Decreței, revoluții, voturi

Publicat în Dilema Veche nr. 823 din 28 noiembrie – 4 decembrie 2019
Zizi și neantul jpeg

Așa cum am mai scris, fac parte din generația decrețeilor. A celor veniți puhoi, la sfîrșit de ani ’60, început de ani ’70, doriți ori nedoriți, obligați să facă față unei concurențe acerbe la examene și trăitori cu un picior (copilăria și adolescența) într-o epocă (cea de tristă amintire) și cu unul (tinerețea și maturitatea) în cealaltă. Cea de după ’89.

Revoluția (știu, termenul e controversat) m-a prins în facultate și, asemenea majorității colegilor mei, am ieșit în Piața Universității, pe 21 decembrie seara, fără să fi fost eroi. Ci, pur și simplu, participanți. Participanți anonimi, dar necesari ca să se schimbe lucrurile.

Am ieșit pentru că așa simțeam. Pentru că, deși tineri și inconștienți, în ultimii ani ai regimului ceaușist deja devenise greu să supraviețuim. Deși diverse persoane nostalgice îmi repetă că „Toată lumea se descurca“, eu știu că nu era deloc așa. Cei care spun asta lucrau în servicii, la magazine sau restaurante, ori aveau rude mai înstărite la țară și așa mai făceau rost de produse: se ajunsese chiar la un soi de schimburi în natură, asta pe lîngă comerțul la negru care se dezvoltase. Ceilalți locuitori ai României socialiste, însă, cei mai mulți, nu se descurcau atît de ușor: stăteau la cozi interminabile, nu aveau căldură și lumină, nu găseau aproape nimic de îmbrăcat prin magazine, ca să nu mai vorbim de electrocasnice sau alte cele, mașina era un lux pentru care trebuia să aștepți ani de zile; de călătorit, dacă aveai dosar bun, puteai s-o faci, în general, în alte țări socialste, în ziare nu aveai ce citi și la televizor nu aveai ce vedea, găseai cu greu cărți străine, filmele erau cenzurate și nu aveai voie să ai atitudini civice sau să discuți chestiuni politice. Sigur, iarăși se vor ridica voci, multe dintre cele de mai sus își găseau soluții ilicite, underground. E adevărat, dar și astea erau cu riscuri: mișunau printre noi turnătorii.

Așa că cine spune că a fost bine atunci trebuie să fi avut privilegii. Sau să nu fi înțeles nimic din nimic, mai ales din ideea de libertate: a cuvîntului, a presei, de mișcare etc., și nici din drepturile omului (despre care habar nu aveam). După decembrie ’89, practic, pentru generația noastră a început totul. Deși, aparent, știam o grămadă de lucruri, pentru că tocisem mereu cu sîrg tot soiul de chestiuni teoretice ca să luăm examenele, de fapt nu știam nimic. Trăiserăm într-o bulă cu pereți de cauciuc, ne rostogoleam în ea și cu ea fericiți în zeama noastră aproximativă, în propriul nostru Truman Show.

Și acum, deodată, se deschideau toate. Lumea ni se oferea, eram fix ca-n filmele Disney în care personajele cască ochii naivi și mari în fața unei flori care se deschide, de pildă. Nu numai că învelișul bulei se spărsese și abia acum ne dădeam seama ce înseamnă să respiri. Dar lumea nouă, cea făr’ de bulă, urma să ne-o facem noi. Nu doar să trăim în ea, aveam șansa să-i fim și făurari, creatori, să ne-o clădim după dorințele noastre.

Așa că am purces la treabă. Stu­denți fiind, am refăcut programa pentru anul ce urma, am cerut încă un an, am pus profesorii indezirabili pe o listă (acum nu sînt deloc încîntată de asta). Am făcut un ziar, liber, al studenților, unde am scris ce ne doare. Am păzit facultatea, cu rîndul, nopțile, de „teroriști“. Am fost cam zi de zi în Piața Universității, unde, practic, am trăit. Acolo am luat lumea de la început, am deconstruit-o bucată cu bucată pe cea veche și am încercat să aflăm, într-un prim exercițiu al democrației, cum să construim alta în loc. Am învățat să vorbim liber și că avem drepturi.

În același timp, însă, am fost obligați să constatăm că nu e totul atît de idilic. Că, deși aparent avem aripi și libertate „absolută“, mereu e cineva care ne pune bețe-n roate. Care stabilește lucrurile pentru noi, dar, de fapt, împotriva noastră. Care manipulează și ne manipulează în virtutea unor interese care nu au legătură cu ale noastre, ale celor mulți și de-abia dezmeticiți și plutitori, ci cu ale „lor“, ale celor aflați la putere. Că, pentru putere, cei mai mulți nu ezită să facă lucruri reprobabile, chiar criminale. Cum ar fi să cheme minerii și să-i bată măr, aproape să-i omoare pe colegii noștri care se găseau în facultate atunci, printre mulți alții. Că nu avem acces chiar oriunde și că, pînă la o reală bunăstare, trebuie să trecem printr-o tranziție care începuse să pară fără sfîrșit.

Am continuat să facem ce am putut și cum am putut mai bine. Tot am fost pionieri în diverse domenii și ne-am făcut fiecare treaba cum ne‑au ținut puterile și cum ne-a îndemnat conștiința (în cazul în care o aveam).

Unul dintre instrumentele democratice pe care l-am avut mereu la îndemînă a fost votul. Drept pe care eu, una, mi l‑am exercitat de fiecare dată, cum am crezut că-i mai bine. Inclusiv acum. Cînd consider că s-a dovedit chiar un instrument democratic funcțional și puternic. Capabil să sancționeze mafia, hoția, incompetența și încercările de obstrucționare a Justiției. Un instrument al unei schimbări, sper, radicale. În ciuda diverselor cîrcoteli din jur, chiar cred că e un asemenea moment.

1037 23 foto I  Cosman jpg
Valul a venit, apoi a trecut – tsunami în Maldive –
Oamenii au învățat să trăiască prezentul, fără să-și pună problema zilei de mîine.
image png
Analiza plagiatului de la vîrful Harvard
„Nu au fost constatate abateri de la standardele etice în activitatea de cercetare academică ale Harvard”
p 23 jpg
Despre prostie – sau cum am devenit inteligent
E o alegere inconștientă a ceea ce vrem să fim, dar care poate deveni conștientă datorită cunoașterii.
p 22 Barcelona WC jpg
Universul Barcelonei
Numai un prost l-ar distruge. Dar istoria este plină de alde d-ăștia.
image png
Pirgu vs. Montaigne
„Mă-nnebunesc după tot ce ţine de memorialistică: jurnale, memorii, corespondenţă, note de drum etc.”.
p 23 Andrei Scrima jpg
O întîlnire mirabilă – interviu cu filozoful și psihanalistul Virgil CIOMOȘ –
Domnul Profesor nu mi-a recomandat studii și cărți de logică și de filosofie, ci Patericul egiptean, mai întîi, și Spovedania unui pelerin rus, mai apoi.
image png
Hasdeu și regulamentul
Tot în 2023 s-au împlinit 333 de ani de la susținerea (la Universitatea din Leipzig) a primei teze de doctorat din lume dedicată jurnalismului.
image png
Casa Regală a României și palatele prefecturilor
O altă statuie a lui Ferdinand din Rezina (amplasată în 1938, sculptor Alexandru Plămădeală) a fost aruncată în Nistru de către barbarii bolșevici în 1940.
p 23 Cefalonia WC jpg
Aventuri estivale cefalonite
Încă nu am un răspuns clar. Cîți bani îmi mai trebuie pentru a termina odată Elada?
p 23 WC jpg
Librarii din vechiul București
Cum a ajuns, însă, un librar să aibă un parc botezat după numele lui, este o altă poveste, pe care, deși stau de aproape douăzeci de ani în acest cartier, am aflat-o mai tîrziu.
image png
Poze, nu vorbe!
Nu mai insist asupra faptului că, în absența cuvintelor, gîndirea conceptuală și gîndirea discursivă nu sînt posibile.
p 23 WC jpg
La Peleș – proprietari triști și administratori buni
Altfel, castelul Peleș rămîne o capodoperă a bunului gust.
p 21 Josephus Szabo, Diploma de magister philosophiae,1768 jpg
O descoperire majoră pentru istoria învățămîntului universitar din România
Era prima instituție de învățămînt superior universitar de pe teritoriul actual al țării.
p 23 Ministerul Finantelor WC jpg
Cît de mare este datoria noastră publică sau despre suveica numită România
Există deci un PIB care lucrează în favoarea bugetului nostru de stat și unul care lucrează în favoarea altora.
image png
Inspecția, acolo unde sînt îngrijiți oameni
Un timp prea scurt alocat controlului duce la concluzii superficiale.
p 21 jpg
Credință. Încredere. Clandestinitate – imagini din Dosarele Securității
Este bine să le gîndim procesual, ca instrumente care se schimbă în timpul facerii.
p 23 jpg
p 23 Metroul din Atena WC jpg
Atena, așa cum am descoperit-o eu
„Cîtă vreme avem ce povesti, nu ieșim la pensie”.
index jpeg webp
Am înnebunit de fericire – despre tristețea abisală și apeirokalia cea de toate zilele –
Mă întreb în final, cumva retoric, cine sînt mai periculoși pentru lumea în care locuim: mîrlanii sau cei care înnebunesc de fericire și tristețe, respectiv maniaco-depresivii?
p 23 jpg
Sindromul nou-născutului maculat
Dar de ce să procedăm așa cînd putem lăsa totul la îndemîna șmecherilor pe care îi invocam?
p 23 WC jpg
Paris, după douăzeci de ani și patru luni
Dar cum mereu am fost în trecere prin Paris, nostalgiile nu au fost deloc puternice și au lăsat loc curiozității de a redescoperi minunatul univers parizian.
p 19 WC jpg
Oameni capabili să devină medici
Observația privind „dezumanizarea” medicinei, îndrăzneață în urmă cu o jumătate de secol, este astăzi banală.
p 23 2 WC jpg
O fată sub dărîmături. Un bărbat neputincios
Două zile mai tîrziu, ceva ajutor a început să apară în centrele marilor oraşe. Dar pentru nenumăraţi oameni, este prea puţin şi prea tîrziu.
982 23 Huqqa de origine persana 1770 jpg

Adevarul.ro

image
Cât de scumpă a ajuns una dintre cele mai faimoase stațiuni de pe litoral. „Lasă că Lidl nu e departe, iar la bulgari ne completăm stocul”
Românii sunt întâmpinați cu prețuri mari pe litoral, iar mulți dintre ei sunt dezamăgiți de asta. Inventivi, unii dintre ei se duc să-și cumpere bere de la supermarket, iar țigări și alimente de la vecinii bulgari. Mai greu este cu șezlongurile, care sunt mai scumpe ca în Creta sau Mamaia.
image
Fenomenul care schimbă complet satele pădurenilor. Cum arată așezările după decenii de depopulare VIDEO
După mai mult de jumătate de secol în care cele mai multe sate din Ținutul Pădurenilor s-au aflat într-un regres continuu al numărului de locuitori, înfățișarea așezărilor din Munții Poiana Ruscă a suferit transformări uimitoare.
image
Inima frântă poate fi vindecată. Cât costă intervenția
Cercetătorii susțin că prin stimularea electrică a creierului ar putea fi ameliorată suferința emoțională cauză de o despărțire. Altfel spus, există un remediu pentru ceea ce popular numim „inimă frântă”, care i-ar putea ajuta pe cei care suferă de depresie ori negativitate.

HIstoria.ro

image
,,Haide, haide RPR, du-ne la victorie!” România la preliminariile „Euro 1960”
Pe 6 iunie 1958, Agerpres anunța că Uniunea Europeană de Fotbal (UEFA), în cadrul congresului său ținut la Stockholm, a luat hotărârea organizării competiției internaționale „Cupa Europei”.
image
Jurnalul lui Mihail Bulgakov, confiscat de NKVD
Manuscrisele nu ard!, proclamă solemn domnul Woland în Maestrul şi Margareta al lui Bulgakov.
image
Atacul de noapte din iunie 1462: Geniul militar al voievodului Vlad Țepeș
Expediția din 1462 a fost un prilej potrivit ca Vlad Țepeș să-și demonstreze priceperea în mânuirea armelor și-n conducerea trupelor.