Pe la mijlocul anilor ’90, cînd au început să circule mai asiduu primele romane pentru femei –, care de fapt nu erau romane, ci sfaturi practice „puse în scenă“, şi primele filme aşijderea – eram încîntată de ele. Ba chiar aveam naivitatea să cred că îmi pot oferi soluţii personale: în fond, rostul lor tocmai acesta este, nu? Să amestece nevoia de poveste, de romance, cu cea de psihologie aplicată.
„(…) în 2010 se va declanşa un conflict între Occidentul european şi Statele Unite ale Americii; criza economică nu va trece, iar Europa va suferi în continuare o cădere economică. Pe 11 noiembrie 2010, un război va fi declanşat între două ţări mari, iar numai cei care se vor ascunde în est sau în Caucaz vor supravieţui. Patru regi se încleştează într-o bătălie şi astfel izbucneşte cel de-al treilea război al lumii, în care vor fi utilizate arme bacteriologice şi chimice“ (www. brasovultau.ro)
Consideraţi că, în România, în momentul de faţă, femeile au şanse egale cu bărbaţii? Dacă da, de ce? Şi în ce domenii ale vieţii publice şi private se manifestă cu precădere această inegalitate?
Ţin minte că am scris, demult, un articol despre un oraş nu foarte mare din România: ideea era că, deşi respectivul loc era îngrijit şi plin de flori, te simţeai ca un leu în cuşcă atunci cînd te plimbai, seară de seară, în lungul şi în latul aleii principale, care era singurul loc sigur de promenadă. Senzaţia descrisă atunci s-a perpetuat în multe alte orăşele: unica soluţie, din cîte am înţeles eu, de supravieţuire în acele locuri era să fii capabil de o viaţă interioară… bogată. O soluţie val
De sărbători, în faţa Primăriei din comuna Oancea, judeţul Galaţi, un Moş Crăciun de mărimea unui om îşi face datoria frenetic: dă din mînă şi urează Merry Christmas!… În curtea aceleiaşi Primării stau, de astă dată nemişcate, nişte utilaje încă fercheşe, pe care scrie: „Donaţie din partea poporului japonez“.
De la primarul Viorel Chiriloaie aflăm că într-unul din pîraiele locale, Ştefan cel Mare îşi spăla rufele. Descendenţa de la Ştefan este, de altfel, marcată printr-o troiţă (construită în 1
La trecerea dintre 2009 şi 2010 am fost, recunosc, cel mai puţin – din întreaga şi destul de lunga mea viaţă – bîntuită de spiritul sărbătorilor. Explicaţii ar fi multe, care de care mai romantice (pe linia depresivă…). Există însă şi una mai pragmatică: gazdele alese, anul acesta, pentru revelion au fost ele însele prea puţin străbătute de spiritul în cauză.
Mi-am petrecut noaptea de 31 spre 1, ca în fiecare an, într-o „pensiune agroturistică“. Denumire relativă: partea de „turistică“ se justi
De pe 31 decembrie pe 1 ianuarie: „în sat, noaptea aceasta este o verigă, mijlocul unui lanţ compus din 12 zile şi 12 nopţi, perioadă în care oamenii lasă totul deoparte şi se ocupă cu toată seriozitatea de timp. Îl restaurează, îl regenerează, într-un cuvînt fac tot ce se poate ca să-l repare – pentru că există semne clare că timpul s-a stricat. Dacă n-ar face-o, s-ar sfîrşi lumea. (...). Satul tot e în mişcare. (...). Varietatea obiceiurilor e foarte mare – (...) – oamenii (...) ung pragul cas
Localitatea Cumpăna, situată la 5 kilometri de Constanţa, nu este una obişnuită. Nu numai pentru că este "sat european", şi înfrăţită cu vreo şapte localităţi din Europa....
Sînt " şi, probabil, voi rămîne " o clientă a taxiurilor bucureştene. Nu conduc şi, atunci cînd nu merg pe jos, iau taxiul. Fac acest lucru dintotdeauna: adică din anii ’90 încoace....
"Pin-Pin este un pinguin, personaj de desene animate, creat de Luminiţa Cazacu. Serialul s-a născut în urma filmării unor pinguini deosebit de sociabili....
Din ultimele călătorii prin ţară am tras, în principiu, două concluzii: că ai noştri conaţionali pot, dacă vor, să fie multilaterali şi prea eficienţi; şi că aparenţele înşeală în modul cel mai umilit...
Comuna Laslea, din judeţul Sibiu, este situată nu departe de Sighişoara, şi nici de deja faimosul Saschiz: pentru gemul de rubarbă, cetatea sa şi capacitatea localnicilor de a exploata un brand local....
În România a apărut, în sfîrşit, primul Festival Internaţional de Film pentru Copii: KINOdiseea, desfăşurat între 22 şi 27 septembrie a.c., la Muzeul Ţăranului Român şi la cinematograful Gloria, orga...
"Era pe 20 iulie dimineaţa. A venit o ploiţă aşa, din senin. Pe la 10-11. Şi cînd a trăsnit a fost în formă de cruce. A săpat o cruce precum cu hîrleţul. Erau nişte băieţi acolo cu carul....
Marbella e staţiunea să zicem mai modestă de pe Costa del Sol, din Spania. Varianta ei de lux este Puerto Banus " de fapt, unul dintre porturile Marbellei....
La Buchinger (clinica germană de "punere în formă" din Spania), cele mai palpitante momente ale zilei erau călătoriile cu autobuzul în oraşele-staţiuni apropiate: Marbella şi Puerto Banus (de fapt, ac...
Majoritatea oamenilor aleg vacanţe leneşe: visul multora e să zacă pe "nisipul fierbinte" şi să audă "freamătul mării" alături; unii îşi doresc să exploreze, fără sfîrşit, ţinuturi noi; alţii " turi...
Magazinele şi restaurantele săteşti au fost şi au rămas pasiunea mea. Motivul principal: doza mai mare de neaşteptat decît în cele orăşeneşti, care sînt, cît de cît, organizate şi clasificate....
UN LOC PRIVILEGIAT
Saschiz, din judeţul Mureş, nu departe de Sighişoara, are acum în jur de 2000 de locuitori " ne spune primarul Ovidiu Şoaită, de profesie silvicultor, aflat la al doilea ...
Cea mai lungă zi cu trenul a fost cînd, pe vreo 36 de grade, am străbătut aproximativ toată ţara, spre localitatea Şimian, situată dincolo de Oradea, aproape de graniţa cu Ungaria....
La Cîmpia Turzii am fost cam cu 20 de ani în urmă, invitată de un prieten într-o casă cu nuc în grădină, colecţii de fluturi şi volume de poezii înăuntru, precum şi cu o bunică specială, asortată cu t...
Comuna Cacica, din Bucovina, nu e departe de zona clasică turistică " cea a mînăstirilor din nordul Moldovei. Nu e departe, dar e în afara circuitului....
Trenul rămîne, pentru mine, mijlocul preferat de transport. Nu-mi dă sentimentul de nesiguranţă şi de imposibilitate de control din imponderabilul avion, şi nici pe cel de claustrofobie din maşină....
Comuna Cacica, din Bucovina, nu e chiar una dintre cele incluse în clasicul circuit turistic mînăstiresc. Dacă-i întrebi pe localnici, îţi vor spune că nu e zonă turistică....
Am vrut, mereu, să (re)văd Alba Iulia: aveam niscaiva amintiri estompate din copilărie, din care, una peste alta, rămăsese o senzaţie pozitivă: un centru maiestuos, impresionant......
În articolul trecut am scris despre imaginea familiei în filmele prezentate la TIFF, româneşti sau străine (ideea era că multe dintre ele descriau o stare de alienare a membrilor acesteia)....
Un adolescent întunecat, sora lui grăsuţă şi mama făr’de soţ mănîncă, tăcuţi, seară de seară, un fel incert, amestecat, cu sos. Vorbesc între ei minim, lucruri de strictă utilitate....
În week-end, eventual "cu gaşca", există încă prejudecata (care şi ea corespunde, de fapt, unor nevoi reale ale publicului, de destindere fără cine ştie ce problematizare) că e bine să vezi filme "uş...
Un drum pe jos, cel puţin prin Bucureşti, nu e de ici, de colo. Ci de-a dreptul iniţiatic. Sigur, depinde foarte mult de zona/zonele prin care îl faci şi de dispoziţia călătorului....
În Grozăveşti, liceul UCECOM (Grupul Şcolar de Arte şi meserii "Spiru Haret" " denumirea oficială). În liceu, o încăpere. Nici mică, nici prea mare, dar... caldă....
Fundaţia Crucea Alb-Galbenă oferă îngrijiri medicale gratuite, pe baza recomandărilor medicale, în cele şase sectoare ale Bucureştiului (şi plătite la cererea pacienţilor)....
Un elev de liceu, îmbrăcat într-un cearşaf alb, nu prea lung, cu o cunună pe cap intră pe scenă. Are un joc voit neglijent şi o mişcare scenică agilă, foindu-se de colo pînă colo....
Am ajuns la biserica (pe atunci) Stavropoleos prin 1995, dintr-o întîmplare: cineva din străinătate îmi dăduse un pachet cu ceai pentru părintele Iustin Marchiş....
