Țînțarul virtual și armăsarul real
Citind recent un articol din Le Figaro, „#Anti2010: que reproche-t-on à cette nouvelle génération?”, m-am gîndit la proverbiala piatră aruncată în lac de un nebun și la înțelepții care încearcă s-o aducă la suprafață. Este cunoscut faptul că rețelele de socializare au început să influențeze puternic opinia publică, pentru că, nu-i așa, vox populi, însă, cînd o toană adolescentină iscă discuții la nivel guvernamental, care mai este nivelul de maturitate al discernămîntului din societatea în care trăim?
Articolul începe cu un enunț tulburător: „De mai multe zile, copiii născuți în 2010 au devenit ținta unei campanii de cyberstalking conduse de copiii mai mari. Pe rețelele sociale populare pentru adolescenți precum TikTok și Twitter, elevii din clasa a șasea se confruntă cu o furtună de insulte și batjocoriri”.
Lucrurile, părînd că scapă grav de sub control, au dus la reacții în lanț. La Fédération des Conseils de Parents d’Élèves (una dintre cele mai cunoscute rețele ale asociațiilor de părinți din Franța) a cerut Guvernului, printr-un comunicat de presă, să „acționeze de urgență” pentru că „elevii născuți în anul 2010 au devenit ținta insultelor, agresivității și campaniilor de bullying și cyberstalking” (potrivit LCI France), iar ministrul Educației Naționale, Jean-Michel Blanquer, a intervenit prompt, pe data de 16 septembrie, printr-o declarație oficială: „Există o mișcare în continuă creștere contra elevilor de clasa a VI-a, menită să hărțuiască elevii născuți în 2010. Evident, este o atitudine complet stupidă și contrară valorilor noastre”.
Ce s-a întîmplat, de fapt, și care au fost cauzele care au declanșat acest fenomen de bullying în masă al tuturor copiilor născuți în anul 2010?
Potrivit ziarului Le Parisien, conflictul ar fi apărut în urmă cu opt luni de la un joc video online, Fortnite, în care copiii mai mai mari i-au acuzat pe cei mai mici că trișează, că n-au nici un respect pentru reguli, că nu apreciază ordinea prestabilită de cei mai în vîrstă, nemulțumirile concretizîndu-se chiar într-o petiție online intitulată „Faire bannir les FortKids de TikTok”, prin care se cerea interzicerea accesului celor mici la acest joc. Chiar dacă petiția își căuta susținători argumentînd că generația 2010 nu urmează nici o regulă, că „nu e nimic de capul lor”, drept care trebuie surghiuniți, cei care au inițiat-o n-au avut prea mare succes, strîngînd doar cîteva semnături.
Cîteva luni mai tîrziu, în luna august, o influenceriță de 11 ani, Pink Lily, a dat o replică „acidă” celor mai în vîrstă, punînd paie peste foc prin lansarea melodiei „Pop it Mania”: „Eu și echipa mea sîntem acum în joc / Ce poți face, acum noi sîntem pe val / Noi sîntem reginele anului 2010 / Dacă ești gelos, nu ne pasă”, provocînd iar un mare tărăboi pe rețelele de socializare – melodia primind chiar peste 400.000 de... dislike-uri.
La prima vedere, amploarea pe care acest scandal a luat-o ne-ar putea face să ne gîndim la un îngrijorător fenomen de bullying în masă, luările de poziție la un ridicat nivel oficial validînd conflictul drept o reală problemă socială. Pe de altă parte, nu poți să nu te întrebi cum ajung niște toane iscate pe rețelele de socializare să iasă din mediul lor de „bulă” și să se lanseze în societate, îmbrăcînd hainele grele ale unui veritabil fenomen social. Și, pînă la urmă, vorbim cu adevărat de un fenomen, este întreaga generație a celor născuți în anul 2010 supusă unei hărțuiri în masă sau este mai degrabă o falsă problemă?
„Sîntem la curent cu această problemă” – a afirmat, pentru Libération, Justine Atlan, directoarea generală a site-ului e-Enfance (asociație acreditată de ministerul Educației din Franța, care activează pentru protecția minorilor pe Internet). Totuși, a adăugat aceasta, „nu o considerăm ca fiind una extrem de gravă, precum hărțuirea personalizată”. De asemenea, chestionați de jurnaliștii de la Libération, nici dispecerii de la numărul de telefon destinat copiilor aflați în pericol nu primiseră vreun mesaj cauzat de mișcarea „Anti-2010”, ci cunoșteau subiectul doar din presă.
„Nu înțeleg despre ce vorbim” – a declarat, pentru aceeași publicație, și Bruno Bobkiewicz, secretarul general al SNPDEN-Unsa, sindicatul directorilor de școli, care este și tatăl unei fete născute în 2010. „Am fost la o conferință națională și, din cei 70 de oameni prezenți, n-am reușit să găsim nici măcar un coleg care să fi auzit despre această problemă.” Asta, bineînțeles, înainte ca ministrul Educației să ia atitudine.
Citind despre povestea aceasta m-am gîndit la efectul bulgărelui de zăpadă. Cînd un subiect cu potențial de zîzanie este rostogolit într-o doară pe rețelele de socializare, cu siguranță va prinde cîțiva adepți. Pentru că trăim într-o societate avidă de scandal și orice mînă de fulgi poate acumula crîmpeie de nea, din ce în ce mai mari, ajungînd, din ceva efemer, care altfel ni s-ar topi în palmă, un corp voluminos, dur și concret, folosit nu de puține ori drept armă.
De altfel, efectul bulgărelui de zăpadă este considerat în sociologie ca un motor important pentru provocarea unui comportament de turmă: dacă, de exemplu, o persoană începe brusc să alerge pe o stradă, urlînd terorizată, e foarte posibil ca altcineva să-i urmeze exemplul, în virtutea inerției. Dacă acest lucru se întîmplă, e posibil ca a treia, a patra, apoi o duzină de persoane să înceapă să alerge și să urle, ceea ce va atrage, cu siguranță, din ce în ce mai mulți oameni, din ce în ce mai rapid. Fenomenul ajunge astfel să se propage și să cîștige adepți, alergători și urlători, chiar dacă aleargă și urlă fără să știe de ce o fac.
Revenind la povestea din Franța, nimeni nu poate nega că bullying-ul este un fenomen social extrem de nociv, care poate duce la daune emoționale severe. Tocmai din cauza asta, furtuna din paharul rețelelor de socializare a captat atenția mass-media. Căci un subiect care are în centru siguranța copiilor noștri are un mare potențial de audiență. Iar cînd nu mai vorbești în general, ci vizezi o anumită categorie, impactul este cu atît mai mare. De data aceasta, subiectul „generația 2010 este supusă bullying-ului” oferea, prin particularizare, un vad enorm de atenție. Bineînțeles că, expuși unui asemenea avertisment, toți părinții, dar în special cei care au copii de 10-11 ani, au intrat în alertă. Părinții odată alertați, era absolut normal ca asociațiile de părinți să intre pe fir. Cînd acestea au transmis Guvernului comunicate oficiale în care au solicitat luări de poziție ferme, era logică atitudinea ministrului Educației, care a ieșit în față cu declarații. Și astfel, bulgărele de zăpadă s-a format și a luat-o la vale.
Pe de o parte, ridicolul întregii povești – dacă ne gîndim că a pornit de la un joc online de pe rețelele de socializare – ridică un mare semn de întrebare, nu doar asupra maturității societății în care trăim, cît mai ales asupra modului în care ajungem să transformăm orice zîzanie într-o problemă națională.
Pe de altă parte, nu pot să nu mă gîndesc dacă nu cumva tocmai această atenție (pripită) a pus lupa mai abitir asupra generației anului 2010. Dacă pînă mai ieri pseudo-conflictul era doar o șicană pe rețelele de socializare care, mai mult ca sigur, ar fi trecut de la sine, valurile produse de mass-media înspre societate nu vor întreține și nu vor augmenta un mini-conflict de TikTok, pînă la transformarea sa într-un real fenomen social?
