Printre inscripţii
Mesajele pascale de pe telefonul mobil nu sînt singurele texte de care m-am ciocnit în perioada vacanţei de Paşti. Ca să termin însă apoteotic cu această primă categorie, redau sms-ul cel mai complex primit cu ocazia "sfintei sărbători": "Dumnezeu să vă dea curcubeu la fiecare furtună, un zîmbet la fiecare lacrimă, o binecuvîntare la fiecare pas, o promisiune la fiecare grijă şi un răspuns la fiecare întrebare". Mesajul acesta, cel mai elaborat dintre toate cele amintite în articolul anterior, îmbină într-o etalare grandomanică aproape toate modalităţile omeneşti de luare în stăpînire a Paştelui: aproape, pentru că cea de-a treia cale de domesticire a sărbătorii, şi anume cea culinară, nu e prezentă. Celelalte două însă, varianta "dulce" şi grav-pompoasă, sînt perfect reprezentate, într-un paralelism sintactic desăvîrşit, ce pare să ne "livreze" următoarea semnificaţie: nu vă speriaţi, oameni buni, nu există nimic negativ sau neînţeles pe lumea asta, care să nu aibă rezolvare... Alte inscripţii întîlnite în zona Cîmpulung Moldovenesc în aceeaşi perioadă nu sînt strict legate de timpul festiv, dar reflectă aşteptări umane asemănătoare, chiar dacă provin din registre foarte diferite: "Casa care o doreşti ţi o fabricăm noi din lemn stratificat sau lemn rotund". Această frază stătea scrisă lîngă singurul magazin deschis în ajunul Paştelui, şi anume unul de suveniruri, din care se puteau cumpăra, printre altele, elefanţi albaştri din lemn, mişcători (versiunea avangardisto-postmodernă a tradiţionalei capre bej ce-şi mişca membrele cînd apăsai butonul ascuns dedesubt). Agramatismul deja devenit clasic mai ales în limbajul oral (înlocuirea formei de acuzativ a pronumelui relativ pe care cu cea de nominativ care), însoţit de cel, mai puţin consacrat, care constă în pierderea formei neaccentuate a pronumelui (ţi, în cazul de faţă), nu mai contează în faţa expresiei, curajoase, a unui vis: cel al căminului ideal, ce-i drept, mai concret decît binecuvîntarea, promisiunea, zîmbetul sau chiar curcubeul din sms. Dar nu lipsit de opţiuni: lemnul (trainicul...) poate fi rotund sau stratificat... De la casă la familie e doar un pas. În oraşul Suceava, de astă dată, găsesc un alt afiş, ce duce lucrurile spre un nivel superior: cel al relaţiilor maritale. Şi nu pur şi simplu momindu-ne cu utopii, ci explicînd totul, ca la carte, printr-o conferinţă: "Soţul ideal, soţia perfectă" (Seară duhovnicească organizată de Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi Români). Evident, cele două prototipuri înglobate în titlul conferinţei există, în viaţa de toate zilele. La fel ca şi "casa care o doreşti". Totul e să afli calea corectă spre ele. O posibilă asemenea cale ar putea fi cea preluată de pe o altă inscripţie, găsită, de astă dată, în Ocolul silvic Pojorîta: "Păstraţi liniştea vînatului!". Aparent superficială şi concretă, ea poate da naştere multor decriptări metafizice... Numai liniştea în sine e un concept fascinant, ce depăşeşte dorinţa din al doilea mesaj şi perfecţiunea din cel de-al treilea: prin ambiguitatea lui. Ca să nu mai vorbim de vînat, unde interpretările ce includ fragilitatea condiţiei umane sînt inepuizabile... Noroc cu alte două inscripţii, din aceeaşi zonă, care ne aduc la realitate. În faţa uneia dintre mînăstiri, nu mai ştiu care, Suceviţa sau Moldoviţa, scrie, rece şi limpede: "Fumatul interzis! Este interzisă intrarea în incinta bisericii cu pantaloni scurţi, fără cămaşă, sau cu altă ţinută vestimentară indecentă". Gata cu utopiile, trecem la interdicţii. Aşa da, aşa nu, reguli să fie... Şi, pentru tot acest parcurs, avem o posibilă explicaţie, pe un panou mare, de pe lîngă Voroneţ, pare-mi-se: "Judeţul Suceava, România. Drumul Ouălor încondeiate". O hartă, însoţită de cîte un ou încondeiat la fiecare localitate. Pe care-l poţi vedea, de altfel, şi sub formă de statuie, în mărime naturală.
