Cercul neîncrederii
„Ce este societatea civilă?”; „Avem societate civilă?”; „Ce fac ONG-urile din România?” – sînt doar cîteva întrebări la care rubrica de faţă, o rubrică realizată în parteneriat cu Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile, va căuta, săptămînal să dea răspunsuri.
C. are de treizeci şi şase de ani şi patru copii: o fată de şaptesprezece ani, un băiat de unsprezece, o fetiţă de nouă ani şi un băieţel de opt luni. Locuiesc cu toţii în satul Pioreşti, din comuna Gioeşti, judeţul Dolj. Mi-a spus că stau într-o casă cu două camere, nerenovată. Cît a fost frig, "ne-am mai restrîns într-o cameră", spune C., căci "bani de lemne nu prea sînt aşa cum trebuie". Casa lor e destul de departe de şosea. De fapt, în Pioreşti nu există drum asfaltat. Ca să ajungă la şcoală, copiii merg în fiecare zi aproape un kilometru pe jos pînă la staţia de microbuz din satul învecinat.
G. sotul lui C., are 41 de ani şi lucrează "pe unde apucă". Acum renovează un apartament în Craiova cu încă un prieten. La Pioreşti, se întoarce o dată la două sau trei săptămîni. "Cît dă pe drum, ce mai cheltuie, aproape că nu mai rămîne cu nimic", spune C.. Ei nu au pe nimeni apropiat în Gioreşti, toate rudele locuiesc departe de zona asta. Cît soţul e plecat, C. are grijă singură de gospodărie. "De la distanță", mama "aruncă un ochi" la temele copiilor, în timp ce mai face cîte ceva prin casă sau curte. Sînt multe de făcut, iar pentru copii rămîne timp destul de puţin. Uneori deloc. Se mai strîng cîteodată cu toţii seara, în casă, unde fiecare povesteşte ce-a făcut la şcoală.
Înainte să vorbesc la telefon cu C., Luminiţa Dincă, directorul executiv al Fundaţiei Adina Stiftelsen, din Craiova, mi-a povestit despre cîteva servicii comunitare pe care vor să le dezvolte în România. Printre ele este şi Home Start, ce se bazează pe voluntariat. Acesta aduce în casele oamenilor aflaţi în nevoie voluntari "specializaţi" care ajută familiile defavorizate la treburile casnice. Săpatul şi udatul grădinei, curăţenie, hrănitul animalelor, "babysitting" sau lecţiile copiilor sînt lucrurile pe care un voluntar le poate face. Iar familii sînt destule, un exemplu fiind cele în care unul dintre părinţi sau ambii sînt plecaţi să muncească în străinătate, iar copiii rămîn în grija altor rude. Au aflat de acest serviciu de la Fundaţia Stiftelsen Kirkens Bymisjon Bergen, din Norvegia, într-o vizită care a avut loc anul trecut, finanţată de granturile SEE şi norvegiene, prin programul Fondul ONG. Împreună, vor să aducă acest tip de serviciu anul acesta în România.
C. spune că îi este greu cu treburile gospodăriei. Sînt destul de multe de făcut şi cum e mai mult singură, îi rămîne timp liber destul de puţin. O ajută şi copiii, mai ales fata cea mare şi băiatul. În fiecare zi, după şcoală, băiatul merge la centrul de zi înfiinţat de Fundaţia Adina Stilftelsen. Acolo desenează, învaţă să danseze, face temele şi se joacă alături de alţi copii. În general, activităţile din centru ajută copiii să îşi descopere vocaţia, creativitatea şi spiritul de iniţiativă.
Cum sîntem în perioada în care se plantează legume în grădină, C. se gîndeşte să îşi retragă băiatul de la centru. Are nevoie de el acasă, să „mai scoată o găleată cu apă” şi “să-l supravegheze pe ăsta micul”. Am întrebat-o cum ar fi dacă ar veni cîţiva voluntari din cînd în cînd, să facă treburi prin casă, să se joace şi să facă temele cu copiii. “Ce să facă? Un străin?”, îmi răspunde ea.“Lasă că sînt alţii şi mai amărîţi ca noi. Îi spuneam euşi doamnei Luminişa, nu e nevoie la noi. Cum să vină? Mi-ar fi şi ruşine!".
Luminiţa Dincă mi-a explicat că "sărăcia este diferită pentru fiecare". Dincolo de nivelul de trai, evident diferit, uneori, sărăcia cea mai mare provine din mentalitate. "Lipsa educaţiei şi a informaţiei perpetuează obiceiul de a folosi copiii şi tinerii la muncile din gospodărie şi atitudinea negativă faţă de educaţie", spune Luminiţa. „În condiţii de sărăcie extremă tinerii uită să îşi mai fixeze ţeluri înalte. Pur şi simplu aleg să trăiască aşa cum au trăit şi părinţii sau bunicii - de azi pe mîine."
Referitor la viitor, C. crede că “fiecare are soarta lui”. Şi pare că pentru ea important este să îşi crească singură copiii.
