Şansele revoluţiei ruse - interviu cu Lilit GEVORGYAN

Cu toate amplele proteste de după parlamentarele din decembrie, Putin n-a pierdut partida. Vor apărea însă mişcări politice noi şi contracandidaţi-surpriză – explică Lilit Gevorgyan, cercetătoare specializată în spaţiul ex-sovietic. 

Rezultatele parlamentarelor sînt o victorie sau o înfrîngere pentru Rusia Unită şi pentru Putin?

Pierderea majorităţii absolute de două treimi în Duma de Stat este un recul atît pentru Rusia Unită, cît şi pentru fondatorul ei, Vladimir Putin. Nu este un dezastru, dar marchează un trend negativ în popularitatea partidului aflat la putere, mai ales a lui Putin. Pentru că este un partid care efectiv se confundă cu aparatul de stat şi nu are o orientare politică clară, ci doar îl susţine pe Putin în toate deciziile sale, votul pentru Rusia Unită este şi un vot de încredere pentru guvernul rus şi pentru prim-ministru. Totuşi, Rusia Unită, ca partid al lui Putin, se bucură încă de o susţinere considerabilă, dar mai mică de 49%, cît a reieşit din numărarea finală a voturilor.

Ce a provocat masivele proteste de stradă împotriva regimului Putin? Frauda electorală, situaţia economică şi socială?

Cred că protestele au fost, mai înainte de toate, îndreptate împotriva politicianului Putin. Ele exprimă frustrarea şi oboseala populaţiei de a avea acelaşi lider de facto de peste un deceniu. Mai important, a fost o revoltă împotriva planurilor lui Putin de a reveni la preşedinţie pentru probabil încă 12 ani. Tinerii alegători din clasa mijlocie resping încă un deceniu cu Putin, unul neschimbat, doar mai bătrîn, deci cu perspective reduse de schimbare. Nemulţumirile de ordin economic ale votanţilor mai vîrstnici s-au făcut şi ele simţite în aceste proteste. Iar Partidul Comunist s-a descurcat foarte bine în atragerea voturilor celor care au resimţit puternic impactul economic al crizei din 2008-2009. A mai contat şi votul naţionalist – oameni diferiţi ca nivel de educaţie sau background social, care în primele două mandate ale lui Putin au crezut că el va fi liderul ce se va ocupa de cetăţenii ruşi obişnuiţi şi va lupta împotriva oligarhilor şi împotriva forţei de muncă ieftine a imigranţilor. Putin s-a folosit, într-adevăr, de aceste sentimente naţionaliste, dar într-o perioadă de creştere masivă a fluxurilor de imigranţi. Faptul că a finanţat cu fonduri publice regimuri corupte, dar loiale Kremlinului, din Caucazul de Nord, şi a năşit o nouă elită de business cu puternice legături cu elita politică dominantă i-a dezamăgit pe naţionalişti, contribuind la un declin al popularităţii Rusiei Unite în rîndul acestora. Demonstranţii au fost uniţi de cererea de a invalida alegerile parlamentare din 4 decembrie. Cel mai important, ei doreau să-şi exprime opoziţia faţă de Putin şi de întoarcerea sa la Kremlin. În rest, protestatarii reprezintă un mix de liberali, bolşevici, naţionalişti de dreapta şi comunişti, care sînt la poli opuşi ai spectrului politic. Ca atare, agenda lor comună este limitată. Forţa principală a protestelor recente nu este aşa-numita opoziţie „ne-sistemică“ sau extraparlamentară, ci oamenii fără afiliere politică cu partidele de opoziţie. Asistăm la trezirea societăţii civile ruse care doarme de peste un deceniu.

Cît de probabilă este o „primăvară rusească“? Ingredientele par întrunite.
 
Da, la suprafaţă aproape toate ingredientele sînt acolo, dar nu e chiar aşa. În primul rînd, în ciuda naturii sale puternic centralizate, este poate prea mult să numim sistemul rus de guvernămînt unul autocratic, deşi are cîteva elemente. În plus, în ciuda defectelor sale, Putin s-a bucurat de un suport considerabil din partea populaţiei, în special în primul mandat, din 2000-2004, cînd s-a arătat dornic să liberalizeze economia, să pună capăt relaţiilor de afaceri haotice moştenite de la predecesorul său. Desigur, nivelul record al preţurilor petrolului şi gazului l-a ajutat să investească profiturile rezultate din exporturile de energie în proiecte sociale. Nivelul de trai al populaţiei s-a îmbunătăţit, dar oamenii au dorit acum să-şi exercite mai bine libertăţile individuale – de exemplu, libertatea de exprimare. Cît despre social media, aceasta a avut, într-adevăr, un rol important în mobilizarea protestatarilor. Puterea lor a fost ignorată de către unii din guvern. Deocamdată, protestatarii sînt uniţi graţie unui sentiment negativ împărtăşit – dar aversiunea faţă de Putin nu este atît de puternică şi de răspîndită pentru a declanşa o revoluţie. În plus, Rusia a cunoscut o revoluţie cu doar două decenii în urmă, iar rezultatele nu au fost pozitive pentru toţi ruşii, aşa că aceştia au anumite reticenţe. Avînd în vedere starea lucrurilor din prezent, este greu de crezut că protestele se vor transforma într-o răscoală capabilă să-l înlăture de la putere pe Putin. Diferitele mişcări de opoziţie vor folosi probabil următoarele cîteva luni pentru a se regrupa şi a se poziţiona pentru alegerile prezidenţiale. Testul major va fi nu doar să-l înfrunte pe Putin, ci, în primul rînd, să ajungă la o platformă comună – o misiune grea, avînd în vedere divergenţele de opinii politice. Dacă va reuşi să nu piardă elanul actual din cauza divizării interne, opoziţia va avea un impact pe termen lung şi important asupra guvernului.

Protestele ar putea naşte o forţă de opoziţie capabilă să-l înfrîngă pe Putin în alegerile din martie? 

Există cu siguranţă un potenţial pentru unul sau mai multe partide de opoziţie noi, în viitorul apropiat. Acestea ar trebui să cupleze o ideologie puternic naţionalistă cu un angajament dovedit faţă de lupta anticorupţie, statul de drept şi faţă de îmbunătăţirea mediului de business pentru a spori potenţialul economic al claselor mijlocii, în special pe cel al tinerilor profesionişti din mediul urban. După protestele din decembrie, se pare că există un grup de figuri politice care ar putea să-şi asume un rol important în această privinţă. Cei mai vizibili dintre ei sînt activistul anti-corupţie Alexei Navalnîi şi miliardarul Mihail Prohorov. Dar Putin, un politician populist şi viclean, va încerca şi el să recucerească acest electorat naţionalist din clasa mijlocie, chiar dacă va fi mai greu pentru el, dat fiind că angajamentul şi credibilitatea lui pentru schimbare sînt puse sub semnul întrebării, iar mulţi ruşi s-au săturat de el.

Lilit Gevorgyan este cercetătoare la IHS Global Insight, firmă de consultanţă specializată în spaţiul ex-sovietic. 

a consemnat Matei DOBROVIE

Grupaj realizat de Foreign Policy Romania