Către eurorealism
Potrivit Eurobarometrului din primăvara trecută, 56% dintre români au o părere pozitivă despre Uniunea Europeană. În timp ce media europenilor care au o imagine bună despre UE a scăzut cu 7 procente faţă de 2009, ajungînd la 40%, la români media a crescut cu tot atît. Dincolo de această relaţie cvasi-idilică cu UE, evoluţia discursurilor din România asupra Uniunii merge spre critici tot mai acide cu privire la construcţia europeană. O parte dintre aceste critici vin din faptul că românii se simt cetăţeni europeni de rangul doi şi consideră că ţara lor nu este suficient de luată în seamă în deciziile adoptate la Bruxelles. Amînarea în dosarul Schengen a creat sentimentul că regulile se pot schimba în timpul jocului şi a adus suspiciuni asupra corectitudinii procesului decizional. Apoi, reintroducerea permisului de lucru în Spania pentru români sau repatrierea romilor români ajunşi în Franţa nu au făcut decît să întărească senzaţia că, deşi am intrat în UE, nu avem tocmai acelaşi statut cu ceilalţi membri.
Discursurile anumitor politicieni europeni, nu întotdeauna de pe extrema eşichierului politic, care consideră intrarea României în UE în 2007 drept o greşeală, nu îmbunătăţesc situaţia. De altfel, cifrele ultimului Eurobarometru ne indică şi că, în ciuda susţinerii ridicate pentru integrarea europeană, românii sînt codaşi în ceea ce priveşte autoidentificarea cu cetăţenia europeană, situîndu-se sub media UE. Susţinem construcţia europeană, dar nu ne simţim la fel de europeni ca ceilalţi.
Această percepţie este legată şi de imaginea Uniunii Europene ca o entitate externă care „ne pune la punct“ atunci cînd greşim – fie prin rapoartele de ţară din cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare, fie prin suspendarea finanţărilor. Politicienii naţionali întăresc această percepţie folosind afacerile europene ca argumente în dezbaterile interne, fără a le explica cetăţenilor ce înseamnă, de fapt, intrarea în Schengen, adoptarea monedei euro etc. Dimpotrivă, uneori sporesc confuzia publicului prin informaţii incomplete sau incorecte ori chiar dînd impresia că Bruxelles-ul are mai multe competenţe decît în realitate. Astfel, Uniunea Europeană apare drept tărîmul de lapte şi miere în care accesul este doar parţial permis.
O altă parte dintre criticile tot mai des auzite vizează eficienţa UE. Deşi vinovaţii pentru gradul încă prea redus de absorbţie a fondurilor europene se află, în opinia beneficiarilor sau a potenţialilor beneficiari, în primul rînd în administraţia românească, birocraţia europeană nu este complet scutită de critici, fiind calificată deseori ca mult prea rigidă. Criticăm corupţia, dar sîntem nemulţumiţi cînd lucrurile nu se pot „aranja“ aşa cum sîntem obişnuiţi. În plus, euromiturile ce au caracterizat perioada de preaderare a ţării noastre (legate de tăierea porcului ş.a.m.d.) continuă să se dezvolte (vezi zvonurile legate de sfîrşitul medicinii naturiste). Se adaugă faptul că presa românească a început să se conecteze la dezbaterile europene care arată acum o Uniune în criză – economică şi politică – fără sfîrşit.
Desigur, toate acestea nu înseamnă că românii au devenit eurosceptici. Este vorba mai degrabă de o tranziţie de la euroidealism la eurorealism, de o normalizare a relaţiei cu UE, care devine o altă instituţie de criticat. Oricum, atîta vreme cît standardul de viaţă din ţările occidentale va rămîne net superior celui de acasă şi cît timp încrederea în instituţiile statului va continua să aibă nivelul scăzut de acum, românii vor continua să-şi alimenteze mirajul european. Liderii români trebuie să dea un conţinut acestui miraj, pe care cetăţenii români să înceapă să-l înţeleagă. Dacă vrem să fim trataţi de la egal la egal, trebuie să ne facem temele, să punem în practică măsurile de combatere a corupţiei şi de întărire a justiţiei. A fi cetăţean european nu se traduce doar printr-un nivel ridicat al calităţii vieţii, ci şi prin respectarea normelor statului de drept. Sîntem în Europa nu doar cînd trecem graniţa, ci chiar acasă.
Cristina Stănculescu şi Alina-Roxana Gîrbea sînt membre ale grupului Europuls.
