- liniştea scandinavă, dincolo de faţadă -

„Înţeleg că oamenii au nevoie de un ţap ispăşitor şi, acum, cînd Breivik este în spatele gratiilor, am şanse să devin ţapul ispăşitor la îndemînă, mai ales fiindcă sînt singurul norvegian pe care îl citează.“ Cel care a publicat zeci de articole online sub pseudonimul Fjordman, autorul cel mai citat de Breivik în „manifestul“ său şi indicat de terorist ca idol, s-a dus, după cum mărturiseşte, de bunăvoie la poliţie pentru a spune tot ce ştie, la două săptămîni după masacrul de la Oslo. Misteriosul Fjordman şi-a dezvăluit, în sfîrşit, identitatea, într-un interviu acordat publicaţiei norvegiene VG: îl cheamă Peder Jensen şi are numai 36 de ani.

Un profet  timid

Fjordman reprezintă un caz chintesenţial pentru puterea comunicării online: un blogger anonim care a devenit în cîţiva ani, în spaţiul virtual, mai cunoscut, citit, admirat, dar şi detestat decît majoritatea ziariştilor „cu nume“. A început să scrie în 2005, temele lui predilecte fiind islamizarea Europei, declinul civilizaţiei occidentale, corectitudinea politică şi ceea ce el a numit „cea mai mare trădare organizată din istoria Vestului“ – importul de imigranţi, în special musulmani, şi războiul ideologic purtat împotriva popoarelor europene de către propriile guverne, în numele multiculturalismului. Articolele lui au fost traduse de alţi bloggeri în majoritatea limbilor europene (şi nu numai) şi preluate de site-uri anti-islamice, conservatoare, naţionaliste. Pentru adversari, este doar un alt conspiraţionist de extremă dreaptă, poate mai talentat şi cultivat decît alţii de acelaşi tip; admiratorii i-au spus însă „profetul întunecat al Scandinaviei“. „El este cel mai bun dintre noi“ – clama site-ul „anti-jihadist“ Gates of Vienna, care i-a găzduit majoritatea articolelor, site menţionat şi el de Breivik ca sursă de inspiraţie. S-a ajuns pînă acolo încît cititorii lui online au speculat că Fjordman ar fi de fapt un grup de autori sau chiar o organizaţie. La puţin timp după atentatul de la Oslo, s-a răspîndit zvonul că autorul atacului terorist ar fi chiar Fjordman: era cel mai cunoscut nume scandinav asociat cu anti-islamismul.

În publicaţia VG, norvegianul s-a lăsat, pentru prima şi, spune el, ultima oară, fotografiat. Mulţi au fost şocaţi să descopere că tenebrosul profet, pe care unii şi-l imaginau ca pe o variantă modernă a războinicului viking, seamănă mai degrabă cu un student: slăbuţ, timid, cu ochelari.

Spaima

După explozia din centrul capitalei norvegiene, Fjordman/Jensen a fost convins că e vorba de terorism islamic. A început să comunice cu prieteni din blogosferă, pregătindu-se să comenteze pe marginea unui alt atac de tip Al-Qaeda. Conversaţia însufleţită s-a transformat în curînd – după cum avea să mărturisească Jensen în stilul care l-a consacrat, pe Internet – în stupoare: desfăşurările ulterioare de pe insula Utøya nu se potriveau deloc cu tiparul cunoscut de ei. A urmat ceea ce Fjordman consideră a fi coşmarul vieţii lui: în cîteva ore au apărut zvonurile că el ar fi autorul, după care, cînd Breivik a fost prins, s-a trezit menţionat drept principala sursă de inspiraţie pentru asasinate. S-a închis în casă, înspăimîntat, convins că poliţia norvegiană avea să-i bată în curînd la uşă. După două săptămîni de recluziune şi frică, la sfatul avocatului, s-a dus la poliţie, cu mesajul: nu mai căutaţi, eu sînt Fjordman. Nu e prea limpede dacă avea sau nu informaţii că autorităţile norvegiene îi ştiau deja identitatea, şi mărturisirea a fost un caz de forţă majoră. „Oricum m-ar fi găsit şi frenezia mediatică ar fi fost şi mai mare decît acum.“

S-a aflat astfel că Peder Are Nøstvold Jensen a studiat limba arabă la Universitatea din Bergen şi la Universitatea Americană din Cairo. A urmat apoi cursuri de masterat în cultură şi tehnologie la Universitatea din Oslo, pe care le-a încheiat cu o teză despre blogurile anti-regim din Iran. La început, a semnat articole în presa norvegiană cu numele lui real, dar, în curînd, avea să constate că tot mai multe materiale îi sînt respinse pe motiv că sînt extremiste, ceea ce l-a determinat să se orienteze spre Internet. S-a gîndit la un pseudonim care să sune cît mai scandinav, astfel încît orice cititor să-şi dea seama de unde vine. Fjordman i s-a părut perfect.

Scandinavia: ape liniştite, ape adînci

Jensen spune că în acest moment se teme mai mult ca niciodată: de autorităţile propriului stat, de concetăţenii furioşi care, după masacru, caută ţapi ispăşitori, de posibilele represalii din zona islamică. Colac peste pupăză şi într-o notă amuzantă, nici neoaziştii nu-l suportă şi, după ce i-au văzut fotografia, l-au declarat evreu (ceea ce nu e adevărat): de fapt, l-au numit „marionetă sionistă“ şi „trădător“, de acum cîţiva ani, cînd a publicat un articol cu titlul „De ce lupta Israelului e şi a noastră“. S-a resemnat cumva cu gîndul că şi-a făcut duşmani în toate părţile şi vrea să se ascundă cît mai departe de lume.

Breivik l-a abordat pe e-mail, în 2009 şi 2010, i-a mărturisit admiraţia lui şi l-a rugat să se întîlnească. Jensen l-a refuzat „nu din cauza vederilor lui extreme, ci fiindcă nu mi s-a părut prea interesant – genul vînzător de aspiratoare“. Poliţia i-a confiscat, imediat după autodenunţ, calculatorul personal: acum, un nou motiv de frică s-a adăugat pe lista deja lungă a fostului Fjordman. Dacă – spune el – corespondenţa cu Breivik e nesemnificativă şi nu-l poate implica deloc în atac, îl îngrijorează faptul că, probabil, oamenii legii cunosc deja identitatea prietenilor lui, bloggeri care ţin, ca şi el odinioară, la anonimatul lor. În orice caz, Jensen a declarat că nu va mai scrie niciodată cu numele Fjordman, care rămîne asociat, în conştiinţa norvegienilor, cu cel al lui Breivik.

După ieşirea la lumină a adevăratului Fjordman, scormonitorii ziarişti i-au găsit şi familia. Tatăl e genul hippiot întîrziat şi e votant de o viaţă al social-democraţilor. Jensen jr. însuşi a fost simpatizant al stîngii pînă în 2001, cînd o experienţă l-a marcat. Se afla la Cairo ca student şi, pe 11 septembrie, a văzut manifestările spontane de bucurie pe străzile egiptene, după căderea Turnurilor gemene. La fel de mult l-a uimit faptul că presa scandinavă a păstrat tăcerea asupra acestui aspect. Atunci – spune el –, şi-a schimbat convingerile politice cu 180 de grade şi a înţeles că islamul este incompatibil cu modul de gîndire occidental.

După momentul Oslo-Utøya, diverşi comentatori s-au întrebat cum a fost posibil un asemenea act în Norvegia, una dintre cele mai paşnice şi liniştite ţări din lume. Tot ce iese la iveală în ultimele săptămîni demonstrează că scandinavilor li se potriveşte perfect zicerea despre adîncimea şi imprevizibilul apelor liniştite. Locul unde se află cei mai înverşunaţi susţinători ai imigraţiei şi multiculturalismului ascunde, în subteran, şi o rezistenţă neaşteptată la noul Zeitgeist. Invidiatul paradis nordic se clatină, politicienii şi mass-media încearcă din răsputeri să păstreze faţada. Dincolo de ea se află lumea celor care scriu sub pseudonim. Un indiciu despre nemulţumirea din subteran a apărut anul trecut în Suedia cînd, pentru prima oară în istoria ţării, un partid anti-imigraţie, Sverigedemokraterna, a ajuns în Parlament. Şi, ca o profeţie sumbră, cu cîteva zile înainte de atacul lui Breivik, publicaţia norvegiană Dagbladet publica un interviu cu istoricul Nils Rune Langeland, în care acesta era de părere că zona scandinavă va fi „cîmpul de bătălie al viitorului“, în ciocnirea dintre civilizaţii.