Festival de film pentru copii
În România a apărut, în sfîrşit, primul Festival Internaţional de Film pentru Copii: KINOdiseea, desfăşurat între 22 şi 27 septembrie a.c., la Muzeul Ţăranului Român şi la cinematograful Gloria, organizat de Asociaţia culturală SCRIPT şi Metropolis film. Directorul festivalului, Daniel Mitulescu, spune că unul dintre motivele pentru care a organizat festivalul este ca şi copiii români "să se poată bucura de filme independente de calitate, nu doar de producţii hollywoodiene scoase pe bandă rulantă". Un alt scop al KINOdiseea este stimularea creaţiei autohtone pentru copii: la această primă ediţie a festivalului nu a fost înscris în concurs nici un film românesc. Au fost doar prezentate, hors concours, cîteva producţii neaoşe "clasice": Dumbrava minunată (1980, Gheorghe Nagi), Maria-Mirabela (1981, Ion Popescu Gopo), Saltimbancii (1981, Elizabeta Bostan) şi Uimitoarele aventuri ale muşchetarilor (1987, Victor Antonescu). De asemenea, s-a organizat un concurs de scenarii pentru filme adresate copiilor. KINOdiseea a avut şi alte două idei mai puţin convenţionale: să organizeze o parte din proiecţii la un cinematograf de cartier, Gloria, unde se pare că au avut destui spectatori; şi să formeze un juriu din copii actori şi regizori. La care s-au adăugat atelierele de regie, actorie, costume şi efecte speciale, spectacole de teatru, lansări de cărţi şi un bal mascat în final. Căluţul lui Winky (Olanda-Belgia 2005, regia Mischa Kamp) nu a fost printre cele mai bune filme din festival: a avut multe momente trenante (şi, din păcate, o urmare...). Însă personajul principal, Winky, o fetiţă chinezoaică emigrantă în Olanda, deschide categoria copiilor meditativi şi gravi prezenţi în multe dintre producţiile din concurs. Winky înţelege mai bine decît părinţii ei diferenţele culturale dintre China şi Olanda, precum şi regulile de adaptare la un alt mod de viaţă. Fetiţa apare de multe ori pur şi simplu cugetînd cu orice preţ, mimica rîzăreaţă cu care ne-au obişnuit filmele Disney nu mai e decît uneori vizibilă în cazul lui Winky. În ce o priveşte pe Julia, eroina filmului Prinţul de hîrtie (Serbia, 2007, regia Marko Kostic), cîştigătoarea Premiului pentru cea mai bună actriţă, deşi nu la fel de gravă precum Winky, nu e mai puţin profundă. Înţelege foarte bine ce se întîmplă în familia ei, şi, aplicînd grila copilărească a soluţiilor absurd-imaginative (din perspectiva adulţilor), reuşeşte să rezolve problemele tuturor membrilor acesteia. Tereza din Cui i-e frică de lup (Cehia, 2008, în regia Mariei Prochaskova) e obsedată de lupul din Scufiţa Roşie " în propria interpretare " şi, cînd nu înţelege ceva la adulţi, îi vede... extratereştri. Copiii din Te rog, votează-mă (China-Danemarca-Africa de Sud) se luptă cu seriozitate pentru funcţia de şef al clasei, aplicînd principiile incipiente ale democraţiei, dar şi lovituri sub centură (de genul tu plîngi cînd eşti pusă în dificultate, eşti prea sensibilă " îi spune una dintre candidate, alteia...) în dezbaterea publică pentru mult rîvnita funcţie. Filmul, singurul documentar din competiţie, a luat, de altfel, Premiul pentru cel mai bun scenariu. Premiul pentru Cel mai bun film l-a luat În pod (Cehia, 2008, regia Jiri Barta): un film de desene animate, "de toate felurile, inovative" " după cum au spus copiii din juriu cînd şi-au motivat decizia. Pînă la urmă, o alegere... copilărească. Şi salutară, asemenea iniţiativei în sine a festivalului. Aşteptăm cu interes apariţia şi participarea creaţiilor neaoşe în domeniu.
