Vivaldi reinventat de Avi Avital
Nu a cîntat niciodată în România, deci prea puțini de aici îl cunosc pe Avi Avital, pe care-l consider unul dintre cei mai interesanți interpreți din muzica clasică ce strălucesc pe marile scene de astăzi. Nu, nu cîntă în bocanci Vivaldi, nu face spectacol pe scenă așa cum face, de exemplu, organistul Cameron Carpenter, nu este mediatizat precum Lang Lang (apropo, Lang Lang poate fi ascultat live la Radio România Muzical pe 1 mai, de la ora 21.00, într-un concert transmis de la Munchen). Însă Avi Avital cîntă la un instrument deosebit pentru muzica clasică, mandolina, și o face într-un mod care a impus mandolina drept o vedetă a muzicii clasice.
Avi Avital s-a născut în Israel în anul 1978 și a început să cînte la mandolină la vîrsta de 8 ani; a fost repede admis într-o orchestră de mandoline, tip de ansamblu foarte popular în Israel, create mai ales datorită influenței imigranților veniți din Rusia. Însă Avi Avital nu s-a mulțumit să cînte ca un amator într-o asemenea orchestră; a studiat la Ierusalim și apoi la Padova în instituții de învățămînt superior. Extraordinara lui măiestrie tehnică, sensibilitatea muzicală, talentul, în fine, i-au deschis porțile către o carieră internațională de mare succes, într-o lume avidă de forme mereu noi de exprimare. În 2010, Avi Avital a devenit primul interpret la mandolină nominalizat vreodată la premiile Grammy.
S-ar spune că Avi Avital deține un secret al succesului, însă nu cred că este așa. Întotdeauna succesul constă în primul rînd, în muncă și talent. Nu-mi dau seama cîte ore a studiat Avi Avital ca să ajungă la performanțele tehnice pe care le etalează astăzi; el pare că nici nu cîntă la un instrument cu coarde ciupite, ci, în funcție de situație, la vioară, flaut sau chiar ca vocea umană. Pare neverosimil, dar vă garantez că așa este.
Un asemenea interpret ieșit din comun evident că a fost “vînat” de marile case de discuri. În prezent, Avi Avital are un contract cu Deutsche Grammophon. Primul lui disc sub sigla galbenă a acestei case a apărut în 2012 – cu lucrări de Bach; în 2014 a fost lansat un al doilea disc, intitulat “Between worlds” cuprinzînd lucrări clasice inspirate de muzica populară (printre ele, și cele 6 dansuri tradiționale românești de Bela Bartok). Iar în 23 martie 2015 a apărut un al treilea album purtînd semnătura lui Avi Avital, un album ce cuprinde în integralitate lucrări de Antonio Vivaldi.
Este un disc pe care-l puteți asculta la Radio România Muzical luni, 4 mai, de la ora 19.00 și în reluare duminică, 10 mai, de la ora 13.05. Sau oricînd pe site-ul campaniei Votează discul de muzică clasică al anului 2015.
Avi Avital a conceput acest disc ca un omagiu adus lui Vivaldi, unul dintre puținii compozitori din muzica clasică ce au scris special pentru mandolină (pe album figurează Concertul RV 425), dar și un omagiu adus Veneției. Discul a fost înregistrat într-o biserică din Veneția, alături de o orchestră venețiană, Venice Baroque Orchestra, alcătuită numai din venețieni care, evident, cunosc cel mai bine spiritul orașului. Sigur, Veneția este în legătură cu Antonio Vivaldi, care s-a născut și a activat o bună perioadă din viață la Veneția, aici primind și numele de “preotul roșu”, cum a mai fost numit, datorită faptului că a fost, într-adevăr, preot, deși nu oficia liturghia, iar părul său era de un roșcat intens.
Avi Avital reușește performanța de a înfățișa un Vivaldi nou și proaspăt, cu toate că există atîtea alte înregistrări cu lucrări de Vivaldi. Sigur, este inedit instrumentul la care cîntă, dar nu numai atît: Avi Avital este fascinant și trăirea, pasiunea, muzicalitatea, autenticitatea interpretării sale. E suficient să-i priviți chipul din videoclipul de prezentare a albumului, și nu mai e nevoie de alte cuvinte...
Alături de Concertul RV 425, gîndit de Vivaldi pentru mandolină și orchestră, pe disc regăsim transcripții ale unor lucrări vivaldiene, unele celebre, așa cum este “Vara” din ciclul “Anotimpurile”, înregistrarea care cred că este punctul central de interes al albumului, așa cum este prezentată de altfel și de Avi Avital, care vede acest concert drept cel mai complex din ciclul “Anotimpurile”. Găsim și un alt concert în original pentru vioară și orchestră (RV 356), unul în original pentru luth și orchestră (RV 93, des abordat și de chitariști), o parte dintr-un concert în original pentru flaut drept și orchestră (RV 443), o trio-sonată (RV 82) și la final, așa cum trebuia pentru un disc-omagiu adus Veneției, un cîntec tradițional venețian interpretat de Avi Avital alături de celebrul tenor Juan Diego Florez (care apropo, poate fi ascultat live, în 2 mai, la Radio România Muzical, de la ora 20.00, într-un spectacol transmis de la Opera de Stat din Viena, unde cîntă alături de soprana Valentina Naforniță).
Sigur, Vivaldi rămîne unul dintre cei mai populari compozitori din istoria muzicii, cu atît mai mult este interesant într-o abordare inedită, așa cum este cea a lui Avi Avital. Un album care trebuie neapărat ascultat, în opinia mea.
