Elveţia şi România

Laurent CHRZANOVSKI
Publicat în Dilema Veche nr. 390 din 4-10 august 2011
Elveţia şi România jpeg

- o moştenire comună antică pentru două mitologii identitare diferite -

Identitatea naţională şi mitologia care contribuie la fondarea ei sînt concepte cu rădăcini vechi, dar ale căror ecloziune şi dezvoltare pot fi situate, pentru cea mai mare parte a ţărilor europene, în cea de-a doua jumătate a secolului al XVII-lea. În această epocă, elitele cantoanelor elveţiene, ca şi cele ale diferitelor entităţi, care formează România de azi, descoperă interesul faţă de istoria romană ca factor de susţinere a propagandei identitare. De-a lungul istoriei lor moderne, cele două ţări vor aborda marile evenimente ale Antichităţii, în două maniere foarte diferite şi unice în felul lor.

Pretutindeni în Europa, promotorii patriotismelor în curs de afirmare au făcut alegeri neechivoce, preferîndu-i uneori mai degrabă pe celţi şi pe conducătorii lor, invadatorilor romani. Aşa a fost, de pildă, pentru Franţa, mitul lui Brennus, născut în timpul Revoluţiei Franceze, iar apoi cel al lui Vercingétorix, făurit în epoca Restauraţiei; pentru Germania, cel al lui Arminius, conducător german victorios asupra romanilor. Pe de altă parte, alţii se declarau urmaşi ai romanităţii, aşa cum a fost, desigur, cazul Italiei, dar şi al Spaniei, care preferă să-l glorifice pe Traian, născut pe teritoriul său, şi care a făcut, în schimb, prea puţin caz de Celtiberi.

România a reuşit paradoxul de a fi la fel de mîndră de originile sale dacice, cît şi de moştenirea romană şi de latinitatea sa, după cum au dovedit, în 2006, amplele manifestări de sărbătorire a împlinirii a 1900 de ani de la crearea Provinciei romane Dacia. De asemenea, se pot vedea, în majoritatea oraşelor româneşti, statui ridicate în onoarea regelui Decebal, în apropierea monumentelor care îl glorifică pe împăratul Traian. Elveţia, la rîndul ei, a reuşit un alt paradox, acela de a crea un neologism, o figură federativă neo-clasică, Helvetia, fără să recurgă nici la moştenirea galică, nici la cea romană (dacă exceptăm etimologia latină a acestei creaţii virtuale). Nu îl celebrează, de fapt, nici pe Divico, marele şef helvet care-l înfruntă pe Cezar la Bibracte, nici pe celebrul său învingător care s-a aflat la originea romanizării ţării. Cauzele acestui recurs foarte diferit la Antichitate sînt de căutat în evoluţia geopolitică a celor două ţări. La mijlocul secolului al XVIII-lea, Maria-Tereza a Austriei şi fiul ei, Iosif al II-lea, decid să întărească credibilitatea şi legitimitatea reformelor lor agrare, miniere şi politice, în Transilvania, printr-o mare campanie de propagandă centrată pe conceptul Dacia Felix Restituta. Această simbolistică va fi preluată în mod continuu pînă la Marea Unire din 1921, cînd regele Ferdinand I va bate, de asemenea, medalii cu portretul său pe o faţă şi portretul împăratului Traian pe cealaltă faţă, întotdeauna cu deviza Dacia Felix.

În acelaşi timp, în Elveţia, anumiţi erudiţi au încercat să elaboreze un concept federativ şi să dea un puternic simbol istoric Confederaţiei, eclipsată de bogăţia particularităţilor cantonale. Asistăm astfel la apariţia, în timpul ultimei treimi a secolului al XVII-lea, a figurii Helvetia, alegorie feminină reprezentînd Confederaţia. Numele său este derivat din cel al helveţilor, un termen utilizat pentru prima oară de Iuliu Cezar în Comentariile Războiului Galic, pentru a defini un ansamblu sau federaţie a popoarelor galice care trăiau pe actualul platou elveţian. Elveţia a devenit Confédération helvétique şi chiar République helvétique sub Napoleon, pentru ca apoi Constituţia din 1999 s-o transforme în Confédération suisse. Astăzi, termenul de Helvétie este utilizat în mai multe limbi, printre care şi limba română, pentru a desemna la Suisse.

Două motive explică de ce elveţienii n-au dorit, aşa cum au făcut românii, să invoce rădăcinile lor helvetice şi/sau romane ca surse ale unei mitologii fondatoare: pe de o parte, fiecare dintre statele independente care compuneau vechea Confederaţie avea o puternică identitate istorică proprie, iar, pe de altă parte, diferenţele culturale şi lingvistice regionale au făcut ca partea germanofonă a ţării să-şi vadă identitatea provenind mai degrabă dinspre popoarele germanice care s-au succedat pe teritoriul lor, decît de prezenţa romană (vestitul Wilhelm Tell este un bun exemplu în acest sens). În acelaşi timp, minorităţile francofone, italofone şi reto-romanice erau în mod natural mai înclinate să dea importanţă trecutului lor latin.

Elveţia, bogat patrimoniu roman

Chiar dacă este eclipsată de renumele internaţional al siturilor naturale şi al centrelor urbane din epoca medievală, care abundă în Elveţia, moştenirea arheologică romană de aici este tot atît de importantă pe cît este de puţin cunoscută, chiar şi acolo unde este vorba de numeroasele sale situri de excepţie.

Romanitatea ţării începe chiar cu deplasarea către vest a celei mai mari părţi a popoarelor şi a populaţiilor cunoscute sub numele comun de helveţi. După Cezar, sub presiunea triburilor de germanici coborînd către sud – cimbrii şi teutonii –, aproape 400.000 de helveţi, incendiindu-şi satele, încep în anul 58 î.Ch. un lung periplu care ar fi trebuit să-i conducă pe coastele mediteraneene. Temîndu-se pentru stabilitatea tinerei provincii romane Narbonensis, Cezar a ordonat distrugerea unicului pod de peste Ron, la Geneva, obligîndu-i astfel pe migratori să se îndrepte spre nord. Fără a fi descurajaţi de acest obstacol, helveţii îşi continuă marşul pe teritoriul galic. Hotărît însă să nu-şi asume riscul unei bulversări majore în echilibrul populaţiei din Gallia, Cezar îi va opri pe helveţi din drumul lor la Bibracte, unde îi va înfrînge definitiv. Printr-un tratat încheiat cu această ocazie, ei vor fi obligaţi să revină pe teritoriile lor de origine şi să-şi refondeze propriile habitate. Pentru a închide principala cale de trecere dintre lacul Léman şi Jura, Cezar decide, în anul 44 î.Ch., să fondeze colonia Iulia Equestris, amplasată pe locul actualului oraş Nyon. El ordonă, de asemenea, unuia dintre locotenenţii săi, Lucius Munatius Plancus, să facă acelaşi lucru pe teritoriul rauracilor, cu scopul de a bloca orice migraţie între Rin şi Jura. Dar asasinarea sa, precum şi anii de război civil care au urmat nu au permis finalizarea planurilor sale de romanizare a platoului elveţian. Doar între finele secolului I î.Ch. şi primul deceniu al secolului următor, în urma cuceririi trecătorilor alpine de către împăratul Augustus, întreg teritoriul elveţian a fost integrat în Imperiul Roman, fiind împărţit în patru provincii distincte. Oraşul Geneva, situat pe malul drept al Ronului, a fost ataşat la provincia Gallia Narbonensis. Platoul elveţian constituia partea meridională a provinciei Germania Superior, care cuprindea şi actualele regiuni Franche-Comté, Bourgogne şi Haut-Rhin. Pe de altă parte, cantonul Valais constituia, împreună cu Valea Aostei, provincia Alpes Poeninae. În sfîrşit, Elveţia orientală făcea parte din provincia Raetia, care se întindea de la Grizonii actuali pînă în Tirol şi în sudul Bavariei. În cele patru mari centre urbane al acestui teritoriu se păstrează monumente de excepţie. Pe un mic platou dominînd Lacul Léman, la 18 km vest de Geneva, vestigiile Coloniei Iulia Equestris, una dintre rarele colonii a căror fondare a fost hotărîtă de însuşi Cezar, emerg la fiecare colţ de stradă al vechiului oraş Nyon. Basilica forumului, descoperită în anul 1974, este conservată într-un mod remarcabil. Zidurile sale adăpostesc astăzi Muzeul Roman, special amenajat la subsol. Printre alte edificii cunoscute, trebuie amintite piaţa, termele şi mai ales amfiteatrul, a cărui descoperire neaşteptată, în 1996, a făcut senzaţie în principalele publicaţii ale ţării – monumentul nu era menţionat în nici o sursă istorică.

Dorită de Cezar, dar fondată – după războaiele civile – de către Augustus, Colonia Paterna Munatia Felix Apollinaris Augusta Emerita Raurica se situează pe malul stîng al Rinului, la cîţiva kilometri în amonte de Basel. Forumul, teatrul, mai multe temple, terme şi locuinţe, la fel ca rămăşiţele castrumului militar tardiv constituie un ansamblu foare bine conservat, astăzi foarte vizitat de turişti. Bogat în numeroase monumente bine conservate, dar situate în centrul platoului elveţian, Aventicum este cu siguranţă oraşul roman care a cunoscut cea mai mare expansiune demografică. Probabil originar într-un centru helvet, în mod progresiv romanizat, oraşul va purta numele de Forum Tiberii înainte de a intra în istorie sub numele de Colonia Pia Flavia Constans Emerita Helvetiorum Foederata. Acest semn de recunoştinţă a împăratului Vespasian, al cărui tată a locuit mult timp în oraş, dovedeşte, totodată, ataşamentul popoarelor romanizate faţă de originile lor celtice. Federaţia helveţilor, menţionată în titulatura oraşului, nu poate să nu ne amintească de Sanctuarul Federal al celor Trei Galii, implantat în inima coloniei Lyon. Mai modest, Forumul Claudii Vallensium, astăzi Martigny, a fost fondat de Claudiu, între 41 şi 47 d.Ch., în partea occidentală a regiunii Valais, în locul în care drumul venind dinspre Marele Saint-Bernard întîlneşte Valea Ronului. Putem aici admira amfiteatrul, vestigiile mai multor domus, dar mai ales unul dintre mithraea cele mai bine conservate din nordul Alpilor. În sfîrşit, nu am putea conclude acest scurt rezumat, fără să menţionăm splendidele vestigii cu o multitudine de mozaicuri policrome ale primului grup episcopal din Geneva, astăzi pus în valoare într-un muzeu special amenajat sub catedrală. Ele sînt considerate, pe scară europeană, ca făcînd parte dintre cele mai importante monumente creştine din secolul al IV-lea care au supravieţuit pînă în zilele noastre.

Arheologie complementară, colaborare exemplară

În ciuda depărtării geografice, teritoriile României şi Elveţiei au numeroase puncte comune, un studiu sinoptic demonstrînd analogii de o mare utilitate pentru arheologi şi istorici. Pentru epoca romană, putem sublinia afinităţi în modul de gîndire şi de exprimare artistică ale celor două teritorii, legate de substratul celtic romanizat, dar mai ales surprinzătoarea similitudine a dezvoltării habitatelor, a oraşelor şi satelor, în condiţii topografice cvasi-identice: munţi, piemonturi şi platouri străbătute de rîuri şi fluvii navigabile. De altfel, pentru specialişti, siturile militare romane din Dacia reprezintă un complement indispensabil al marelui castru elveţian de la Vindonissa, baza Legiunii XI Claudia (astăzi Windisch, situat între Aarau şi Zürich, pe un platou dominînd rîul Aar). Această armată a primit de fapt ordin de la Traian, în 101 d.Chr. să părăsească Platoul elveţian pentru a se instala în Moesia, cu scopul de a contribui la războiul împotriva dacilor. În ceea ce priveşte cultura materială, datele provenind din săpăturile de la Vindonissa, astăzi utilizate la nivel mondial, găsesc aici succesorii lor imediaţi în artefactele regăsite în marile castre din România de la Porolissum, Potaissa şi încă multe altele, fondate la puţin timp după abandonarea sitului elveţian. Pe aceste premise a început, încă de la finele anilor ’70, o colaborare fructuoasă între arheologii dintre cele două ţări. De-a lungul a şase ani (1979-1984), peste treizeci de studenţi şi cercetători elveţieni au participat în mod constant la săpăturile organizate de Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei pe situl de la Colonia Ulpia Traiana Sarmizegetusa, capitala provinciei romane din Dacia.

Motivaţi de reuşita acestor prime schimburi, dr. Dorin Alicu (şeful secţiei de arheologie a Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei) şi dr. Hans Bögli (director al sitului şi al Muzeului de Arheologie din Avenches) au lansat în 1990 Congresele romano-elveţiene de politică edilitară în provinciile Imperiului Roman. Aceste întîlniri ştiinţifice internaţionale de înalt nivel, care au avut loc la Deva în 1991, la Berna în 1994, la Tulcea în 1997, din nou la Deva în 2008, au permis un schimb de experienţă unic, pentru mai mult de o sută de cercetători veniţi din întreaga Europă.

Laurent Chrzanovski este doctor în arheologie şi predă la universităţile din Lyon şi Fribourg. Fiu de diplomat elveţian, s-a stabilit la Deva în 2006.

De unde vine gazul cînd nu mai vine de la ruși – și cu cine îl împărțim? jpeg
Ce aşteaptă un om de dreapta de la un nou partid de dreapta
Am fost invitat să ţin un discurs la lansarea noului partid M10 – condus de Monica Macovei. Am avut impresia, după aplauze în primul rînd, că sala a rezonat bine la ideile exprimate. Urez mult succes acestui nou partid şi mă gîndesc cu drag la prietenii care au făcut acest pas.
Moştenire jpeg
Moştenire
Cu mulţi ani în urmă, unul dintre cei mai buni prieteni ai mei a fost condamnat la închisoare. Fusese prins într-o afacere ilegală ce implica bani şi politică, în statul Maryland. Desigur, asta nu era ceva anormal pe-atunci – uitaţi-vă doar la povestea fostului vicepreşedinte Spiro Agnew, unul dintre prietenii lui.
"Ştiinţa şi filozofia vizează, ambele, domeniul existenţei obiective"   interviu cu Cristian COCOŞ jpeg
"Ştiinţa şi filozofia vizează, ambele, domeniul existenţei obiective" - interviu cu Cristian COCOŞ
Originar din România, Cristian Cocoş are o carieră reuşită în străinătate, lucrînd la Mayo Clinic din Minnesota, SUA, motiv pentru care Claudia Silaghi de la Romanian Education Foundation (organizaţie preocupată de facilitarea accesului românilor la educaţie în străinătate) i-a luat un interviu.
Nu vă fie frică, euro nu pică jpeg
Nu vă fie frică, euro nu pică
„Zona euro e cu mult mai puternică decît se crede. Iar cînd se vorbeşte despre fragilitatea zonei euro, se subestimează capitalul politic investit în acest proiect“ – a spus Mario Draghi, preşedintele BCE, la o conferinţă din Londra în luna iulie.
"Esticii au trecut prin experienţa incertitudinii  Transformarea şi sinteza culturală a Europei de azi trec prin Est"   interviu cu Bogdan SUCEAVĂ jpeg
"Esticii au trecut prin experienţa incertitudinii. Transformarea şi sinteza culturală a Europei de azi trec prin Est" - interviu cu Bogdan SUCEAVĂ
Aş putea specula faptul că Bogdan Suceavă e matematician, deşi nici cu scriitorii nu mi-e ruşine: cu ce simţ neştiut se ridică ei deasupra întîmplărilor, spre a distinge curentul istoriei? Aş putea specula faptul că trăieşte departe de România, dar ştiu că ţara natală îi este lipită, ca o cochilie de melc, de fiinţa călătoare.
Indiile galante   iradiantul gest inaugural jpeg
Indiile galante - iradiantul gest inaugural
Aceste notaţii întîrziate încearcă să descrie o experienţă. Una ireductibilă oricăror prejudecăţi. Experienţă a bucuriei pure. Relativa distanţare în timp poate fi benefică unui reportaj sui generis suportînd, fără preţiosul ambalaj bun la toate, reflexii subiective.
Un viol prezumtiv şi blocarea înjurăturilor jpeg
Un viol prezumtiv şi blocarea înjurăturilor
În Germania există, încă din 1956 – după modelul British Press Council, „Der Deutsche Presserat“ – Consiliul german al presei, alcătuit din jurnalişti, care supraveghează atît respectarea libertăţii presei, cît şi a unor deziderate etice elementare.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Diabolizarea ideologică a germanilor din România
Germanii din România au fost consideraţi, în totalitatea lor, nazişti, deci culpabili, astfel că, în viziunea liderilor Frontului Plugarilor, condus de Petru Groza, şi ai Partidului Comunist, orice măsură punitivă îndreptată împotriva întregului grup etnic capătă valoare silogistică.
Tradiţia tectonică jpeg
Tradiţia tectonică
Tectonica este ştiinţa alcătuirii, a articulării prin edificare într-un ansamblu a unor lucruri altminteri disparate, astfel încît ele să dea seama despre distribuţia corectă, armonioasă, a forţelor, a tensiunilor de pe pămînt. Arhitektonul este bătrînul, şeful echipei de tektoni, singurul care ştie de la început cum va arăta clădirea, edificiul încă neterminat.
De ce Europa are nevoie de parteneriate jpeg
De ce Europa are nevoie de parteneriate
Opinia publică românească are astăzi o percepţie mult mai critică asupra rolului Germaniei în depăşirea crizei, în comparaţie cu toamna anului 2011, cînd se solicita Germaniei un rol mai activ de conducere, stat considerat astăzi, de departe, drept cel mai influent al Uniunii Europene.
Diaconescu  Cristian sau Cristi? jpeg
Diaconescu. Cristian sau Cristi?
Ministru de externe în cabinetul Mihai Răzvan Ungureanu, Cristian Diaconescu a devenit cunoscut acum vreo zece ani, după ce, în 2000, devenise secretar de stat în acelaşi minister pe care îl conduce acum. Între aceste date, a pendulat de la Externe la Justiţie şi de la PSD la UNPR, cu graţie şi sex appeal. Cum a făcut el asta? Şi la ce fel de viitor îl predispune?
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Şansele revoluţiei ruse - interviu cu Lilit GEVORGYAN
Cu toate amplele proteste de după parlamentarele din decembrie, Putin n-a pierdut partida. Vor apărea însă mişcări politice noi şi contracandidaţi-surpriză – explică Lilit Gevorgyan, cercetătoare specializată în spaţiul ex-sovietic.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Verticala puterii - cum funcţionează putinismul
Structura instituţională a statului rus este astfel construită încît factorul principal în formarea percepţiei despre sine şi despre locul statului în lume vine de la autoritatea supremă cu puteri cvasimonarhice a preşedintelui şi administraţiei sale. Direcţia societăţii este în cea mai mare parte dirijată de elitele de la Kremlin.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Către eurorealism
Potrivit Eurobarometrului din primăvara trecută, 56% dintre români au o părere pozitivă despre Uniunea Europeană. În timp ce media europenilor care au o imagine bună despre UE a scăzut cu 7 procente faţă de 2009, ajungînd la 40%, la români media a crescut cu tot atît.
Cazul Fjordman jpeg
Cazul Fjordman
„Înţeleg că oamenii au nevoie de un ţap ispăşitor şi, acum, cînd Breivik este în spatele gratiilor, am şanse să devin ţapul ispăşitor la îndemînă, mai ales fiindcă sînt singurul norvegian pe care îl citează.“ Cel care a publicat zeci de articole online sub pseudonimul Fjordman, autorul cel mai citat de Breivik în „manifestul“ său şi indicat de terorist ca idol, s-a dus, după cum mărturiseşte, de bunăvoie la poliţie.
Scrisoare deschisă jpeg
Scrisoare deschisă
Sub ochii noştri ai tuturor, de ani de zile, Capitala (şi aşa traumatizată de stricăciunile vechiului regim) e victima unui insidios proces de falsă autodistrugere, cu acte în regulă, în urma căruia mafia cu mănuşi a speculei imobiliare îşi clădeşte imperiul kitsch. Dacă am socoti Bucureştiul o fiinţă, am putea compara această agresiune cu otrăvirea plămînilor prin care oraşul respiră.
"Gestul de a veni în întâmpinarea celuilalt, în căutarea lui, reprezintă un nivel mai profund al dezvoltării” jpeg
"Gestul de a veni în întâmpinarea celuilalt, în căutarea lui, reprezintă un nivel mai profund al dezvoltării”
François Farah este Reprezentant UNFPA (Fondul ONU pentru Populaţie) pentru România şi Director de Ţară pentru FRI Macedonia, Moldova şi Serbia şi, de asemenea, responsabil pe probleme de securitate ONU în România. Este doctor în demografie socială, a lucrat în multe ţări din lume pe probleme de dezvoltare şi iubeşte România pentru căldura locuitorilor săi.
Europa Liberă   fereastra spre România şi spre lume jpeg
Europa Liberă - fereastra spre România şi spre lume
Ross Johnson a fost director al Radio Europa Liberă între 1988 şi 2002. La Bucureşti, Ross Johnson a pledat pentru strîngerea de fonduri necesare digitalizării arhivelor REL. El a anunţat că este posibil un acord între Institutul Hoover şi IICCMER şi Arhivele Naţionale, pentru a aduce la Bucureşti copii ale arhivelor REL.
Șoapte pe hîrtie jpeg
Șoapte pe hîrtie
Anul trecut am luat parte la un spectacol neobişnuit. Un artist pe nume Tino Sehgal a îndepărtat toată „arta“ din Muzeul Guggenheim din New York, a strîns un grup de vorbitori buni şi le-a cerut să înceapă conversaţii cu vizitatorii muzeului despre „progres“ – ce consideră că este, dacă cred că acesta există măcar. Eu m-am numărat printre vorbitori.
Despre imagini culturale şi cuvinte tipărite – interviu cu Daniela ZECA BUZURA, jurnalistă şi scriitoare jpeg
Despre imagini culturale şi cuvinte tipărite – interviu cu Daniela ZECA-BUZURA, jurnalistă şi scriitoare
A absolvit Facultatea de Litere şi Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării, în cadrul Universităţii Bucureşti. În calitate de realizator al Televiziunii Române, Daniela Zeca-Buzura a semnat peste 200 de emisiuni de autor, între care Cafeneaua artelor, Librăria pe roţi, Ceva de citit. Seria tematică Faţă în faţă cu autorul a fost distinsă de Uniunea Scriitorilor din România cu Premiul Special pentru reflectarea în programe de televiziune a vieţii literare româneşti şi cu Premiul Naţional
"Pălăria şi cuierul m au emoţionat întotdeauna"   interviu cu Constantin Abăluţă jpeg
"Pălăria şi cuierul m-au emoţionat întotdeauna" - interviu cu Constantin Abăluţă
Licenţiat în arhitectură, Constantin Abăluţă (n. 1938) a profesat arhitectura pînă la începutul anilor ’60. În 1964 a debutat cu volumul de poezie Lumina pămîntului, a publicat şi volume de dramaturgie, proză, critică şi istorie literară, şi a tradus din autori americani, francezi, belgieni (Baudelaire, Charles Cros, Werner Lambersy, Carl Norac, Vahe Godel, Stevens, Th. Roethke, Dylan Thomas, Frank O’Hara etc.). Ultimul volum de poezie, Cineva care nu mă cunoaşte umblă pe străzi, a apărut anul t
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Mîine în bătălie să te gîndeşti la mine
Preşedintele George W. Bush e cunoscut pentru că a proclamat drept punct Preşedintele George W. Bush e cunoscut pentru că

Adevarul.ro

image
Cum arată Rotunda, locul unde a fost bătaie pe „casele de 250 de euro". Prețul cu care se vând acum imobilele FOTO
Zeci de proprietari ai caselor din satul Rotunda, comuna băcăuană Gura Văii, își reabilitează și modernizează imobilele. Mai mult de jumătate din cele 205 case construite de autorități în 2005, după inundații devastatoare, și abandonate ulterior au fost cumpărate la licitație acum doi ani
image
Unde trăiesc cel mai puțin „dotaţi“ bărbaţi din lume. Locul ocupat de români în topul mondial
Cercetătorii au întocmit o hartă interactivă a statelor unde trăiesc cei mai slab dotați bărbați.
image
Tipul de brânză pe care este bine să-l mănânci înainte de culcare: adormi în timp record
Mâncatul câtorva felii de brânză înainte de culcare vă poate ajuta să adormiți rapid.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.