Ce aşteaptă un om de dreapta de la un nou partid de dreapta
Am fost invitat să ţin un discurs la lansarea noului partid M10 – condus de Monica Macovei. Aceasta este forma scrisă a acestui discurs – forma orală s-a abătut pe alocuri şi a venit cu unele înflorituri stilistice relevante contextului de la faţa locului. Am avut impresia, după aplauze în primul rînd, că sala a rezonat bine la ideile exprimate. Urez mult succes acestui nou partid şi mă gîndesc cu drag la prietenii care au făcut acest pas.
E prima oară cînd particip la un congres de partid, deşi am fost invitat să particip la foarte multe ca analist politic. Să zicem că am avut nişte nepotriviri de caracter. Dar aici mă simt bine, mă simt între prieteni.
Nu vreau să vă dau sfaturi, pentru că oricum riscaţi să fiţi partidul cu zece strategi la un activist. De cînd aţi anunţat partidul, pe mine m-au sunat diverşi cunoscuţi, la modul: tu te ştii cu Monica, uite ce trebuie să facă. Şi invariabil omul avea multe idei de cum să îi pună pe alţii la muncă. Deci, nu vă dau sfaturi, vă admir energia şi implicarea şi atît.
Aş vrea însă să vă spun la ce visez eu, eu ca cetăţean, eu ca votant. Visez la multiplicarea factorului Macovei. I-am explicat Monicăi Macovei odată că e un Factor şi a rîs de mine. Asta vine din încercările mele academice de a explica fenomenul anticorupţiei în România – am scris o disertaţie şi mai multe rapoarte pe acest subiect. În zona academică, oamenii vor lecţii replicabile, vor să ştie cum se poate transfera un succes dintr-o ţară în alta. Iar răspunsurile academice au oroare de persoane, trebuie mereu să te raportezi la factori. De genul: presiune externă, instituţii, ideologii, orice, numai persoane nu. Şi tot am analizat şi re-analizat asemenea factori şi oricum o dădeam, tot la persoane ajungeam. Ca să funcţioneze o reformă, ai nevoie de oameni buni în funcţii potrivite. Ca să creezi instituţii bune anticorupţie, ai nevoie de decizii curajoase din interiorul sistemului. Acesta este factorul Macovei. Avem nevoie de factorul Macovei la Ministerul de Interne, la Ministerul Economiei, la toate ministerele. Oameni din interior care să ia decizii radicale, care să se ţină de idei şi principii, care să nu se îngroape în documente furnizate de sistem. Care să nu preia inerţia sistemului atunci cînd ajung în fruntea lui.
Ce aştept eu de la un partid nou de dreapta? Aştept moderaţie în discurs şi radicalism în decizii. De obicei e exact invers cu dreapta din România: vezi diverşi băţoşi care zic că sînt de dreapta puri şi duri, dar cînd ajung în funcţii se îngroapă în hîrtii şi preiau exact ideile sistemului de sub ei şi nu mai decid nimic. De aceea, vreau radicalism în decizii. Dar vreau moderaţie în discurs.
Deciziile majore luate de Monica la Ministerul Justiţiei au fost decizii radicale: a reformat PNA şi l-a transformat în DNA, care acum a devenit un brand de ţară. A pus un procuror liber şi curajos acolo, pe Daniel Morar. A eliberat procurorii de sub tirania şefilor. A desfiinţat serviciul secret al Ministerului Justiţiei. Toate acestea sînt decizii radicale, însă bazate pe moderaţie, pe bun-simţ, pe principii bune.
De asta avem nevoie. Avem o dreaptă în România care se bate cu pumnul în piept că e de dreapta. Dar cînd ajunge la putere, nu face decît să prelungească sistemul. De aceea, vă spun că m-am săturat de limbuţi de dreapta, de gargaragii de dreapta. De aceea, vă rog să fiţi partidul de dreapta moderat în discurs şi radical în fapte. Avem nevoie de oameni care să schimbe realitatea, nu doar să o gestioneze. Avem o clasă politică cu anvergură de gestionari de butic: nu schimbă nimic. Avem nevoie de oameni care să producă şocuri în sistem. Epoca marilor ideologii a murit. Şocurile se produc azi prin decizii mici, multe şi curajoase.
Vă dau cîteva exemple de decizii radicale. Aş face o comisie de desfiinţat hîrtii. E exasperant cîte hîrtii ni se cer, pentru firme, pentru ONG, pentru persoane. Statul român ne sufocă cu hîrtii. Visez la o comisie condusă de prim-ministrul Monica Macovei care să cheme toate instituţiile centrale şi să le ceară lista de hîrtii pe care le solicită de la cetăţeni. Apoi să le ceară să justifice raţional de ce le cer şi să desfiinţeze 80% dintre ele. Să vedem dacă se va prăbuşi România fără hîrtii! Se va spune că nu se poate, mereu se spune asta: cînd ajung în funcţie, nu se mai poate nimic. Politicianul preia ideile consilierilor, directorilor din ministere şi se lasă convins că nu se poate, că fără hîrtii se va prăbuşi statul.
Visez la o lege propusă de Ministrul Internelor şi Administraţiei – domnul Mihai Poliţeanu
cu numele acesta nu are scăpare – o lege simplă, şi ideea am auzit-o la un coleg din societatea civilă, nu îmi aparţine: nici o instituţie a statului să nu mai ceară de la cetăţeni hîrtii care există la altă instituţie a statului. Adică dacă Primăria sector 1 are nevoie de un cazier al lui Ghinea, să o ceară de la Poliţie, să nu mă trimită pe mine. La fel, dacă Fiscul are nevoie să ştie dacă mi-am plătit taxele la Primărie, să ceară informaţiile de la Primărie direct. Vă daţi seama cîţi oameni circulă prin Bucureşti ca să ducă hîrtii de la o instituţie la alta? Asta ar fi şi o măsură de decongestionare a traficului.
Ce e mai de bun-simţ şi mai moderat decît să nu mai fii plimbat de la stat la stat? Şi mă bucur să văd că Monica Macovei a preluat deja această idee. Dar să nu vă închipuiţi că nu am discutat ideea asta şi cu alţi politicieni. Unii au zis că da, sună bine. Apoi, cînd mă văd cu ei după ce au ajuns în funcţii, îi văd ocupaţi şi resemnaţi: da, ideea aia, să ştii că m-am interesat, nu se poate. Dar de ce nu se poate? Aici intervin explicaţiile meschine care arată că deja au fost înghiţiţi de argumentele sistemului, i-ai pierdut. Nu se poate pentru că fiecare instituţie are baza de date proprie. Şi? Nu le pot lega? Nu, că aşa e legea, trebuie să le ceri tu informaţiile. Şi nu se poate schimba legea? E complicat.
Sau explicaţia: nu ne lasă STS-ul să legăm bazele de date. Sînt exasperat de povestea asta. Vreau decizii radicale: cine nu leagă bazele de date pleacă. Dacă STS-ul nu ne lasă, să desfiinţăm STS-ul. Apropo de asta, avem aici singurul om politic care a desfiinţat un serviciu secret în România: Monica Macovei a desfiinţat SIPA
A fost mare scandal atunci: se va prăbuşi justiţia din România, judecătorii şi procurorii o vor lua razna. Uite că au luat-o razna, dar în sensul bun. Nu vă temeţi de decizii radicale, mereu se vor folosi de frică pentru a vă opri, se va spune că se prăbuşeşte ţara în vreun fel sau altul, nu vă lăsaţi intimidaţi! Nu zic acum să desfiinţăm serviciile secrete, dar nu credeţi că e momentul unor decizii radicale, nu credeţi că e momentul unui control civil real asupra serviciilor?
În acelaşi timp, aştept moderaţie în discurs. Trebuie să fim conştienţi de cum arată România reală. 40 la sută din populaţie trăieşte la ţară. E nevoie de programe pentru aceşti oameni. Programe adaptate la situaţie. Să nu mai existe cazuri de genul: nu poţi să încasezi fonduri europene decît dacă te înregistrezi ca PFA. Nu vorbesc de subvenţiile care se dau pe suprafaţă, vorbesc de banii de investiţii în ferme, de banii care ar trebui să stimuleze producţia pentru piaţă. Ca să fii PFA trebuie să mergi la capitala de judeţ şi să cheltui cîştigul tău cam pe două luni, aşa încît cei mai mulţi zic „lasă, că trăim şi fără bani europeni“. Cretinismele administrative omoară eficienţa politicilor publice, inclusiv a programelor sociale. Aici nu e vorba de stînga sau de dreapta, e vorba de un stat obtuz.
Monica Macovei a avut în programul său prezidenţial pentru agricultură obiectivul dezvoltării clasei de mijloc în mediul rural şi a fermei familiale. A fost singurul program care a pus acest accent. Nu vă temeţi să vorbiţi de sărăcie. Dreapta trebuie să aibă programe pentru săraci, programe de scoatere din sărăcie. Nu de prelungire a sărăciei cum face stînga ipocrită, ci programe care să ajute oamenii să nu mai fie săraci. Nu vă temeţi să vorbiţi despre asta, ţăranul român e tradiţional înclinat spre dreapta, nu îl lăsaţi pradă stîngii, stînga îi oferă pomeni electorale şi pomeni de la stat. Agricultura de mijloc, dezvoltarea fermelor e singura soluţie pe termen lung pentru a da acestor oameni şansa dezvoltării. Copiii din mediul rural nu mai ajung la facultate. Asta e o tragedie, ne întoarcem cu o sută de ani în timp. Idealul de politică agricolă trebuie să fie concentrat pe familia de fermieri medii: ţăranul să poată ieşi pe piaţă. Să iasă din calculul economic al purei subzistenţe, să-şi poată ţine copiii la şcoală. Sărăcia rurală este cea mai mare provocare internă pentru România în următorii 30 de ani.
Şi pentru că vorbim de 30 de ani, să ne uităm la cea mai mare provocare externă: intrăm într-un nou război rece. Nu vă iluzionaţi că e vorba despre Putin, că dacă dispare Putin se termină. Statul rus de azi a fost reconstruit în jurul unor idei, e fascismul de stat pur, cu un lider autoritar, cu un partid autoritar, cu liste de duşmani asasinaţi.
Fascismul de stat rus provoacă lumea liberă, iar noi sîntem în avanpost. De aceea, trebuie să fim mai atenţi la ce ne uneşte decît la ce ne desparte. Se va da o bătălie pentru sufletele oamenilor şi trebuie să fim pregătiţi pentru ea. Să spunem limpede că România este avanpostul lumii libere aici şi că fascismul euro-asiatic nu îşi are locul la noi. Fascismul euro-asiatic va căuta să ne despartă. Se va da o bătălie pentru sufletul Bisericii Ortodoxe Române, se va spune oamenilor religioşi că ei trebuie să ţină cu Orientul. Li se va spune că Biserica Ortodoxă e ceea ce ne leagă de spaţiul rus. Nu e adevărat. Oameni ca Adrian Papahagi, oameni ca Teodor Baconschi, ca Sever Voinescu, ca Andrei Pleşu – oameni cu opţiuni occidentale ferme şi apropiaţi ideatic de ortodoxie au misiunea istorică de a ţine Biserica noastră de partea lumii libere. Se va duce o bătălie pentru sufletul ortodoxiei româneşti, în interiorul ortodoxiei. Dacă pierdem Biserica, dacă împingem Biserica în tabăra euro-asiatică, va fi o catastrofă. Chestiunile care ne despart, chestiunile care mă despart pe mine de Adrian Papahagi sînt mărunte faţă de cele care ne unesc şi sînt mărunte faţă de încercarea căreia trebuie să îi facem faţă împreună: fascismul euroasiatic.
Spunea domnul ministru Poliţeanu pe Facebook acum cîteva zile: „eram o mînă de oameni“. Eram o mînă de oameni indignaţi cînd s-a sinucis Panait, eram o mînă de oameni care au apărat DNA în momentele crunte. Da, dar agenda noastră a învins. Mă gîndeam la asta zilele trecute, cînd am participat la ultimul bilanţ al DNA. Au vorbit toţi de bine despre DNA. A vorbit şi ministrul Gabriel Oprea – zis şi Interes Naţional; spunea ce bun e DNA, cum şi raportul MCV confirmă ce bun e DNA-ul. Cînd oportuniştii ajung să repete ceea ce spunea o mînă de oameni acum cinci ani, e de bine: am învins.
Nu uitaţi cine sînt adversarii. Adversarii nu sînt cei de lîngă dumneavoastră care gîndesc cu mici nuanţe diferite. Nu vă alimentaţi reciproc tribalismul de grup, nu vă pierdeţi în nuanţe şi delimitări. Fiţi moderaţi şi toleranţi. În acelaşi timp, nu vă temeţi să fiţi radicali în acţiuni şi în decizii. Nu vă temeţi să faceţi agenda publică. Vor face cum au făcut şi cu Monica Macovei: întîi vă vor huli, apoi vor repeta ce spuneţi dumneavoastră. Pentru că aveţi dreptate.
