Indiile galante - iradiantul gest inaugural

Valentin DUMITRESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 461 din 13-19 decembrie 2012
Indiile galante   iradiantul gest inaugural jpeg

Aceste notaţii întîrziate încearcă să descrie o experienţă. Una ireductibilă oricăror prejudecăţi. Experienţă a bucuriei pure. Relativa distanţare în timp – am văzut două reprezentaţii cu opera-balet a lui Jean-Phillipe Rameau la Opera Naţională Română din Iaşi, în 14 şi 15 noiembrie – poate fi benefică unui reportaj sui generis suportînd, fără preţiosul ambalaj bun la toate, reflexii subiective. Pentru că, şi dacă mi-aş fi propus să mă sustrag impresiilor la cald ale spectacolului montat acum şi aici de Andrei Şerban, după succesul de la Opera „Garnier“ din Paris în 2003, amprenta lor e indelebilă. Mai puţin contextul acestui moment repetitiv, trăit pînă la saturaţie, de neignorat, totuşi, pentru artistul în cetate care se obstinează să meargă „împotriva curentului“. Împovăraţi de campanii, pierdem reperele, devenim agresivi, opaci, anexe ale perisabilului în ascensiune. Campanie perpetuă cu final prefigurat, care ne desfigurează. O lume băltind „în suc propriu“, preparat de tovarăşii lămpaşului lui Ilici prin anii ’90 pentru Piaţa Universităţii înscenată de aleşii-culeşi eternizaţi la butoane, repetăm destinul înaintaşilor din trecutul recent, deşi, declarativ, nu obosim să-l sancţionăm. Desigur, numai la alţii, cei neasemenea nouă şi amicilor noştri, ocazionali sau superpuşi, bravi moralişti în dura luptă pentru supravieţuire – şi pentru un euroi în plus. Eroii amatorilor de Western s-au adaptat spontan noilor realităţi – globalizarea, nu-i aşa?, şi Estul sălbatic înconjurător. Prin contrast, cu Indiile galante sîntem purtaţi în cele patru zări şi în intimitatea fascinantă şi fastuoasă dintr-o Roză a Vînturilor unde muzica, dansul, imaginea şi cuvîntul pot îmblînzi miraculos spiritele rele. Este spaţiul inocenţei regăsite, tărîmul privilegiat naşterii poveştilor şi – cu o vorbă uitată azi – al bunătăţii, cea care, fireşte, nu „serveşte“ la nimic, precum Cenuşăreasa, probă iniţiatică a copilăriei… Însă regizorul nostru e, vai, deja celebru, celebritate în statuie în opinia mărginaşilor, destui umblători cu tămîie, iar cîte unul, „fără să îşi propună“, îl „veştejeşte“ – asemenea unui estet marxistoid „literatura nostalgic stalinistă“ –, „în mod salutar“ (!), încă (citat preluat dintr-un publicist „angajat“, suport-hîrtie ). La o banală analiză de text, arguţia face concurenţă văzutelor şi ne/mai/văzutelor moravuri rutiniere.

Într-un peisaj blocat, aveam nevoie ca de aer de realism neconvenţional şi, în egală măsură, de utopie, acel salt în necunoscut experimentat de Peter Brook în deşertul asiatic sau african, realizat cu un simplu covor aşternut oriunde pe solul arid. Păşind acolo, localnicii neatinşi de rumorile civilizaţiei se transfigurau, deveneau ca prin farmec actori. Un astfel de „covor“ aşază Andrei Şerban sub picioarele fiecăruia dintre cei 120 de interpreţi ai operei-balet baroce puse în scenă la Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri“, proaspăt renovat – precum şi ale spectatorilor ne/iniţiaţi cărora li se adresează fără discriminări, fie ei politicieni în campanie de toate culorile ce-şi consultă neabătut mesajele pe mobil, cei ce vor pleca mai săraci după „oficierea evenimentului“, schimbînd de-a lungul reprezentaţiei peste 700 de costume, nenumărate elemente de recuzită, într-un continuum al comuniunii. Numai snobii şi fariseii vor refuza acest spectacol de teatru, ca teatru, aşa cum stilul baroc, acceptat mai întîi în iconografie în cadrul Conciliului de la Trento (1545-1563- Concilium Tridentum, lat.), s-a impus prin impresionanta adresabilitate, transmiţînd – în pofida imperfecţiunii compoziţionale conform canonului prestabilit – emoţia adresată tuturor. Apoi, prin tradiţia religioasă, această implicare directă şi emoţionantă, încurajată de Biserica Romano-Catolică, s-a răspîndit repede în cea mai mare parte a Europei, datorită noilor posibilităţi de interpretare pentru a produce dramă, exuberanţă şi grandoare în artă – muzică, dans. Derivat din cuvîntul portughez barroco, desemnînd o perlă nativă sau imperfectă, barocul a fost limitat o vreme la meseria de bijutier. Iar ceea ce face Andrei Şerban în montarea operei lui Rameau e analog acesteia, şlefuind cu minuţie o trupă insuficient exersată, corpul de balet mai ales, cu contribuţia lui Deborah Torres de la Paris, asistenta coregrafei Bianca Li, creatoarea baletului de la Opera „Garnier“, în urmă cu un deceniu. La pupitru orchestrei, dirijorii Gabriel Beştelea, un foarte tînăr artist consacrat deja, la 26 de ani ai lui, un virtuoz al generaţiei sale, stăpîneşte strălucit bagheta interpretării ariilor instrumentale în reprezentaţia cu public din 14 noiembrie, la premiera din seara următoare maestrul Adrian Morar a beneficiat şi de concursul distribuţiei dintîi, cu participarea invitaţilor, tenorul Radmilo Petrovi´c (Viena) şi soprana Rodica Vică (Bucureşti), a lui Andrei Şerban dansînd în celebrul rondou final „pipa păcii“, împreună cu întreaga distribuţie, în ovaţiile spectatorilor binecuvîntaţi cu petale de flori. Conflictul dintre puterile văzduhului cutreierat de nori, dintre „HÉBÉ, zeiţa tinereţii, şi Bellone, zeiţa războiului (cîntată de un bariton), provoacă haos şi atrage pe bărbaţi cu promisiunea gloriei războinice. Zeul Amor, fiul lui Venus (cîntat de o soprană), chemat în ajutor, e inspirat de Hébé să traverseze mările pentru a duce dragostea pe alte continente, departe de Europa răvăşită de război. Un alai de zeităţi şi amoraşi pleacă în călătorie spre ţărmurile exotice şi libere de conflicte“. Astfel sînt prefaţate cele patru „intrări“ pe care e structurată opera lui Rameau, intitulate: „Turcul generos“, „Incaşii din Peru“, „Florile“, „Sălbaticii“ (indienii americani, în viziunea timpului). Pelerinajul îndrăgostiţilor e însoţit de furtuni devastatoare, ploi de pietre de foc căzute din ceruri, ameninţări nebănuite, dar iubirea adevărată învinge toate obstacolele răspîndindu-se floral peste noi, contemporanii care au uitat-o, poate. Şi aceasta e muzică, vehicul al Armoniei. Mecanismele scenice sînt la vedere, cu maşiniştii care manipulează angrenajul valurilor de mucava, apariţiile personajelor pe platforme cu rotile, bulgării incendiari ce se prăvălesc peste eroi, ansamblu din care nu lipsesc motive preluate parcă din desenele animate. Umorul e consubstanţial încîntării. Împreună cu scenografa Carmencita Brojoiu, admirabilă aici, ca şi în atîtea dintre spectacolele lui Andrei Şerban, regizorul îşi va fi propus să revoluţioneze opera, un pariu cîştigat. Suavă şi puternică precum o plantă rară, a adaptat scenografia semnată Marina Drăghici, nume celebru la Hollywood şi în Europa, aducînd la Iaşi conceptul visual într-un spectacol care poate intra pe poarta principală a oricărui teatru. Într-o cronică satirică la premiera din octombrie 1733 a operei Hyppolyte et Aricie a lui Jean-Phillipe Rameau, tipărită în 1734 în Mercure de France, criticul deplîngea lipsa de coerenţă a liniei melodice, disonanţele continue etc., folosind însă pentru prima dată în muzică termenul „baroc“. Spectacolul de acum îi adaugă o altă faţetă, în sfera unicatului. „În acest peisaj al vieţii, în care invidia, frustrarea, resentimentul alcătuiesc regula, o operă barocă necunoscută ca Indiile galante nu face decît să ne bucure. În primul rînd, muzica lui Rameau este frumoasă, sinceră, pură. Ascultînd-o, ai impresia că respiri aerul de detaşată, olimpiană indiferenţă faţă de mizeriile clipei. (...) Această muzică ne face să păşim senin peste toate adversităţile“. – Andrei Şerban

Premiera spectacolului eveniment în regia lui Andrei Şerban, opera Troienele, parte din faimoasa Trilogie Antică, va avea loc pe 13 şi 15 decembrie, o invitaţie pentru a vedea la Iaşi ambele spectacole, opera lui Rameau pe data de 16, ultima reprezentaţie din acest an.

P.S. Spectacolul a primit premiile VIP în cadrul Galei de la Opera Română din Capitală, îndeosebi pentru concepţia artistică. Cineva, colaborator bucureştean la Opera din Constanţa, şi-a exprimat regretul că nu au venit şi ei cu 30 de reprezentanţi din toate compartimentele instituţiei să danseze nu ştiu ce „pipă“, aşa cum a făcut-o Opera Naţională Română Iaşi, la iniţiativa directorului Beatrice Rancea, din lipsă de bani, pasămite. Inteligenţa managerială nu se cumpără, totuşi. Uită persoana cu pricina de sponsorizarea „necondiţionată“ a primarului Sorin Oprescu şi de alţi mecena apropiaţi, administratori şi spectatori-fondatori. Curat metropolitan!  

De unde vine gazul cînd nu mai vine de la ruși – și cu cine îl împărțim? jpeg
Ce aşteaptă un om de dreapta de la un nou partid de dreapta
Am fost invitat să ţin un discurs la lansarea noului partid M10 – condus de Monica Macovei. Am avut impresia, după aplauze în primul rînd, că sala a rezonat bine la ideile exprimate. Urez mult succes acestui nou partid şi mă gîndesc cu drag la prietenii care au făcut acest pas.
Moştenire jpeg
Moştenire
Cu mulţi ani în urmă, unul dintre cei mai buni prieteni ai mei a fost condamnat la închisoare. Fusese prins într-o afacere ilegală ce implica bani şi politică, în statul Maryland. Desigur, asta nu era ceva anormal pe-atunci – uitaţi-vă doar la povestea fostului vicepreşedinte Spiro Agnew, unul dintre prietenii lui.
"Ştiinţa şi filozofia vizează, ambele, domeniul existenţei obiective"   interviu cu Cristian COCOŞ jpeg
"Ştiinţa şi filozofia vizează, ambele, domeniul existenţei obiective" - interviu cu Cristian COCOŞ
Originar din România, Cristian Cocoş are o carieră reuşită în străinătate, lucrînd la Mayo Clinic din Minnesota, SUA, motiv pentru care Claudia Silaghi de la Romanian Education Foundation (organizaţie preocupată de facilitarea accesului românilor la educaţie în străinătate) i-a luat un interviu.
Nu vă fie frică, euro nu pică jpeg
Nu vă fie frică, euro nu pică
„Zona euro e cu mult mai puternică decît se crede. Iar cînd se vorbeşte despre fragilitatea zonei euro, se subestimează capitalul politic investit în acest proiect“ – a spus Mario Draghi, preşedintele BCE, la o conferinţă din Londra în luna iulie.
"Esticii au trecut prin experienţa incertitudinii  Transformarea şi sinteza culturală a Europei de azi trec prin Est"   interviu cu Bogdan SUCEAVĂ jpeg
"Esticii au trecut prin experienţa incertitudinii. Transformarea şi sinteza culturală a Europei de azi trec prin Est" - interviu cu Bogdan SUCEAVĂ
Aş putea specula faptul că Bogdan Suceavă e matematician, deşi nici cu scriitorii nu mi-e ruşine: cu ce simţ neştiut se ridică ei deasupra întîmplărilor, spre a distinge curentul istoriei? Aş putea specula faptul că trăieşte departe de România, dar ştiu că ţara natală îi este lipită, ca o cochilie de melc, de fiinţa călătoare.
Un viol prezumtiv şi blocarea înjurăturilor jpeg
Un viol prezumtiv şi blocarea înjurăturilor
În Germania există, încă din 1956 – după modelul British Press Council, „Der Deutsche Presserat“ – Consiliul german al presei, alcătuit din jurnalişti, care supraveghează atît respectarea libertăţii presei, cît şi a unor deziderate etice elementare.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Diabolizarea ideologică a germanilor din România
Germanii din România au fost consideraţi, în totalitatea lor, nazişti, deci culpabili, astfel că, în viziunea liderilor Frontului Plugarilor, condus de Petru Groza, şi ai Partidului Comunist, orice măsură punitivă îndreptată împotriva întregului grup etnic capătă valoare silogistică.
Tradiţia tectonică jpeg
Tradiţia tectonică
Tectonica este ştiinţa alcătuirii, a articulării prin edificare într-un ansamblu a unor lucruri altminteri disparate, astfel încît ele să dea seama despre distribuţia corectă, armonioasă, a forţelor, a tensiunilor de pe pămînt. Arhitektonul este bătrînul, şeful echipei de tektoni, singurul care ştie de la început cum va arăta clădirea, edificiul încă neterminat.
De ce Europa are nevoie de parteneriate jpeg
De ce Europa are nevoie de parteneriate
Opinia publică românească are astăzi o percepţie mult mai critică asupra rolului Germaniei în depăşirea crizei, în comparaţie cu toamna anului 2011, cînd se solicita Germaniei un rol mai activ de conducere, stat considerat astăzi, de departe, drept cel mai influent al Uniunii Europene.
Diaconescu  Cristian sau Cristi? jpeg
Diaconescu. Cristian sau Cristi?
Ministru de externe în cabinetul Mihai Răzvan Ungureanu, Cristian Diaconescu a devenit cunoscut acum vreo zece ani, după ce, în 2000, devenise secretar de stat în acelaşi minister pe care îl conduce acum. Între aceste date, a pendulat de la Externe la Justiţie şi de la PSD la UNPR, cu graţie şi sex appeal. Cum a făcut el asta? Şi la ce fel de viitor îl predispune?
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Şansele revoluţiei ruse - interviu cu Lilit GEVORGYAN
Cu toate amplele proteste de după parlamentarele din decembrie, Putin n-a pierdut partida. Vor apărea însă mişcări politice noi şi contracandidaţi-surpriză – explică Lilit Gevorgyan, cercetătoare specializată în spaţiul ex-sovietic.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Verticala puterii - cum funcţionează putinismul
Structura instituţională a statului rus este astfel construită încît factorul principal în formarea percepţiei despre sine şi despre locul statului în lume vine de la autoritatea supremă cu puteri cvasimonarhice a preşedintelui şi administraţiei sale. Direcţia societăţii este în cea mai mare parte dirijată de elitele de la Kremlin.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Către eurorealism
Potrivit Eurobarometrului din primăvara trecută, 56% dintre români au o părere pozitivă despre Uniunea Europeană. În timp ce media europenilor care au o imagine bună despre UE a scăzut cu 7 procente faţă de 2009, ajungînd la 40%, la români media a crescut cu tot atît.
Cazul Fjordman jpeg
Cazul Fjordman
„Înţeleg că oamenii au nevoie de un ţap ispăşitor şi, acum, cînd Breivik este în spatele gratiilor, am şanse să devin ţapul ispăşitor la îndemînă, mai ales fiindcă sînt singurul norvegian pe care îl citează.“ Cel care a publicat zeci de articole online sub pseudonimul Fjordman, autorul cel mai citat de Breivik în „manifestul“ său şi indicat de terorist ca idol, s-a dus, după cum mărturiseşte, de bunăvoie la poliţie.
Elveţia şi România jpeg
Elveţia şi România
Identitatea naţională şi mitologia care contribuie la fondarea ei sînt concepte cu rădăcini vechi, dar ale căror ecloziune şi dezvoltare pot fi situate, pentru cea mai mare parte a ţărilor europene, în cea de-a doua jumătate a secolului al XVII-lea. În această epocă, elitele cantoanelor elveţiene, ca şi cele ale diferitelor entităţi, care formează România de azi, descoperă interesul faţă de istoria romană.
Scrisoare deschisă jpeg
Scrisoare deschisă
Sub ochii noştri ai tuturor, de ani de zile, Capitala (şi aşa traumatizată de stricăciunile vechiului regim) e victima unui insidios proces de falsă autodistrugere, cu acte în regulă, în urma căruia mafia cu mănuşi a speculei imobiliare îşi clădeşte imperiul kitsch. Dacă am socoti Bucureştiul o fiinţă, am putea compara această agresiune cu otrăvirea plămînilor prin care oraşul respiră.
"Gestul de a veni în întâmpinarea celuilalt, în căutarea lui, reprezintă un nivel mai profund al dezvoltării” jpeg
"Gestul de a veni în întâmpinarea celuilalt, în căutarea lui, reprezintă un nivel mai profund al dezvoltării”
François Farah este Reprezentant UNFPA (Fondul ONU pentru Populaţie) pentru România şi Director de Ţară pentru FRI Macedonia, Moldova şi Serbia şi, de asemenea, responsabil pe probleme de securitate ONU în România. Este doctor în demografie socială, a lucrat în multe ţări din lume pe probleme de dezvoltare şi iubeşte România pentru căldura locuitorilor săi.
Europa Liberă   fereastra spre România şi spre lume jpeg
Europa Liberă - fereastra spre România şi spre lume
Ross Johnson a fost director al Radio Europa Liberă între 1988 şi 2002. La Bucureşti, Ross Johnson a pledat pentru strîngerea de fonduri necesare digitalizării arhivelor REL. El a anunţat că este posibil un acord între Institutul Hoover şi IICCMER şi Arhivele Naţionale, pentru a aduce la Bucureşti copii ale arhivelor REL.
Șoapte pe hîrtie jpeg
Șoapte pe hîrtie
Anul trecut am luat parte la un spectacol neobişnuit. Un artist pe nume Tino Sehgal a îndepărtat toată „arta“ din Muzeul Guggenheim din New York, a strîns un grup de vorbitori buni şi le-a cerut să înceapă conversaţii cu vizitatorii muzeului despre „progres“ – ce consideră că este, dacă cred că acesta există măcar. Eu m-am numărat printre vorbitori.
Despre imagini culturale şi cuvinte tipărite – interviu cu Daniela ZECA BUZURA, jurnalistă şi scriitoare jpeg
Despre imagini culturale şi cuvinte tipărite – interviu cu Daniela ZECA-BUZURA, jurnalistă şi scriitoare
A absolvit Facultatea de Litere şi Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării, în cadrul Universităţii Bucureşti. În calitate de realizator al Televiziunii Române, Daniela Zeca-Buzura a semnat peste 200 de emisiuni de autor, între care Cafeneaua artelor, Librăria pe roţi, Ceva de citit. Seria tematică Faţă în faţă cu autorul a fost distinsă de Uniunea Scriitorilor din România cu Premiul Special pentru reflectarea în programe de televiziune a vieţii literare româneşti şi cu Premiul Naţional
"Pălăria şi cuierul m au emoţionat întotdeauna"   interviu cu Constantin Abăluţă jpeg
"Pălăria şi cuierul m-au emoţionat întotdeauna" - interviu cu Constantin Abăluţă
Licenţiat în arhitectură, Constantin Abăluţă (n. 1938) a profesat arhitectura pînă la începutul anilor ’60. În 1964 a debutat cu volumul de poezie Lumina pămîntului, a publicat şi volume de dramaturgie, proză, critică şi istorie literară, şi a tradus din autori americani, francezi, belgieni (Baudelaire, Charles Cros, Werner Lambersy, Carl Norac, Vahe Godel, Stevens, Th. Roethke, Dylan Thomas, Frank O’Hara etc.). Ultimul volum de poezie, Cineva care nu mă cunoaşte umblă pe străzi, a apărut anul t
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Mîine în bătălie să te gîndeşti la mine
Preşedintele George W. Bush e cunoscut pentru că a proclamat drept punct Preşedintele George W. Bush e cunoscut pentru că

Adevarul.ro

image
Experiența nefericită a unui român într-un paradis turistic din Caraibe. „S-a mai întâmplat să nu apară sub nicio formă ”
Un român a povestit experiența neplăcută prin care a trecut în Bahamas, unul dintre paradisurile turistice din Caraibe. Practic, aceasta i-a pus în pericol întreg sejurul.
image
Dilema masculină: cu sau fără maiou pe sub cămașă. Ce spune creatoarea de modă Adina Buzatu VIDEO
Aceasta este întrebarea care îi macină pe bărbați, mai ales în sezonul cald. Designerul Adina Buzatu spune că obiectul vestimentar este necesar mai ales atunci când bărbații transpiră excesiv, pentru că absoarbe umiditatea.
image
Ce împiedică România să devină o forță regională. Expert român din SUA: „Avem și o problemă de feudalism local”
Expertul în securitate Marius Ghincea, lector la Syracuse University (SUA), explică, într-un interviu pentru „Adevărul”, ce-i lipsește României pentru a-și putea asigura securitatea și pentru a fi o forță de luat în calcul în regiune. El consideră că o piedică este „feudalismul local”.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.