Ghid pentru cîștigarea alegerilor pentru Parlamentul European

1. Definirea clară a obiectivelor grupului de către candidații pentru Parlamentul European

Exemplu: Dezvoltarea unei nișe de expertiză tehnică și de presiune la nivelul Parlamentului European care să aducă beneficii măsurabile României, precum și promovarea unor interese, de asemenea clar definite, ale României la nivelul Parlamentului European și al Comisiei Europene sunt considerate obiective.

Cîteva explicații:

a. România nu reprezintă familia restrînsă sau extinsă a candidatului. Grupul de prieteni sau partidul din care provine, de asemenea, nu se califica drept țară.

b. Expertizele obținute prin experiență directă în acte de corupție, trafic de influență, populism, furt (incluzînd furtul intelectual), amnezie temporară, suspendarea selectivă a bunului-simț sau a moralității, nepotism, sociopatie, discriminare, deși interesante și larg răspîndite la nivelul clasei politice românești, nu fac parte dintre ariile de expertiză tehnică acceptabile, care să poată ajută poziționarea României în Uniunea Europeană. 

c. Obiective precum: să facem și noi niște bani, să scap din cloaca asta de România, vreau în Parlamentul European că așa vrea mușchiul meu și tata, mama, soacra, soțul, soția, amantul, amanta, unchiul, mătușa poate să aranjeze prezența mea pe lista, că vorbesc limbi străine, că îmi place să mă plimb, că am un interes personal să fiu în Bruxelles, că da bine la resume, că trebuie să îi dăm o slujbă și fostului ministru, că e singurul mod prin care putem să scăpăm de dinozaurii din partid, că așa fac și alții – nu sunt aplicabile. 

Toate obiectivele de mai sus reflectă discuții reale, pe care le-am auzit în diverse împrejurări cu actuali, foști sau posibili viitori membri ai Parlamentul European.

2. Alegerea candidaților ar trebui justificată pe bază unor abilități și experiențe practice care să demonstreze capacitatea acestora de a ne reprezenta în Parlamentul European. Felul în care candidații pot ajută poziționarea României în Uniunea Europeană trebuie să fie explicită și o urmare logică a expertizei acestora.

Abilitatea de a face bani în urmă unor contracte dubioase cu statul, capacitatea de a fi „bun prieten(ă)” cu baroni influenți sau oameni politici care decid listele de candidați sunt la fel de puțin recomandate precum sunt și selecția bazată pe lungimea picioarelor sau capacitatea de a bălăcări la televizor pe oricine vrea șeful direct pe linia de partid. 

„Calificari” cum ar fi fata președintelui sau nevastă de președinte de partid ar trebui să fie evitate în mod automat, măcar pentru a trimite un mesaj clar împotrivă nepotismul și corupției rampante din societatea românească.

Fluența în cel puțin o limbă de circulație internațională – română, moldovenească, oltenească, ardelenească, moțească, șmecherească, păsărească cu pi sau cu mi – nu se califică. 

Fluență în engleză (de preferat cea vorbită de profesorii din Anglia/Statele Unite) sau franceză (limbă vorbită de profesorii din Franța) este absolut necesară. Prin aceasta înțeleg capacitatea de a participă activ la o discuție tehnică în engleză sau franceză, și capacitatea de a scrie ceva publicabil într-un ziar sau jurnal științific într-una dintre următoarele țări: Anglia, SUA, Franța, Belgia, Germania – reprezintă o dovadă acceptabilă. 

Participarea activă nu include datul entuziast din mîini sau din cap, ridicarea aprobativă a degetului mare sau repetarea entuziastă a unor construcții lexicale complicate cum ar fi „OK” sau „oui”. Cititul rapid în romgleză sau francoromână a unui document pregătit de alții nu se califică, așa cum nu o face nici terminarea Universităţii Româno-Americană sau certificarea de la o prestigioasă facultate din... hai să spunem Catania.

3. Publicarea unui plan de acțiune individual pentru fiecare candidat în cazul în care acesta va fi ales în Parlamentul European

Asemenea planuri ar trebui să includă dovezi clare ale determinării viitorului parlamentar pentru a aduce o schimbare atît la nivel european, cît și la nivel național.

Exemple:

a. Donarea unei părți semnficative a salariului pentru a dezvolta o expertiză independentă în România în domeniul în care acesta lucrează. Orice venit de peste 3500 de EUR în Bruxelles poate asigura o viață deosebit de confortabilă pentru o familie. Venitul unui parlamentar european trece lejer de 9000 de EUR pe lună, dacă trece prin Parlament.

b. Angajarea în cabinetul viitorului membru al Parlamentului European al unui număr de tineri promițători (minim 3 pe an), selectați prin concurs deschis, pentru a ajuta la pregătirea unor experți care să poată să sprijine la atingerea obiectivelor pentru România. Evitarea oricărei forme de nepotism trebuie să fie prioritară în angajări.

c. Implicarea grupului parlamentar în activități civice care să contribuie la însănătoșirea societății românești. Susținerea financiară a unor inițiative care să ajute la eradicarea corupției în ceea ce privește administrarea fondurilor europene ar putea fi un exemplu.

Ținînd cont de lista catastrofală propusă de PSD pentru Parlamentul European, precum și probabilele liste ale PDL și PNL, este foarte posibil ca reprezentarea României pe plan european să fie încă o dată în cea mai mare parte în detrimentul intereselor României.

O schimbare de abordare ar putea să aducă atît o victorie neașteptată în alegerile pentru Parlamentul European, cît și să genereze o discuție utilă despre care ar fi cele mai bune direcții pe care România să le urmărească la nivel european.

Așa cum ar fi probabil util să mă opresc visînd că alegerile ar putea fi și rezultatul unui vot responsabil al cetățeanului român informat. Pînă acum, rezultatele la europarlamentare au fost rezultatul firesc al lipsei de responsabilitate civică (absenteism) și a „mînăriei” la vot a unor oameni îndobitociți de sărăcie, TV, mită electorală. „Contribuţia” baronilor și interlopilor locali, de asemenea, nu este deloc neglijabilă.