfonia a IX-a de Franz Schubert.

Evenimentul a fost unul cu totul special: marca revenirea pe scena de concert a dirijorului american, după doi ani de pauză datoraţi bolii. Publicul l-a primit foarte entuziast pe James Levine, deja o adevărată legendă: a colaborat pentru prima oară cu Teatrul Metropolitan din New York în 1971, a dirijat pînă în prezent peste 2500 de reprezentaţii a 85 de spectacole diferite (o performanţă în sine), şi în plus, este respectatul director muzical al acestei atît de importante instituţii americane.

Iar concertul său de revenire după doi ani de pauză impus a fost unul grandios, cu o orchestră într-o formă de zile mari şi cu un pianist de un talent special: Evgheni Kissin, un fost copil minune, este acum, la 42 ani, un artist matur, foarte clasic în viziunile pe care le propune, foarte interiorizat.

În fine, dacă doriţi să vă faceţi o impresie despre cum sună una dintre cele mai bune orchestre ale lumii, merită să aveţi în bibliotecă acest album grandios în concepţie.

Bisurile unei violoniste

Şi dacă James Levine scrie istorie prin relaţia sa atît de specială cu MET-ul newyorkez, compatrioata sa, Hilary Hahn, face acelaşi lucru prin apariţia ultimului ei disc, apărut în 7 martie 2014.

Pentru că acest disc conţine cele „27 de bisuri ale lui Hilary Hahn”, dar nu lucrări consacrate deja din repertoriul violonist, ci 27 de lucrări create special pentru Hilary Hahn de compozitori contemporani.

Într-o piaţă discografică atît de complicată, numai cea mai mai iubită violonistă a Americii, perfecta Hilary Hahn, şi-ar fi putut impune un proiect care să cuprindă exclusiv muzică contemporană, atît de ocolită de publicul obişnuit.

Hilary Hahn a comandat special pentru acest disc 26 de lucrări; autorii sînt compozitori pe care violonista îi apreciază – printre ei, Valentin Silvestrov şi Max Richter. A 27-a piesă a fost aleasă în urma unui concurs organizat pe internet: Hahn a primit peste 400 de partituri şi a ales-o pe cea a lui Jeff Myers, pe atunci stabilit în Hawai.

Lumea celor 27 de bisuri este cu totul specială – o muzică în care regăsim şi furie, şi meditaţie, şi tristeţe şi bucurie. Mie mi-a plăcut în mod special lucrarea Tinei Davidson – „The Blue Curve of the Earth”.

O selecţie din lucrările de pe albumul lui Hilary Hahn regăsiţi în emisiunea difuzată în 17 martie la Radio România Muzical, care poate fi ascultată şi pe site-ul campaniei „Votează discul de muzică clasică al anului 2014”.