Pe afară, fără cheie la gît

Publicat în Dilema Veche nr. 684 din 30 martie - 5 aprilie 2017
Pe afară, fără cheie la gît jpeg

Mulți spun că mersul pe jos, prin București, e departe de a fi vreo plăcere. Că e chiar neplăcut și nelalocul lui. Nu împărtășesc, din fericire, o asemenea viziune. Cred, mai curînd, că o plimbare la pas prin orașul nostru e, printre altele, și o încercare. Nu pot să nu merg pe jos, măcar puțin, indiferent unde m-aș afla. Intră într-un mod de viață devenit deja instinctiv, înscris undeva în nu știu ce nivel al subconștientului meu. Și pentru că fac parte dintr-o generație care a crescut mergînd destul pe jos. Fără mult dezbătuta cheie de gît, însă. Un copil protejat și mereu însoțit care, totuși, a alergat pe-afară.

În vremea copilăriei mele, cea a anilor ’70 spre ’80, copiii, chiar cei din familii „bune“ (termen foarte relativ, care necesită lungi explicații), nu prea erau duși la școală cu mașina. Din simplul motiv că mașini nu prea existau. Majoritatea mergeau la școală pe jos, cu bunici sau părinți, ori, de cele mai multe ori, singuri. Mulți dintre ei făceau parte din generația „cu cheia de gît“, a celor care ajungeau singuri acasă și-și încălzeau mîncarea. Eu, însă, nu am fost decît parțial tipică pentru perioada aia. Pentru că am avut o mamă super-conștiincioasă, un tată cu care se putea discuta orice și care făcea, precum cel al lui P.L. Travers din Saving Mr Banks, filmul despre ea și Disney (dar fără să fie alcoolic), ca orice să pară posibil, precum și doi bunici și o nașă veșnic disponibili. Toți acești adulți vegheau într-un fel sau altul asupra mea, ca unic „moștenitor“ al tuturor, așa încît era exclus să fi umblat cu cheia de gît. Precum tot exclus era să fi făcut ceva interzis: și asta nu pentru că nu m-ar fi lăsat, ci fiindcă îmi explicaseră cu atîta logică și tandrețe ce nu am voie și, mai ales, de ce, încît nu vedeam nici un motiv să încalc regulile lor.

De aceea, am fost un copil liber, dar autocenzurat. Alergam ca nebuna prin Parcul Tineretului, mă ascundeam prin tufișuri și goneam cu bicicleta, dar nu mîncam niciodată fructe nespălate din copaci. Nu vorbeam cu necunoscuți și nu chinuiam animale mici. Nici nu plecam dincolo de perimetrul permis ori nu treceam de orele general acceptate. Mă ascundeam în pivnița bunicului meu și-i răvășeam scîndurile, lemnele și cărbunii puse în ordine, dar nu luam niciodată nimic de acolo. Intram, cu copii cu tot, în casa în general impecabilă a bunicii mele și ne ascundeam după perdele, săream geamul sau beam apă, dar cumva cu știința ei (îi spuneam măcar după aceea). Pe scurt, eram un copil liber, dar cuminte. Probabil, dacă ai mei mi-ar fi pus toate interdicțiile din lume, aș fi simțit nevoia să le încalc. Dar nu s-a întîmplat așa… Mergeam o grămadă pe jos de la școală pînă la bunici și de la bunici spre casa mea, care se afla la cîteva stații mai încolo, dar, în general, însoțită. Crescînd, am avut porțiunile mele pe care hălăduiam singură, fără Oca (mama nașei mele, care mă lua de la școală în anii mici) și fără bunicul meu (care mă conducea pe urmă, mergînd vajnic înainte, cu servieta uriașă pe umăr).

Una dintre primele mele „porțiuni“ libere a fost dealul de la „Șincai“ spre Adesgo. Acolo am învățat, printre altele, engleza, căci îmi depănam idilele și alte povești de la școală în gînd, pe ­deal, în engleză. Acolo am descoperit micile ritualuri de stradă ale relațiilor dintre sexe: pe vremea aia, cînd treceai într-o uniformă de liceu scurtată, te claxonau mașinile sau „golanii“ din jur, care nu se temeau că vor fi dați în judecată pentru hărțuire sexuală, îți adresau cîte o porcărie ingenuă, en passant… Tot pe dealul ăla, și tot în uniformă, am fugit prima și singura dată de acasă, într-o noapte. Totul s-a petrecut, însă, foarte civilizat și corect: am plecat în uniformă și cu ghiozdanul și am luat-o pe jos de la Romană spre „Șincai“. Am mers liniștită pe jos, oameni nu prea erau. Fugeam de acasă la bunici. Cînd am ajuns în dreptul dealului de la Adesgo, care mi s-a părut cam creepy, l-am rugat pe singurul domn la costum care trecea pe acolo și mi s-a părut respectabil să urce cu mine. M-a „trecut“ dealul, fără incidente. Și am ajuns la bunici.

Lumea asta a copilăriei, amestecul între libertate și protecție, varianta de libertate cu limite autoimpuse mă ajută, și acum, să pot merge pe jos într-un oraș imperfect. Unde nu mai sînt cîini vagabonzi, dar rar găsești trotuare, cu zecile de mașini parcate. Și unde majoritatea celor cu care te întîlnești pe stradă, la anumite ore și în anumite zone, sînt homeless-ii sau cerșetorii. Văd că au apărut tot mai mulți și-ți cer bani în tot mai multe feluri. Aproape că ți-e teamă că, dacă se apropie cineva de tine, vrea ceva. Plus că, din cînd în cînd, dintr-una din clădirile pe lîngă care treci se mai prăbușește cîte ceva, cît pe ce să te omoare.

Și, totuși, rămîn pomii, acum înfloriți. Și casele, cele care sînt încă frumoase și nu se prăbușesc. Și cei cîțiva oameni prietenoși. Oricum, voi continua să merg, mereu, și pe jos, cu drag, prin București.

Foto: flickr

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.