De ce evităm muzeele?

15 mai 2020
De ce evităm muzeele? jpeg

Faptul că muzeele sînt printre primele instituții care se deschid pe 15 mai a generat o multitudine de reacții în social media, majoritatea ironice sau condescendente: „De ce muzee și nu restaurante/ terase/ mall-uri?” sau „Ce să fac eu într-un muzeu?”. Dan Perjovschi a surprins, ca de obicei, direcția discuției într-un desen. Desen care, iată, este distribuit întîi online, urmînd ca abia ulterior să intre, probabil, și în spațiul fizic al unei galerii sau muzeu de artă.

În România, muzeul e văzut ca o instituție prăfuită, inerțială, inadaptată vremurilor, neprietenoasă și plictisitoare. De aceea, mulți nici nu sînt curioși să-și reactualizeze experiențele de vizitare, mulțumindu-se cu relatările cunoscuților sau, în cel mai bun caz, cu spectacolul mulțimilor de la Noaptea Albă a Muzeelor (moment cînd multe astfel de instituții primesc și pînă într-o treime din numărul total de vizite dintr-un an).

Pe de altă parte, conform datelor EGMUS, raportat la numărul total de vizite din 2018, România nu stă chiar foarte rău față de colegele din Europa: cu peste 17 milioane de vizite în 2018, e la egalitate cu o țară cu o populație mai mică, precum Portugalia, sub Austria (19 milioane), sub jumătate din Polonia (37 milioane) și mult sub liderii Germania (111 milioane), Spania și Franța (64 milioane fiecare), Italia (50 milioane) sau Anglia, unde doar în Londra sînt 4 din primele 10 cele mai vizitate muzee din lume, fiecare cu peste 5 milioane de vizitatori anual. Comparativ, Bulgaria are cam cît Lituania (peste 5 milioane) sau Slovacia (6 milioane), dar Cehia și Danemarca au în jur de 15 milioane.

Educație sau distracție?

Studierea publicului muzeelor are o istorie de peste 100 de ani. În 1884, studiul botanistului Henry H. Higgins despre vizitatorii Muzeului din Liverpool este considerat prima segmentare a vizitatorilor, pe care acesta îi împarte în studenți (1-2%), observatori (78%) și pierde-vară (20%). Tot el remarcă o categorie mai mică, dar importantă, a emigranților germani și scandinavi care, abia ajunși în gara din Liverpool, păreau să caute muzee și galerii de artă în ciuda faptului că nu înțelegeau întotdeauna explicațiile de pe etichete.

Studiile mai recente concluzionează că motivele pentru o vizită la muzeu pot fi grupate în cinci categorii socio-culturale: educație (conținutul cultural, informațional al muzeului), distracție (entertainment, motivația vine din dorința de a se simți bine, într-un cadru relaxat), eveniment de familie/ social (vizita e un motiv de a petrece timp împreună), ciclu de viață (așa cum părinții au fost la muzeu cînd erau copii, ei vor să își ducă la rîndul lor copiii să viziteze) și loc reprezentativ/ atracție (landmark, destinație emblematică pentru un anumit cadru geografic).

Multă vreme s-a crezut că motivația educațională o exclude pe cea orientată spre distracție (entertainment), însă cercetătorii au arătat că vizitatorii își doresc o experiență distractivă de învățare, ceea ce arăta mai degrabă complementaritatea acestor factori pentru succesul unei vizite.

Totuși, de ce vizitează lumea muzee?

Motivația vizitatorilor nu se rezumă la satisfacerea unor nevoi educaționale și de distracție. Indiferent de atitudinea oamenilor față de muzee, preocuparea pentru învățare și folosirea constructivă a timpului liber e o preocupare pentru mai mult de jumătate din publicul general. Astfel, interesul poate varia de la vag la foarte specific (transpusă în atitudini de genul: „mă duc să văd ce are muzeul de oferit,  nu prea știu la ce să mă aștept” pînă la „mă duc să văd expoziția despre care am citit și apoi plec”).

Cele mai multe eforturi de înțelegere a muzeelor și vizitatorilor s-au concentrat pe calitățile permanente ale muzeului (conținut, mod de expunere) și ale vizitatorului (vîrstă, frecvență de vizitare, statut social, adresă etc.) Deși muzeele pot crea profiluri ale vizitatorilor în funcție de identitățile acestora, important e ca studiile să nu se reducă la datele demografice bazate pe vîrstă, sex, educație, ocupație, stil de viață, atitudini și valori personale. Datele respective nu ar arăta motivațiile, nevoile și interesele vizitatorilor, iar simpla procesare a lor nu ar releva cadrul mai larg și perspectivele vizitatorilor.

Potrivit lui John Falk, majoritatea celor care vizitează orice muzeu poate fi încadrată cu succes într-una sau o combinație a acestor cinci categorii:

  • exploratori - cei care vizitează muzeul din curiozitate și din dorința de a-și lărgi orizonturile intelectuale.
  • facilitatori - motivați social și mai curînd interesați de satisfacerea nevoilor altor membri ai grupului (ex. ale copiilor lor).
  • profesioniștii/ amatorii - cei care simt o legătură puternică între profesie/ hobby-ul lor și oferta muzeală.
  • experimentaliștii - cei care percep muzeul drept o destinație importantă, pe care vor să o bifeze.
  • vizitatori cu o experiență contemplativă și/ sau spirituală, care văd muzeul ca pe un refugiu.

Cuvîntul cheie: experiența

Experiența de vizitare se extinde în afara limitelor spațiale și temporale ale muzeului. Ea nu este ceva tangibil și invariabil, ci mai degrabă o relație efemeră, construită, care apare în mod unic de fiecare dată cînd cineva vizitează un muzeu.

Fiecare vizitator vine pentru a-și împlini nevoie personale, legate de identitatea sa. Identitatea este atît internă, cît și externă – cum ne percepem și cum sîntem percepuți. Mai mult, nu avem doar una, ci multiple identități; fiecare dintre ele e situată în realitățile lumii fizice și socio-culturale. Putem fi, pe rînd, exploratori (cînd descoperim un muzeu nou), facilitatori (cînd mergem cu familia să le oferim o experiență care și nouă ne-a plăcut sau pe care o considerăm utilă) sau să avem nevoie de o experiență spirituală, contemplativă. Identitatea poate fi devoalată prin descrierea motivațiilor, nevoilor și acțiunilor.

Motivația de vizitare legată de identitate creează o traiectorie de bază pentru vizită. Astfel, de ce cineva vine la muzeu determină ce anume el/ea găsește ca important, interesant. De ce o persoană vine la muzeu conturează nu doar vizita, ci și amintirile pe termen lung și înțelesurile create în legătură cu experiența.

Falk crede că indivizi cu motivații similare au experiențe de vizitare similare calitativ și aceleași modele de formare a înțelesului pe termen lung, ceea ce ar contribui în principal la îmbunătățirea și dezvoltarea anumitor funcții muzeale, precum designul educațional și expozițional, marketing-ul și studiul vizitatorilor. Cunoscînd motivațiile cu care un individ intră în muzeu, se poate configura mai bine experiența de vizitare și oferi fiecărui vizitator ce-și dorește cu adevărat. Totodată, expozițiile, programele propuse de muzeu (incluzînd vizitele de grup, școlare sau nu), pot fi concepute mai bine pentru a satisface diversitatea nevoilor și intereselor vizitatorilor.

Motivațiile legate de identitate ne fac să înțelegem de ce oamenii vin astăzi la muzee. Ne spun și de ce oamenii nu vin astăzi să le viziteze. Pînă cînd directorii de muzee din România nu vor studia identitățile vizitatorilor lor și nu vor schimba modul de programare culturală pentru a reflecta motivațiile acestora, experiențele de vizitare vor fi reușite doar întîmplător, iar perspectivele unor vizite ulterioare sau recomandări pozitive către prieteni vor fi reduse.

Totodată, muzeele finanțate din fondurile autorităților locale au o responsabilitate și față de publicul din localitatea respectivă, pentru care ar trebui să desfășoare programe și inițiative care să le transforme din instituții vetuste în spații sociale, de întîlnire și formare de relații în comunitate pe termen lung. Iar acest lucru înseamnă, în primul rînd, conștientizarea că vizitatorul și experiența sa de vizitare sînt elementele primordiale ale rolului muzeului, iar patrimoniul este unul din instrumentele cu care vizitatorul poate fi atras.

Ce e de făcut?

Rolul muzeului de promovare a patrimoniului nu are sens fără interesul real al vizitatorului. Competiția nu e doar între muzee, de aceea - pe lîngă aducerea unor exponate/ expoziții atractive - preocuparea majoră ar trebui să fie cea de a oferi serviciile care să fidelizeze publicul actual și să atragă și alte audiențe (detaliez în paragraful următor). Într-o epocă în care informațiile, inclusiv tururi virtuale ale muzeelor (dar și alternativele de petrecere a timpului) sînt la un click distanță, interacțiunea este esențială. Majoritatea muzeelor din România propune experiențe de vizitare pasive, unidirecționale, în care ești nevoit să navighezi în liniște printre etichete anoste și custozi plictisiți. Soluția: îmbinarea principatelor motive de vizitare sub formă de edutainment (educație + distracție). În traducere: folosirea noilor tehnologii (ghiduri virtuale, aplicații amuzante, realitate augmentată); limbaj accesibil (storytelling); participarea vizitatorului la conversație și negocierea înțelesului, nu impunerea lui.

Strategiile muzeelor din țări cu un management cultural avansat sînt concentrate asupra formării de noi publicuri: de la aducerea copiilor de la vîrste cît mai fragede (pe principiul „am fost acolo de cînd eram mic, m-am obișnuit să fac diverse lucruri în acel spațiu”) pînă la găzduirea de concerte cu DJ/VJ, de la evenimente sociale importante pentru categorii de populație care nu se află printre vizitatorii frecvenți la dezvoltarea de aplicații care pun accent pe gamification (de la răsplătirea cunoștințelor despre exponate pînă la vînătoare de comori), tururi tematice inedite („turul pentru îndrăgostiți”, „turul pentru o zi ploioasă”, „turul pentru iubitorii de animale” etc.)

Cum ar fi ca muzeele de artă să propună pe 15 mai și tururi ale colecțiilor doar printre lucrări care arată oameni stînd la terasă sau la masă în localuri? Eu mi-aș convinge încă doi prieteni să încercăm experiența asta la muzeul din localitate, chiar dacă îi știu pe dinafară colecția.

George Pleșu este director al Borderline Art Space din Iași.

Ilustrație: Dan Perjovschi, Jurnal de virus        

1037 23 foto I  Cosman jpg
Valul a venit, apoi a trecut – tsunami în Maldive –
Oamenii au învățat să trăiască prezentul, fără să-și pună problema zilei de mîine.
image png
Analiza plagiatului de la vîrful Harvard
„Nu au fost constatate abateri de la standardele etice în activitatea de cercetare academică ale Harvard”
p 23 jpg
Despre prostie – sau cum am devenit inteligent
E o alegere inconștientă a ceea ce vrem să fim, dar care poate deveni conștientă datorită cunoașterii.
p 22 Barcelona WC jpg
Universul Barcelonei
Numai un prost l-ar distruge. Dar istoria este plină de alde d-ăștia.
image png
Pirgu vs. Montaigne
„Mă-nnebunesc după tot ce ţine de memorialistică: jurnale, memorii, corespondenţă, note de drum etc.”.
p 23 Andrei Scrima jpg
O întîlnire mirabilă – interviu cu filozoful și psihanalistul Virgil CIOMOȘ –
Domnul Profesor nu mi-a recomandat studii și cărți de logică și de filosofie, ci Patericul egiptean, mai întîi, și Spovedania unui pelerin rus, mai apoi.
image png
Hasdeu și regulamentul
Tot în 2023 s-au împlinit 333 de ani de la susținerea (la Universitatea din Leipzig) a primei teze de doctorat din lume dedicată jurnalismului.
image png
Casa Regală a României și palatele prefecturilor
O altă statuie a lui Ferdinand din Rezina (amplasată în 1938, sculptor Alexandru Plămădeală) a fost aruncată în Nistru de către barbarii bolșevici în 1940.
p 23 Cefalonia WC jpg
Aventuri estivale cefalonite
Încă nu am un răspuns clar. Cîți bani îmi mai trebuie pentru a termina odată Elada?
p 23 WC jpg
Librarii din vechiul București
Cum a ajuns, însă, un librar să aibă un parc botezat după numele lui, este o altă poveste, pe care, deși stau de aproape douăzeci de ani în acest cartier, am aflat-o mai tîrziu.
image png
Poze, nu vorbe!
Nu mai insist asupra faptului că, în absența cuvintelor, gîndirea conceptuală și gîndirea discursivă nu sînt posibile.
p 23 WC jpg
La Peleș – proprietari triști și administratori buni
Altfel, castelul Peleș rămîne o capodoperă a bunului gust.
p 21 Josephus Szabo, Diploma de magister philosophiae,1768 jpg
O descoperire majoră pentru istoria învățămîntului universitar din România
Era prima instituție de învățămînt superior universitar de pe teritoriul actual al țării.
p 23 Ministerul Finantelor WC jpg
Cît de mare este datoria noastră publică sau despre suveica numită România
Există deci un PIB care lucrează în favoarea bugetului nostru de stat și unul care lucrează în favoarea altora.
image png
Inspecția, acolo unde sînt îngrijiți oameni
Un timp prea scurt alocat controlului duce la concluzii superficiale.
p 21 jpg
Credință. Încredere. Clandestinitate – imagini din Dosarele Securității
Este bine să le gîndim procesual, ca instrumente care se schimbă în timpul facerii.
p 23 jpg
p 23 Metroul din Atena WC jpg
Atena, așa cum am descoperit-o eu
„Cîtă vreme avem ce povesti, nu ieșim la pensie”.
index jpeg webp
Am înnebunit de fericire – despre tristețea abisală și apeirokalia cea de toate zilele –
Mă întreb în final, cumva retoric, cine sînt mai periculoși pentru lumea în care locuim: mîrlanii sau cei care înnebunesc de fericire și tristețe, respectiv maniaco-depresivii?
p 23 jpg
Sindromul nou-născutului maculat
Dar de ce să procedăm așa cînd putem lăsa totul la îndemîna șmecherilor pe care îi invocam?
p 23 WC jpg
Paris, după douăzeci de ani și patru luni
Dar cum mereu am fost în trecere prin Paris, nostalgiile nu au fost deloc puternice și au lăsat loc curiozității de a redescoperi minunatul univers parizian.
p 19 WC jpg
Oameni capabili să devină medici
Observația privind „dezumanizarea” medicinei, îndrăzneață în urmă cu o jumătate de secol, este astăzi banală.
p 23 2 WC jpg
O fată sub dărîmături. Un bărbat neputincios
Două zile mai tîrziu, ceva ajutor a început să apară în centrele marilor oraşe. Dar pentru nenumăraţi oameni, este prea puţin şi prea tîrziu.
982 23 Huqqa de origine persana 1770 jpg

Adevarul.ro

image
Cum arată Rotunda, locul unde a fost bătaie pe „casele de 250 de euro". Prețul cu care se vând acum imobilele FOTO
Zeci de proprietari ai caselor din satul Rotunda, comuna băcăuană Gura Văii, își reabilitează și modernizează imobilele. Mai mult de jumătate din cele 205 case construite de autorități în 2005, după inundații devastatoare, și abandonate ulterior au fost cumpărate la licitație acum doi ani
image
Unde trăiesc cel mai puțin „dotaţi“ bărbaţi din lume. Locul ocupat de români în topul mondial
Cercetătorii au întocmit o hartă interactivă a statelor unde trăiesc cei mai slab dotați bărbați.
image
Tipul de brânză pe care este bine să-l mănânci înainte de culcare: adormi în timp record
Mâncatul câtorva felii de brânză înainte de culcare vă poate ajuta să adormiți rapid.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.