miere pe limbă
17 martie 2014
ca să-şi poată aminti mai bine el trebuie să înveţe să uite.
să înveţe pe ruptelea. zi şi noapte – fără să se oprească.
doamne (îşi spune el de la o vreme) ce îndeletnicire caraghioasă
mai am şi eu. ce meserie grea. la urma urmei: ce ruină doamne.
şi vine de departe? păi vine de departe
vine plîngînd în hohote şi se înăbuşe
de-atîta miere pe limbă şi nu are
nici înger care să-l păzească. şi nu are
nici înger care să-l păzească noaptea.
lacrimile lui seamănă cu nişte mari cu nişte foarte mari
alunecări de teren: cu nişte mici cu nişte infime – aproape invizibile
seminţe colorate ale veacului (1979)
din antologia O precizie cu adevărat înspăimîntătoare, selecţie de Teodor Dună, Editura Tracus Arte, 2013.
