Ajungem astfel mult mai departe decît stricta „cultură profesională“ a lăutarilor: ciorănia lor este un tip de inteligenţă, este de părere Stoichiţă, o inteligenţă care se opune gîndirii planificate aşa cum sofistul se opune, paradigmatic, lui Platon.
Spaima a venit însă de-abia după aceea. Am dat pagina şi o rubrică uscăţivă s-a uitat brusc la mine din capul paginii cu ochi de funcţionar de ghişeu: ce competenţe şi abilităţi sociale aveţi? Aoleu, ce vor ăştia de la mine? – am dat eu s-o iau la fugă.
Ca în ţările civilizate... De cîte ori nu am auzit această referinţă admirativ-frustrată, din cele mai diferite guri şi despre cele mai diverse probleme! Ciudat însă, nu ţin minte să fi auzit vreodată invocîndu-se „ţările civilizate“ atunci cînd era vorba despre... a sta de vorbă.
De data aceasta va fi vorba despre alt fel de cotidian, mai puţin „hai-hui“ dar suficient de „socio“, un cotidian care va fi pîinea zilnică a profesorilor şi studenţilor ţării dacă actualul proiect de lege a învăţămîntului superior va trece aşa cum este el propus spre scurtă dezbatere publică chiar înainte de Paşte.
Dincolo de filmele bune sau filmele frumoase, ceea ce m-a impresionat totdeauna ca fiind cea mai mare performanţă cinematografică este imaginea – sau imaginarea – Timpului.
– Nu, e relativ de curînd... Ştii foarte bine că am trăit, ca să spun aşa, cu HR în casă şi chiar mă pricep. Dar de ceva timp am început să mă întreb ce fac eu cu viaţa mea şi mi-am dat seama că nu asta vreau să fac! Mi-am dat demisia şi mi-am găsit destul de repede (înseamnă că sînt bună, nu!?) un job, tot în resurse umane şi tot într-o corporaţie, dar doar pentru trei luni. Fix cît să am timp să mă hotărăsc ce o să fac de acum încolo.
– Şi cam la ce te-ai gîndit? o întreb eu, curios.
– Orice
Mămicile din România îşi vor aduce aminte, poate, cum îşi întîmpinau puişorii în zori de zi – sau o mai fac şi acum – cu o mică rimă infantilă: Bună dimineaţa, s-a sculat şi raţa (mai departe nu mai ştiu…). Ei bine, zilele trecute eu m-am trezit, lac de sudori, cu următoarea rimă adusă la zi
Oare de ce colecţionăm? De unde ni se trage această pasiune de a ne înconjura de nişte obiecte care să ne „reprezinte“, pe care le simţim ca pe un fel de „bogăţie“ personală şi pe care ajungem să le numim, uneori, „patrimoniu“?
– Mi-am luat liber de la slujbă ca să merg la o conferinţă, îmi povesteşte R. Doar că am aflat cu o zi înainte că nu se mai ţine, aşa că m-am urcat în maşină şi m-am dus la schi. Dacă tot aveam două zile libere... Doar că peste două ore eram deja pe Facebook, cu poza mea în vîrful muntelui, iar peste încă două ore m-a sunat şeful: „Bine, nu am nimic împotrivă, dar trebuia să-mi spui şi mie unde eşti, că dacă ţi se întîmplă ceva eu plătesc asigurările...“
Chiar la începutul romanului său Anna Karenina, Tolstoi afirmă că toate familiile fericite se aseamănă între ele, în timp ce nefericirea este diversă, fiecare familie fiind nefericită în felul său. Frumos! Dar nu mi-am pus niciodată întrebarea dacă este şi adevărat.
Un mail bîntuie spaţiul virtual. L-au primit mai multe cunoştinţe. Iată-l:
„From: Horia Bernea [mailto:horia.bernea@yahoo.com]
Sent: Thursday, February 04, 2010 7:20 PM
Subject: cate zile mai are de trait
Potrivit proiectului iniţiat de actuala conducere a Muzeului Ţăranului Român, depus la Ministerul Culturii, în baza căruia s-au obţinut banii pentru reconsolidarea clădirii, din luna mai a acestui an se va trece la strîngerea expunerii Horia Bernea.
Zapînd ca tot omul muncii înainte de culcare, am dat întîmplător peste Ultimul duel, un documentar istoric foarte british despre un ultim duel care a avut loc pe la începutul secolului al XIX-lea undeva în Scoţia.
Valul bezmetic de vaccinări care a urmat nefericitei morţi a unei persoane publice chiar poate rămîne în istorie ca „fenomenul Tecuceanu“, căci rezumă cît se poate de bine o stare de spirit mult mai generală decît evenimentul în sine. Societatea de consum a descoperit relativ recent una dintre cele mai eficiente (şi îndoielnice...) strategii de marketing: frica vinde, iar frica de moarte – respectiv grija/îngrijorarea faţă de propria sănătate – mai dihai decît altele.
Deochiul violet
Nici nu s-a stins bine rumoarea vaccinării şi ţara a fost cuprinsă de alt vuiet, parcă mai amplu şi mai durabil: războiul undelor mai mult sau mai puţin violete şi violente. Ce părere am? Am fost întrebat şi eu în cîteva rînduri şi nu am răspuns niciodată, pentru simplul motiv că n-am decît o părere mică şi proastă, care nu are de ce să devină publică. După cum, la fel de evident, nu mi-am dat cu părerea despre gripă sau vaccin, subiect rezervat specialiştilor în domeniu.
Am recitit întîmplător textele dedicate „rusticului“ chiar de mine în chiar această revistă: se pare că nu am înţeles ce era esenţial, aşa că mai încerc o dată...
Constatam că expresia care revine cel mai frecvent în descrierea amenajărilor recente ale gospodăriei săteşti este „ceva frumos“. „Casa şi grădina să fie frumoase, să fie la locul lor. Curtea bine întreţinută şi curată şi frumoasă se vede în sat de departe.“
„Frumosul“ este legat în majoritatea cazurilor de gratuit, de ieşirea de sub
„Lumina naşterii Mîntuitorului să pogoare în sufletele voastre, să vă inunde cu evlavie viaţa, Dumnezeu să sădească în inimile voastre sămînţa speranţei şi să vă împărtăşiţi din izvorul iubirii creştine!“ Cunoaşteţi, nu se poate să nu fi primit zeci de astfel de urări copleşitoare! Altele sînt mai „filozofice“, ca de pildă: „Bucuria vine din lucruri mărunte, liniştea din suflet, iar căldura din inimă! Vă doresc să aveţi parte de toate, alături de familie şi cei dragi!“. Sau: „Pentru că viaţa est
Aşa că i-am explicat: oamenii liberi nu savurează şi nu apreciază libertatea. O luăm ca atare. Ca pe aer. Nu simţim lipsa aerului decît atunci cînd ne sufocăm. M-am gîndit mult zilele acestea, la
Surprinzător, traficul pe Magheru este destul de fluid pentru ora asta. Am noroc, n-o să-mi mai petrec o oră pe drum. Stau la stop şi îmi repet în minte ce am de făcut în orele următoare....
Am primit recent o carte, cu recomandarea imperativă să o citesc " ceea ce vă recomand la rîndul meu şi dumneavoastră: Barbarii lui Alessandro Baricco....
" Dumneavoastră mergeţi la vot? mă întreabă taximetristul, după ce mă cîntărise cîteva minute cu coada ochiului să vadă dacă poate sta de vorbă cu mine sau nu.
" Mda......
Nu îmi aduc aminte să fi scris vreodată despre "politică". Nu că nu mă interesează (mă interesează atît cît e firesc pentru orice persoană normală), dar nu mă pricep....
"Murim noi, muriţi şi voi!" Am crezut iniţial că nu am citit bine, aşa că am aşteptat, poate camera va reveni asupra acestei pancarte ridicate cu mînie spre cer de un grup de grevişti....
În ultimele zile am primit din trei surse diferite " persoane cît se poate de respectabile toate " acest mesaj, însoţit de un avertisment de genul următor: "Nu ştiu dacă este adevărat sau cît din toat...
Pentru a fi "sufletul comerţului", reclama trebuie să cunoască bine sufletul cumpărătorilor, adică al unei întregi societăţi " sau, cel puţin, al unor largi categorii din acea societate....
" Gustă din acest shiraz! " mă îndeamnă B.
Petrecerea lîncezea toropită de căldură. Mîncarea nu prea tenta pe nimeni, iar băuturile se limitau la citronade cu gheaţă. B....
Vecinul meu de autocar este australian. De fel, este de prin părţile Macedoniei (nu îl întreb care...), dar a plecat în Australia în urmă cu vreo cincizeci de ani....
" Ăsta nu-i di pi la noi!... " zice omu’ către mine, plecînd nedumerit, după ce a examinat oul pe toate feţele şi l-a rîcîit puţin cu unghia ca să vadă ce-i cu el....
"Toată lumea asta de aici, pe strada asta, toţi au copiii la Bucureşti" " povestea o femeie. "Au copii şi vin de la oraş şi-i aduce. Dar mie cine să-mi aducă?...
" Nu are nici o şansă, îl mănîncă ăştia cu fulgi cu tot!
" Punem pariu că nu rezistă mai mult de trei luni?
" Nu punem, că nu cred să reziste nici trei luni......
Avînd două zile pentru a ajunge cu maşina de la Cluj la Bucureşti, m-am lăsat în voia ispitei mele favorite, luînd-o cînd la dreapta, cînd la stînga, pe drumuri secundare care se pierdeau printre coli...
Căutînd pe Google diverse reclame despre "mîncarea sănătoasă", am avut surpriza să constat că există peste 1,1 miliarde de intrări pentru sănătate. Noul idol, sănătatea! " mi-am zis....
" Ce însemna 1 Mai pentru dvs.?
" Un prilej de vacanţă. Ca şi acum...
" Dar ce anume făceaţi, aşa, specific?
" Specific? Nu cred că făceam ceva specific în afară de ceea ce v-am spus....
"Dumneavoastră, ca sociolog, ce părere aveţi, cît este realitate şi cît ficţiune în romanul Doinei Ruşti, Lizoanca la 11 ani?" " îşi începe jurnalista micul său interviu....
