Oameni cu cărţi în mîini. Ieşiţi în stradă să protesteze împotriva agresiunii abjecte pe care postul Antena 3 o comite sistematic asupra unor intelectuali de vază (Andrei Pleşu acum, H.-R. Patapievici, Mircea Cărtărescu altcîndva), asupra unor valori ale culturii româneşti.

Grupul pentru Dialog Social şi revista 22 au făcut – ca şi alte dăţi – un gest prompt de civism. Au lansat un Apel, semnat pînă la data cînd scriu de peste 5000 de persone. Au organizat mitingul din Piaţa Universităţii unde s-au adunat cam 500 de oameni. Oameni cu cărţi în mîini. Fără lozinci, fără politizări răcnite obsesiv, fără instigări la atacarea unor adversari. Au vorbit Gabriel Liiceanu, Andrei Oişteanu, Andrei Cornea, Andreea Pora, Daniel Cristea-Enache: cu sens, cu consistenţă, cu hotărîre. Trebuie să determinăm CNA să-şi facă treaba pentru care îl plătim: să ferească spaţiul public de toxina urii şi a gunoiului verbal produsă de posturi teroriste de televiziune. Acesta era mesajul. Cerem unei instituţii publice să-şi îndeplinească funcţia într-un stat de drept. Atît.

Iată un stil de demonstraţie foarte rar în România. 500 de oameni nu sînt puţini dacă ţinem seama de calitatea şi de stilul mesajului lor. Ei au adus în stradă atitudinea normalităţii responsabile, foarte rar prezentă în democraţia noastră zdruncinată.

Apelul GDS şi 22 – impecabil formulat – se numea „apel la solidaritate cu Andrei Pleşu”. Dar finalul avea o nuanţă importantă: „ne simţim cu toţii agresaţi”. Aşadar, nu numai solidari cu Andrei Pleşu, ci şi solidarizaţi de Andrei Pleşu, ca reacţie la atacul împotriva unui intelectual de calitatea lui. Noi toţi, cei care am fost în Piaţa Universităţii, care am semnat Apelul, cerem ca spaţiul public să fie asanat. Mulţi alţii la fel ca noi. Nu e aici doar o problemă de persoane, ci de comunitate. Noi toţi avem dreptul să pretindem un aer public respirabil. Avem datoria să apărăm personalităţi reale, pe care încearcă să le terfelească un post imund de televiziune.

În timpul comunismului, fantoşa spaţiului public era locuită de limbajul betonului ideologic, monoton, cenuşiu, spălător de creier. Doar în ascuns, în închisori, lagăre şi carcere, opresorii practicau limbajul dejecţiei, al batjocurii infraomeneşti pentru a încerca să distrugă oameni şi valori. Acum, limbajul şi gîndirea hrubei răsună la lumină. Se lăfăie pe posturi ca Antena 3, pe anumite bloguri, pe forumuri, acolo unde publicaţiile nu aplică riguros criteriul de selecţie al decenţei.
    
Dar putem încerca să combatem această toxină. Există ceva mijloace. Două s-au menţionat în Piaţă şi în emisiunea „Actualitatea românească” de la B1 în aceeaşi seară. Presiuni legale pentru ca CNA să aplice sancţiuni adecvate postului Antena 3. Şi acţiune în justiţie. M-aş alătura fără şovăială oricărui grup de acţiune civică, nepolitizată care ar da în judecată Antena 3 pentru miasmele pe care le difuzează în spaţiul public. Căci nu de la o personalitate sau alta dintre cele atacate trebuie să aşteptăm să ceară socoteală în justiţie. Noi trebuie să cerem, cei care vedem că personalităţile şi valorile sînt atacate, care constatăm că civilitatea şi exigenţele unei societăţi democratice sînt batjocorite.  
 
Sîmbătă, în preziua referendumului din Crimeea, zeci de mii de oameni au manifestat la Moscova împotriva agresiunii Rusiei asupra Ucrainei. S-a spus că Putin a permis demonstraţia ca să arunce în obrazul Vestului o probă mimată de democraţie. Oricum ar fi, demonstranţii aceia îşi riscau liniştea, siguranţa, poate chiar mai mult decît atît. Sînt înconjuraţi de ostilitatea unei majorităţi sensibile la politica imperiului expansionist, se pot aştepta la varii forme de represiune. Pe deasupra, nu pot spera ca gestul lor să fie eficace. „Nu cred că asta va schimba ceva”  – spunea o demonstantă, cadru universitar – „dar era de datoria noastră să venim aici şi să spunem ceea ce gîndim” (cf. Libération Monde).

Noi nu sîntem într-o situaţie atît de gravă, de extremă. În România, democraţia scîrţîie, e maltrată, parodiată, intoxicată, dar, deşi cu hopuri, funcţionează totuşi. A reacţiona împotriva tehnicilor securiste ale Antenei 3 înseamnă a încerca să cureţi mecanismul de o impuritate. Putem spera să izolăm mizeria. Să nu aşteptăm prea mult. Avem prea aproape de noi spectacolul putinismului: o Antena 3 de stat, unde minciuna are amploare geopolitică, iar democraţia e în aşa măsură controlată că nu mişcă.

Foto: Marian Iliescu, adevarul.ro