Mozaic coreean

Publicat în Dilema Veche nr. 292 din 17 Sep 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

În Coreea a mînca este o artă, un ritual şi un spectacol, atunci cînd este vorba despre o masă tradiţională. În primul rînd trebuie să te aşezi pe podea, la o masă joasă, ca o invitaţie la puţină modestie, în plus, asta creează familiaritate între comeseni. Cînd primele feluri sînt aşezate pe masă, eşti copleşit de o armonie de culori şi nuanţe, totul arată aşa de proaspăt şi de apetisant în vasele de lut ars ori porţelan fin, alături de beţigaşe delicate de orez. Apoi eşti frapat de felul în care este servită mîncarea, fie că eşti la un restaurant tradiţional ori în vizită la o familie coreeană: umbre se mişcă în jurul mesei şi aşază pe nesimţite bolurile cu mîncare, ţinute cu delicateţe în palme, de parcă ar fi cele mai preţioase comori, gesturile sînt reţinute parcă pentru a nu izgoni misterele care se înşiră pe masă. Te uiţi la toate cele de pe masă şi arată aşa de proaspete, în porţii mici, că ai impresia că vin aşa direct din natură, că sînt uşor de pregătit, dar afli că în spate sînt ore lungi de gătit, eforturi laborioase. Cam aşa e totul în Coreea, ai impresia că lucrurile se fac firesc, uşor, cînd, de fapt, în spatele celui mai mărunt lucru sînt planuri bine puse la punct şi o muncă susţinută, fie că e vorba de mîncare sau de noi descoperiri tehnologice. La masă, după primul impact vizual, vine momentul cel mare în care guşti din primele feluri: o explozie de gusturi, de arome, de iute şi acrişor, dulce şi sărat. Cum spun coreenii: "Fiecare masă trebuie să cuprindă cele patru elemente: foc, pămînt, aer, apă". Aromele se armonizează perfect, ce este iute nu acoperă restul, nu găseşti nici o aromă egoistă să le acopere pe celelalte, lucrează toate împreună într-o poveste a gusturilor. Mîncare de teatru Nanta este un fenomen. Pornit din Coreea, a făcut senzaţie în toată lumea. Nanta înseamnă, de fapt, "gătit". Este o nouă formă de spectacol inspirată de arta de a găti coreeană şi de vechile ritmuri tradiţionale. Un critic de artă coreean îmi explică: "Nanta poate fi considerat cel mai bun produs coreean modern în materie de spectacol; în general, poveştile sînt simple, mai ales că artiştii nu au la dispoziţie decît gesturile ca să pună sub ochii spectatorilor întîmplări hazlii şi mini-dezastre care se pot întîmpla într-o bucătărie". Ei marchează ritmul, care poate deveni extrem de rapid, prin bătăi în mese de lemn cu tot felul de instrumente de bucătărie, cuţite, satîre, oale, beţigaşe pentru mîncat orez, castroane şi chiar legume sau fructe aruncate şi tăiate în aer cu mişcări uimitoare. Atmosfera la spectacolele nanta devine rapid incendiară. Show-urile au avut un succes uriaş în străinătate pentru că nu e nevoie de cuvinte, ritmul este universal şi poveştile sînt uşor de înţeles pentru oricine, indiferent de limba pe care o vorbeşte sau cultura din care provine. Nanta combină în ceva nou toate sursele de inspiraţie vechi, de la muzica tradiţională coreeană la cîntecele la tobe ori instrumente cu coarde sau mişcările din dansul cu măşti. Una dintre sursele de inspiraţie pentru nanta este Samulnori, care presupune utilizarea a patru instrumente tradiţionale, cu coarde şi tobe, pentru a cere zeilor să aducă noroc. Poate că pare uşor să baţi în masă cu un cuţit, dar repetiţiile sînt lungi şi istovitoare, fiecare gest trebuie să fie executat perfect, mai ales că atunci cînd te mişti şi dansezi rapid cu obiecte ascuţite în mîini, poţi ajunge foarte uşor la spital sau cu vreun deget lipsă. Măşti coreene Dansul cu măşti (Hahoe Pyolshin-Gut Tal-nori) este foarte popular în Coreea. Vechi de mii de ani, este încă gustat chiar şi de tinerii dependenţi de cultura pop de astăzi. La început erau 14 tipuri de măşti, dar trei dintre ele s-au pierdut în timp, restul sînt acum considerate comori naţionale. Trăsăturile măştilor sînt îngroşate, în expresii fie de bucurie ori jovialitate, fie schimonosite de ură ori spaimă. Expresiile se schimbă prin mişcări ale mandibulei, care este mobilă. Fiecare mască desemnează un personaj anume: prostul, sclavul încăpăţînat şi nechibzuit, divinitatea locală Kakshi, care îşi ţine buzele strîns ca să nu îşi dezvăluie tristeţea, Chuji " leul, măcelarul temperamental şi criminal, Halmi " văduva săracă şi bătrînă, Chumg " călugărul budist călător şi iubitor de plăceri lumeşti, Yangban " aristocratul blînd cu fire nobilă, Sonbi " învăţatul neadaptat la societate şi Pune " femeia frumoasă care flirtează. Fiecare mască vine cu un anumit tip de paşi, care spune mai multe despre caracterul personajului. Diavolii roşii Stadioanele se înroşesc, mulţimea cîntă. Nu, nu e vorba de manifestări comuniste în stil asiatic, e vorba despre Red Devils " Diavolii roşii. Aşa se numesc suporterii echipei naţionale a Coreei de Sud. E o armată de sute de mii de oameni îmbrăcaţi în tricouri roşii, o armată perfect organizată, cu precizia unui ceas, care strigă într-un glas numele ţării şi sloganul "mîndria Asiei". În timpul Cupei Mondiale, toată lumea în Coreea purta, chiar şi la serviciu, un tricou roşu pe care scria "să fii un diavol roşu". Pînă şi fostul preşedinte Kim Dae Jung, cînd era încă în funcţie, a fost membru al clubului de suporteri ai echipei naţionale. Loialitatea diavolilor roşii pentru echipa naţională este atît de profundă, încît izbucnesc în urale chiar şi cînd vreun jucător coreean aruncă mingea aiurea în out. Diavolii roşii nu sînt ca orice fel de suporteri, ei au un anumit gen de organizare şi chiar o filozofie de acţiune. "Este vorba despre o combinaţie de principii protestante, confucianiste şi un strop de budism, da, nu rîdeţi, sînt cele trei mari religii din Coreea pe lîngă catolicism; întîi munceşti pînă la epuizare, te organizezi, nu laşi nimic să te doboare, apoi aplici ideile protestante, adică, odată problema organizării rezolvată, cînd maşinăria merge ca unsă, îţi manifeşti individualitatea şi originalitatea, dar asta după ce ai făcut corp comun cu ceilalţi, totul pentru victorie, coreenii nu pot concepe altceva" " îmi explică un suporter coreean. Diavolii roşii vin la meciuri nu cu bîte, pocnitori sau brichete, ci cu instrumente tradiţionale, mai ales cu tobele coreene numite "buk". Zgomotul este asurzitor. Şi pe post de încurajări pentru echipă, suporterii coreeni cîntă pe stadion cîntece tradiţionale, populare, ca faimosul "Arirang". Emblema suporterilor coreeni este un cap de dragon roşu, fioros, iar diavolii roşii, probabil, au ales numele ăsta ca să sperie echipele adverse şi pe suporterii lor, dar diavolii coreeni sînt mai degrabă îngeri. Ei nu înjură pe stadioane, plictisitor, nu? Politeţea este atît de adînc înrădăcinată în mentalitatea coreeană, încît suporterii, chiar şi atunci cînd huiduie echipa adversă, o fac doar cu jumătate de gură. Excepţia apare în meciurile cu Japonia, care a ţinut Coreea sub ocupaţie, dar pînă şi atunci strigătele coreenilor sînt mai degrabă patriotice şi cu tentă naţionalistă decît jignitoare. Un încrîncenat suporter din Ghencea sau Giuleşti cred că s-ar prăpădi de rîs să audă ce strigă Red Devils la meciuri, mai ales că ceea ce lipseşte în duritate la capitolul limbaj e compensat prin muzică. Economia cunoaşterii "Knowledge economy" este conceptul şi secretul din spatele progresului economic rapid din Coreea de Sud. Primul domeniu în care s-a investit în Coreea a fost educaţia, care, sub numele de "dezvoltarea resurselor umane", a devenit prioritatea numărul unu a ţării. S-au făcut investiţii masive nu doar în şcoli şi universităţi, dar pînă şi în grădiniţe. Cartierele cu şcoli considerate foarte bune au şi cel mai ridicat preţ al apartamentelor, pentru că părinţii vor să îşi vadă copiii la cele mai performante şcoli. În Coreea, cursa pentru a obţine o cît mai bună educaţie este numită "febra educaţiei" şi a făcut chiar ca statul să fie criticat pe motiv că a ajuns să trateze studenţii nu ca pe nişte fiinţe umane, ci ca pe nişte resurse ca oricare altele, iar educaţia a devenit un domeniu similar cu industria. De altfel, cei mai mulţi dintre coreenii cu studii superioare ajung să lucreze în comerţ sau industrie. Directorul Asociaţiei Producătorilor Coreeni, Tae Nyen Kim, spune că educaţia în Coreea este extrem de aplicată, nu se insistă pe teorie şi cantitate, ci pe practică, deci e în avantajul industriilor: "Calitatea şi nivelul de educaţie al mîinii de lucru în Coreea sînt foarte ridicate, peste alte ţări; încă din interiorul familiei, din copilărie, coreenii sînt învăţaţi să fie competitivi, alfabetizarea este de aproape 100%, iar 86% dintre absolvenţii de liceu ajung la facultate; în Coreea, investiţia în educaţie este baza economiei, noi simţim asta în industria auto". În prezent, accentul este pus pe aşa-numita "carieră globală", universităţile sînt în pas cu tot ce este nou în lume şi adaptează imediat curricula. De exemplu, cum guvernul de la Seul a stabilit ca prioritate protecţia mediului, Ministerul Educaţiei şi cel al Mediului au adaptat imediat programa. "Ministerul Educaţiei şi cel al Mediului au făcut împreună manuale şcolare speciale, iar în universităţi au fost create catedre specifice, ca să putem avea, în viitor, specialişti în protecţia mediului" " explică Joo Beom Sik de la comisia prezidenţială pentru dezvoltare ecologică. Pentru că toată lumea în Coreea doreşte o educaţie superioară, învăţămîntul superior a devenit foarte scump, aşa că, începînd de anul acesta, Guvernul are un program de împrumuturi pentru studenţi cu dobînzi foarte mici, inclusiv pentru studii în străinătate. O studentă coreeană spune că în general, după universitate, tinerii merg în străinătate: "Studenţii merg în SUA pentru studiul limbii engleze, masterate şi doctorate, mai ales dacă e vorba de ştiinţă sau afaceri, dar nu există aşa-numitul

1012 21 poza jpg
Despre război și aceiași demoni
O istorie a ororilor în 100 de episoade, Editura Humanitas, 2015.
p 22 WC jpg
Copilul călare pe porc
Tăiatul porcului era evenimentul central al perioadei.
p 20 Catedrala Sfinta Sofia din Kiev WC jpg
Elemente religioase în conflictul ruso-ucrainean
Statul finanțează activitățile Bisericii, iar Biserica conferă legitimitate statului.
Anticiclonul rusesc nu cedează jpeg
Anticiclonul rusesc nu cedează
Rusia de azi este închisă pentru noi: nu știm despre filmele lor, cultura lor nu o difuzăm și nu o vrem, limba rusă nu ne place, iar politica Rusiei se rezumă la persoana lui Putin și nici asta nu prea ne interesează.
„Ucraina e pierdută pentru Rusia” – interviu cu Anatol ȚĂRANU, fost ambasador al Republicii Moldova în Rusia jpeg
„Ucraina e pierdută pentru Rusia” – interviu cu Anatol ȚĂRANU, fost ambasador al Republicii Moldova în Rusia
„Gafele comunității occidentale în raport cu regimul lui Putin au contribuit la ceea ce se întîmplă astăzi.”
Ce îl mobilizează pe Putin? – interviu cu Adam MICHNIK jpeg
Ce îl mobilizează pe Putin? – interviu cu Adam MICHNIK
„Putin a avut un anumit obiectiv atunci cînd a început să mobilizeze trupele, dar s-a lovit de ceva neprevăzut.”
Jocurile privirii jpeg
Jocurile privirii
Prinși în vîrtejul aceleiași lumi, Eminescu și Caragiale nu sînt, de fapt, în disjuncție, ci într-o continuitate aproape magică.
Catedrala Mîntuirii Neamului – sau pragul civilizațional dincolo de care trebuie să pășim jpeg
Catedrala Mîntuirii Neamului – sau pragul civilizațional dincolo de care trebuie să pășim
În poziția pe care o avem cei mai mulți dintre noi în fața dezbaterii privind construcția Catedralei Mîntuirii Neamului, există multă trăire tipic românească.
Istoria uitată a Buștenariului jpeg
Istoria uitată a Buștenariului
Descoperirea zăcămintelor de aur negru avea să schimbe complet așezarea molcomă și uitată de timp, ducînd la un adevărat boom demografic și industrial.
Iran: de la trei genuri la unul jpeg
Iran: de la trei genuri la unul
Vechii perși recunoșteau trei genuri, sau cel puțin o veche civilizatie de acum 3.000 de ani descoperită la Hasanlu în nord-vestul Iranului.
Hong Kong – momentul adevărului jpeg
Hong Kong – momentul adevărului
Această cvasi-promisiune de azil politic încîntă auzul unor grupuri de profesioniști din Hong Kong, care promovează ideea unei emigrații colective spre noi „orașe charter” situate în țări mai libere.
China, în căutarea legitimității jpeg
China, în căutarea legitimității
Democrația liberală se confruntă cu o criză de legitimitate – sau, cel puțin, așa ni se spune. Oamenii nu mai au încredere în guvernarea elitelor liberale și tot mai multă lume crede că oferta actuală de democrație este o păcăleală.
Pînă la Praga şi înapoi jpeg
Pînă la Praga şi înapoi
Am trăit multă vreme temerea că voi ajunge într-o situaţie fără ieşire atunci cînd, nevoit să fac pe ghidul turistic prin Bucureşti, nu prea voi avea ce să le arăt oaspeţilor. Străzile congestionate? Clădirile-monument neîngrijite? Casa Poporului?! Mănăstirile asaltate de cerşetori?
America se întoarce în Irak jpeg
America se întoarce în Irak
Decizia preşedintele Barack Obama de a spori numărul trupelor terestre americane din Irak şi de a le plasa în provincia Anbar, preponderent sunnită, a stîrnit numeroase discuţii aprinse. În Statele Unite, dezbaterea publică a pus pe tapet experienţa Vietnamului, unde desfăşurarea tot mai masivă de acţiuni militare a dus la o împotmolire gravă.
Urmările declinului Rusiei png
Urmările declinului Rusiei
Pe măsură ce Europa dezbate dacă să îşi menţină sau nu sancţiunile contra Rusiei, politica de agresiune împotriva Ucrainei pe care o duce Kremlinul continuă, fără nici un fel de dezbatere. Deşi Rusia este într-un declin evident, ea reprezintă încă un real pericol pentru stabilitatea internaţională din Europa şi nu numai.
Jocul de a frica jpeg
Jocul de-a frica
Nimic nu documentează mai persuasiv şi agasant cît de alăturea cu drumul e, în faţa provocărilor globale, mare parte din stînga occidentală decît reacţiile disproporţionate iscate de victoria electorală a premierului israelian Beniamin Netanyahu.
Melancolia lui Fawad – poveste afgană jpeg
Melancolia lui Fawad – poveste afgană
Văzut din Occident, Afganistanul e un fund de rîpă în care cîţiva smintiţi dau de lucru NATO. Presa occidentală e responsabilă de imaginea foarte precară a Afganistanului – cînd se vorbeşte, e mereu despre atacuri, explozii, militari morţi cu onoare la datorie (întotdeauna ai noştri, nu ai lor) şi eşecuri colosale.
Pînă unde putem lupta cu statul islamic jpeg
Pînă unde putem lupta cu statul islamic
Există o îndelungată şi controversată istorie a extinselor intervenţii militare străine în Orientul Mijlociu şi este de sperat ca decizia preşedintelui SUA, Barack Obama, de a purta război contra statului islamic nu va demonstra altceva. Nici un alt grup terorist nu merită mai mult să fie distrus decît aceşti jihadişti ucigaşi şi prădători.
Taksim şi iluzia modelelor jpeg
Taksim şi iluzia modelelor
Da, poliţia a evacuat piaţa Taksim din Istanbul, la ora la care scriu. Da, şi în Ankara, protestatarii au fost îndepărtaţi, la fel în Izmir. Da, de fiecare dată cînd protestatarii se adună pe străzi, poliţia intervine rapid. Însă premierul Erdogan şi AKP sînt cei care au pierdut.
Slăbiciunile Chinei   argument monetar jpeg
Slăbiciunile Chinei - argument monetar
Cînd discut despre China, de regulă, impun un exerciţiu socratic. Simulez că sînt de acord cu măreţia statului chinez, după care îmi întreb interlocutorul dacă ştie care este moneda sa. Cu toţii sînt de acord şi explică pe larg cum chinezii îi vor depăşi pe americani, dar puţini sînt capabili să spună numele monedei chinezeşti.
Alegerile lui Mohamed Morsi jpeg
Alegerile lui Mohamed Morsi
Noul preşedinte al Egiptului, Mohamed Morsi, provine din rîndul organizaţiei Fraţilor Musulmani – acest simplu enunţ a speriat o mare parte a opiniei publice în străinătate şi pe egiptenii cu orientări seculariste.
Securitate, diplomaţia comerţului şi iar securitate jpeg
Securitate, diplomaţia comerţului şi iar securitate
Un nou jucător de anvergură s-a aşezat la masă în Orientul Mijlociu. Turcia politicii externe concentrate aproape exclusiv pe securitate, pe linia „zero probleme cu vecinii“ şi pe rolul NATO, în strînsă legătură cu alianţa uneori tensionată cu Statele Unite, şi-a modificat aproape radical strategia.
Retrofuturism: un exemplu standard jpeg
Retrofuturism: un exemplu standard
Vă propun o poveste cu spaţii sacre, din India. Arhitectul Sameep Padera are, pentru weekendurile cînd iese din Mumbai, o fermă modestă la Wadeshwar, un sat de hinduşi la 70 km de metropola uriaşă. Probabil e o casă la ţară cu oleacă de curte. De cum s-a aşezat în sat, preoţii locului au venit să ceară donaţii pentru un templu dedicat lui Shiva.
„Trezirea arabă“ în confuzia postrevoluționară jpeg
„Trezirea arabă“ în confuzia postrevoluționară
Primăvara arabă – sau „trezirea arabă“, cum a mai fost numit` – a declanșat un entuziasm cu accente de delir uneori, exact așa cum s-a întîmplat cu revoltele de stradă din 2009 în Iran. Acum i-a luat locul o dezamăgire pe măsură, însoțită de discursuri despre democrație, golite de fond.

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.