Dileme on-line

James Levine şi violonista Hilary Hahn. El este deja legendarul director muzical al Teatrului Metropolitan din New York, una dintre cele mai importante opere ale lumii, iar ea – o violonistă laureată cu Grammy care îndrăzneşte să caute căi noi de expresie.

Şi despre România s-a vorbit mereu ca despre o ”turnantă” între Est şi Vest, între Orient şi Occident. Avem, chipurile, prin har geopolitic, vocaţie de ”intermediari”. Misiunea noastră este ”sinteza”. Am trăit însă, pe pielea noastră, consecinţele acestei non-apartenenţe, ale acestei plutiri ”conciliante” în no-man`s land. În lumea de azi, globalizarea face încă şi mai dificilă  situarea în afara oricărei definiţii. Nu orice ţară îşi poate permite neutralitatea Elveţiei.

Canadianul Adrian Raso îşi ascute demonii interiori în metalul lăutarilor din Fanfara Ciocârlia, jazzul manouche se-ntîlneşte cu Balcanii, tarantella italiană cu accentele burleşti à la Kurt Weill, virtuozitatea solo cu virtuozitatea de grup de mînuitori de alămuri.

„În condiţii de sărăcie extremă tinerii uită să îşi mai fixeze ţeluri înalte. Pur şi simplu aleg să trăiască aşa cum au trăit şi părinţii sau bunicii - de azi pe mîine."

Iată un stil de demonstraţie foarte rar în România. 500 de oameni nu sînt puţini dacă ţinem seama de calitatea şi de stilul mesajului lor. Ei au adus în stradă atitudinea normalităţii responsabile, foarte rar prezentă în democraţia noastră zdruncinată.

Le sunt, poate, dator, celor care mă onorează cu emoţionanta lor solidaritate, cu unele lămuriri, astfel încît imaginea lor despre mine să fie nu strict îngăduitoare sau idolatră, ci pur şi simplu corectă. Voi oferi, deci, în cele ce urmează, cîteva rapide clarificări cu privire la „capetele de acuzare” ale „procesului” meu. O dată pentru totdeauna!

Cancerul de sîn pare să fie un subiect despre care s-au spus destul de multe. Am văzut campanii, fundiţe roz şi multe vedete implicate. Cu toate acestea, în România, aproape 3500 de femei mor în fiecare an, răpuse de această boală.

În perioada 3-6 aprilie 2014, la Biserica Luterană din Bucureşti, Jazz.ro anunţă a doua ediţie a Jazz In Church Festival. Ca şi ediţia inaugurală, festivalul va include atât proiecte de jazz, cât şi proiecte de muzică contemporană, muzicieni din 9 ţări fiind prezenţi în cele 4 zile la Biserica Luterană.

Doi ani la rînd, Antena 3 a luptat aprig pentru victoria USL. Acum descoperă brusc dejecţia „dezamăgitoare” a părţii liberale din alianţă. Crin Antonescu, altădată erou prezidenţiabil, vîrf de lance în războiul anti-băsist, a devenit cîrpa de şters pe jos a nărăvaşului Gâdea. „Schimbarea la faţă” nu se face însă cu scuzele de rigoare, cu o minimă recunoaştere a greşelii.

El este chinez, ea este româncă; el este deja un super-star, ea îşi construieşte o carieră frumoasă; el îşi lansează un disc în 10 martie, ea, în 19 martie. El a studiat la Hochschule für Musik und Theater din Hanovra, ea studiază în prezent la Hochschule für Musik und Theater din Hamburg. Amîndoi sînt tineri şi pot fi ascultaţi la Radio România Muzical – el, în 10 martie, ea, în 11 martie.

Rar mi-a fost dat în ultima vreme să aud din partea unei mari personalități a momentului o declarație care să fie în același timp și provocatoare, și inteligentă, și elegantă. Și cu atît mai puțin din domeniul sportului. Dar iată că neobișnuitul campion de snooker Ronnie O’Sullivan reușește să ne surprindă din nou.

„Puiule, ce alegi, nenorocita aia de sticlă de pe masă sau pe noi?”, îl întreabă soția din uşă, în timp ce Richard termina încă o sticlă de tărie. Nu era singura din ziua aceea şi cu siguranţă nu avea de gînd să se oprească. Pentru că în clipa în care ajungea în corpul său un strop de alcool, nu se putea opri.

La sfîrşit de februarie, Asociaţia Bibliotecarilor din Biblioteca Naţională a României a protestat împotriva aplicării unei Hotărîri de Guvern din noiembrie 2013, în urma căreia instituţia ar urma să piardă o parte semnificativă a spaţiului de pe bulevardul Unirii.

La prima vedere, am putea gîndi că este o nepotrivire: cum ar putea să sune arii franceze cu un peruan, Simfonia Alpilor cu o orchestră japoneză şi simfoniile lui Robert Schumann cu  dirijorul Yannick Nezet Seguin decît, să spunem, nepotrivit?

Există fragmente de lectură care, prin ele însele, „scoase din context” (cum spun profesioniștii), nepăsătoare la tot ce le înconjoară și chiar față de cel care le-a creat, au darul de a provoca efecte halucinante, de la catatonie la bîlbîială și poate chiar mai departe.

Destinul a făcut să mă nasc într-o comunitate mică, de oameni simpli a căror existență nu avea nimic spectaculos. Munceau mult pentru stat, cu toții fiind membri ai unui CAP care, povesteau bunicii, a fost înființat de către comuniști cu mari greutăți și insistențe.

Am mers atît de departe în confruntarea virtuală cu ea, încît, încet, s-a întărit în mine imaginea unui corp de femeie pe care cineva încerca cu orice preţ să-l instrumentalizeze. Este o carte despre o femeie judecată, scrutată, analizată, dar care nu e niciodată suficient de bună. Dar nu este Nadia Comăneci.

Pînă acum, rezultatele la europarlamentare au fost rezultatul firesc al lipsei de responsabilitate civică (absenteism) și a „mînăriei” la vot a unor oameni îndobitociți de sărăcie, TV, mită electorală. „Contribuţia” baronilor și interlopilor locali, de asemenea, nu este deloc neglijabilă.

De Claudio Abbado sigur aţi auzit: unul dintre cei mai mari dirijori ai contemporaneităţii, stins din viaţă la 80 ani în 20 ianuarie 2014. Nu ştiu însă dacă aţi auzit (încă) de ansamblul britanic Voces8.