Poveşti muzicale despre Cehia şi Spania

Sper că v-aţi încîntat pe parcursul săptămînilor trecute cu discurile din colecţia „Mari simfonii sub bagheta lui Sergiu Celibidache”, apărute împreună cu Dilema veche.

Pentru cei care sînt dornici mereu de nou sau caută pur şi simplu un ghid printre discurile noi (de muzică clasică) apărute în ultima vreme, un scurt îndreptar subiectiv: nu vreau şi nici nu pot să-mi arog morga de atotştiutor, şi eu mă consider un om care pur şi simplu iubeşte muzica clasică.

Deci, să vedem…

Dvořák cu Alisa Weilerstein

Mi-a atras atenţia un CD cu muzică de Antonin Dvořák semnat de violoncelista americană Alisa Weilerstein. Nu prea am auzit în România de Alisa Weilerstein, un artist absolut ieşit din comun. Primul ei disc înregistrat pentru casa Decca, cuprinzînd concerte de Carter şi Elgar, a determinat BBC Music Magazine să-i ofere în aprilie 2014 titlul de „Interpreta anului 2013”. Iar pe acesta al doilea disc al ei – Dvořák cu Orchestra Filarmonicii Cehe, dirijor Jiri Belohlavek, Alisa Weilerstein propune veritabile hituri – Concertul în si minor pentru violoncel şi orchestră şi mai multe miniaturi, una dintre ele, tema părţii lente din minunata Simfonie a IX-a „Din lumea nouă” de Antonin Dvořák.

E greu de spus ce mi-a plăcut mai mult pe acest CD: repertoriul, interpretarea, virtuozitatea tehnică, trăirea aparte, tumultul, strălucirea – Alisa Weilerstein este o  violoncelistă cum rar ai şansa să asculţi; nu degeaba MacArthur Foundation, una dintre cele mai importante fundaţii din Statele Unite ale Americii, i-a oferit în 2011 un „genius grant”.

Iar Jiri Belohlavek a fost pînă anul trecut dirijorul principal al Orchestrei Simfonice BBC, aceasta pe lîngă funcţia de dirijor şef al Orchestrei Filarmonicii Cehe. Tocmai pentru a pune în valoare măiestria certă cu care un ceh ştie să cînte muzica conaţionalului său Dvořák, în 7 iulie 2014 va apărea o integrală a lucrărilor simfonice şi concertante de Dvořák, sub semnătura lui Jiri Belohlavek – primul disc din colecţie cuprinde şi Concertul pentru violoncel şi orchestră cu Alisa Weilerstein. Însă dacă sînteţi curioşi, puteţi (re)asculta (şi nota) acest disc pe site-ul campaniei „Votează discul de muzică clasică al anului 2014”.

Muzica vechii Spanii dirijată de un spaniol

Pe 5 mai 2014, a apărut la casa Archiv ceea ce eu consider că este unul dintre cele mai bune albume cu muzică veche (barocă şi clasică timpurie) ale anului 2014. Este semnat de ansamblul Concerto Koln, specializat în acest tip de repertoriu, condus de Pablo Heras Casado. Albumul se intitulează „Il Maestro Farinelli” pentru că pune în lumină acel repertoriu cîntat la curtea regelui Spaniei, în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, de Farinelli, care nu a fost doar un celebru cîntăreţ castrat, ci şi un redutabil capelmaistru – adică şeful muzicienilor de la o curte nobiliară.

Cred că povestea care stă la baza acestui disc este interesantă în sine: Farinelli a părăsit Londra (unde era preferatul compozitorului Nicola Porpora, care pierduse teren în confruntarea pentru supremaţie pe piaţa muzicală a vremii în faţa lui Georg Friedrich Handel) pentru a veni la curtea lui Filip al V-lea al Spaniei. A fost angajat de regină care vroia ca prin muzică să-l trateze de depresie pe soţul ei – aşa se face că din 1737 pînă în 1746, la moartea suveranului, Farinelli i-a cîntat în fiecare seară lui Filip al V-lea. Se pare că Farinelli a avut succes, prelungind viaţa regelui Spaniei prin muzica interpretată în fiecare seară.

Cum se întîmpla asta? E simplu să-ţi dai seama ascultînd lucrările de pe discul „Il Maestro Farinelli” – o încercare de recompunere a repertoriului abordat de Farinelli pentru Filip al V-lea. Toate piesele au ceva în comun: sînt pline de strălucire şi de viaţă, au şi acel specific spaniol recognoscibil mai ales în lucrările baroce. Cred că era imposibil să nu te tratezi de depresie, măcar într-un anume grad, ascultînd aceste lucrări: aşa că aviz amatorilor…

Ceea ce este de asemenea interesant este repertoriul în sine – pentru că muzica vechii Spanii este prea puţin pusă în lumină publicului larg contemporan. Aşa se face că nu mai puţin de 8 dintre lucrările de pe disc sînt înregistrate în premieră mondială – lucrări semnate de Nicola Conforto, Francesco Corradini, Juan Marcolini, Niccolo Jommelli şi Tommaso Traetta.

Aşa cum era de aşteptat, pe disc se găsesc şi două arii (totuşi Farinelli a fost unul dintre marii cîntăreţi ai secolului al XVIII-lea). Iar vocea de pe discul apărut în 5 mai 2014 este cea a contratenorului american Bejun Mehta, cu un timbru special şi percutant chiar şi pentru lumea contratenorilor. Coincidenţa de nume cu cea a dirijorului Zubin Mehta nu este întîmplătoare: Bejun Mehta este nepotul de frate al lui Zubin Mehta.

Cred că nici numele lui Pablo Heras Casado nu vă este familiar: nici mie nu mi-era înainte de audiţia acestui disc. Pablo Heras Casado este un spaniol de 36 ani pe care influenta revistă americană „Musica America” l-a numit dirijorului anului 2014 (în 2013, acelaşi titlu fusese primit de vedeta Gustavo Dudamel). Pablo Heras Casado a dirijat deja mari orchestre din Europa şi America (în prezent este dirijorul Orchestrei St Lukes din New York) şi a înfiinţat în Spania natală o orchestră barocă, pe cînd avea doar 22 ani. Iar cariera şi-a început-o în cadrul proiectului West Eastern Divan al lui Daniel Barenboim.

Deci, contra depresiei sau măcar pentru a vă pregăti de vacanţă, ascultaţi „Il Maestro Farinelli” pe site-ul Radio România Muzical

Cele două discuri sînt disponibile şi în magazinele de specialitate din România, pe site-ul www.deutschegrammophon.com sau www.itunes.com.