Mereu în miezul chestiunii şi cu totul la marginea ei

Karl-Markus Gauß
17 ianuarie 2014
Mereu în miezul chestiunii şi cu totul la marginea ei jpeg

(Dilemateca, anul VIII, nr. 91, ianuarie 2014)

(apărut pentru prima oară sub titlul Immer mittendrin und ganz am Rande în Transcarpathica. Germanistisches Jahrbuch Rumänien 7-8, 2008-2009, editori: George Guţu, Thomas Schares, pp. 364-370)

Karl-Markus Gauß (Salzburg), n. 1954, din 1991 redactor-şef al prestigioasei reviste de cultură Literatur und Kritik, cunoscut critic literar, scriitor şi eseist austriac, laureat al unor importante premii literare austriece şi europene, printre care se numără Premiul Charles Veillon, decernat pentru Das Europäische Alphabet (Alfabetul European), o inedită colecţie de eseuri aranjate în ordine alfabetică – luînd la rînd, în mod simbolic, toate literele, pentru a reorganiza ori chiar pentru a reiniţializa discursul integrării – care abordează dintr-o perspectivă critică posibile concepte-cheie ale oricărei definiri a spaţiului european: naţiune, identitate, emigrare, graniţă, vecini, limbă maternă vs limbă universală, congres, euro etc. Scrie pentru publicaţii marcante din spaţiul de limbă germană, precum Süddeutsche Zeitung, Frankfurter Allgemeine Zeitung, Neue Zürcher Zeitung, Die Presse, Der Standard, Die Zeit; membru al Academiei Germane pentru Limbă şi Creaţie Literară (Deutsche Akademie für Sprache und Dichtung); în august 2013, Karl-Markus Gauß a fost solicitat să susţină alocuţiunea de deschidere a Săptămânilor Muzicii Vechi de la Innsbruck. Intrucît autorul a fost ţintuit la pat în timpul festivităţii de deschidere, alocuţiunea sa a fost citită la castelul Ambras de către un actor, în prezenţa preşedintelui Austriei şi a altor invitaţi de seamă; a fost tradus în peste zece limbi. Volumul Europeni care se sting/Die sterbenden Europäer a apărut în 2006 la Editura Humanitas, în traducerea Larisei Cercel.

Se spune cum că v-aţi considera un gînditor autonom. E adevărat? Sau: Mai e încă adevărat?
Am afirmat odată, în cadrul unui interviu cu un om cunoscut pentru trecutul său de extremă stîngă, faptul că eu unul nu tînjesc după un post stabil şi nici nu mă amestec în toate aspectele vieţii publice, fiind de felul meu un "gînditor autonom". Asumasem în mod eronat cum că intervievatorul l-ar fi citit la viaţa lui pe Karl Marx, care, după cum se ştie, avea obiceiul să-şi spună aşa, pe de o parte cu multă ironie, dar pe de altă parte şi cu siguranţa de sine a omului cu educaţie universală al secolului al XIX-lea. Dar nu am spus-o pentru a-mi manifesta intenţia de a-i călca pe urme lui Marx.

V-aţi dedicat, în instanţa dumneavoastră creativă, ca să spunem aşa, menirii de scriitor (mai bine spuns activităţii de eseist care se angajează în scrierile sale). Aţi făcut astfel un pas hotărît înspre sfera publică. Se poate ca cineva să desfăşoare o activitate publică de acest tip sub premisele intuitive ale unei înclinaţii către sfera privată?
Un autor care îşi spune uneori - şi anume, cînd consideră el însuşi că e cazul să o facă - părerea şi cu privire la chestiuni publice nu exercită o activitate publică decît în sens metaforic, nefiind necesar ca el să dea socoteală nimănui: nici vreunui superior, nici vreunei mişcări. Nu trebuie să răspundă decît în faţa propriului supra-eu de scriitor. Acest lucru nu e în contradicţie cu ideea de gînditor autonom, care doar nu este constrîns la sfera privată, ci, din contră, pătrunde în sfera publică atunci cînd vrea el, nu din însărcinarea cuiva.

Un citat din Brecht sună astfel: "Vechiul spune: Eu sînt, aşa cum sînt, din veci. Noul spune: De nu eşti bun, să pleci!" Cum ar veni: Ce s-a dus s-a dus. Cît de supăraţi putem fi în zilele noastre pe generaţiile mai tinere, care nu mai vor să-şi aducă aminte de ceea ce a fost?
Nu trebuie să fim mai supăraţi pe generaţia tînără decît Brecht, care avea obiceiul să pună uneori cuţitul pe rană într-un fel ostentativ, de dandy. Noul îi spune vechiului în fiecare zi, de mii şi mii de ori: Du-te, nu eşti bun de nimic - dar asta nu se întîmplă într-un mod atît de progresist şi umanist după cum au crezut-o probabil unii optimişti ai progresului.

Să existe oare vreun Vechi Alfabet European, căruia dvs. îi puneţi în faţă Alfabetul dvs. cel nou? Şi dacă ar fi ca un alfabet să aibă un centru: oare unde o fi de găsit?
La această întrebare, care mi se pare cea mai isteaţă şi plină de miez, îmi vine cel mai greu să răspund, întrucît răspunsul ar fi în orice caz mai puţin original decît întrebarea.

Preocuparea intensivă cu tema "Mijlocul Europei" constituie un fel de căutare supraregională a graalului? E uşor să te rătăceşti cînd te prinzi în ea?
Mulţi dintre cei care s-au prins în această căutare s-au rătăcit. Din mijlocul Europei, care e o groapă, ţîşnesc la iveală osemintele gălbejite ale celor căzuţi. Unii dintre ei au fost nişte adevăraţi aventurieri ai spiritului, alţii, pur şi simplu, s-au hazardat ori erau iscoade în căutare de cîştig. Despre mijlocul Europei, s-au spus deja atîtea lucruri deştepte şi prosteşti, încît e potrivită afirmarea cum că, de fapt, nici nu există.

Cum v-ar plăcea cel mai mult să fie servit Alfabetul dvs.: cu articol hotărît, cu articol nehotărît sau pur şi simplu fără articol?
Fiecare variantă îmi place atît de mult, încît veghez cu stricteţe ca în fiecare ediţie a cărţii - fie că e vorba de o ediţie cartonată, fie că e vorba de o ediţie de buzunar ori de traduceri - să fie aleasă, pe cît posibil, întotdeauna o alta. La prima ediţie am reuşit să reunesc toate trei variantele, pe copertă, pe pagina de gardă şi pe clapetă. În zilele cînd sînt cuprins de vanitate, ceea ce nu se întîmplă chiar atît de rar cum s-ar zice, îmi doresc varianta nearticulată. Cînd e cîte o zi mai apăsătoare, îmi doresc titlul sub formă de propunere modestă, cu articol nehotărît. În restul zilelor, prefer articolul hotărît.

Alfabetul dvs. european serveşte la alfabetizarea oamenilor medii, sau vă adresaţi în primul rînd elitei? Ce anume le-aţi replica factorilor de decizie şi multiplicatorilor care sfătuiesc lumea să se ferească de cartea dvs.?
Nici, nici. Pentru că astăzi media poate fi foarte elitară, de pildă, în domeniul financiar, iar elita poate fi foarte mediocră, de pildă, în domeniul cultural. Elita economică nu mai citeşte cărţi, citeşte numai cotaţiile de la bursă, iar media cultuală nici nu mai poate să citească. Să îndemne cineva lumea să se ferească de cartea mea, aşa ceva nu mi s-a întîmplat încă. Cine îndeamnă lumea să se ferească de carţi oricum nu citeşte cărţi, aşa că nu cunoaşte nimic din ceea ce am scris eu.

Vă place să recurgeţi la verbe şi adverbe modale, pentru a marca nuanţele. Uneori, aproape că s-ar părea că ceea ce vă interesează este mai degrabă o judecată estetică decît o polemică a contingentului, cu finalitate imediată. Să fie oare aşa?
O polemică, aşa cum o văd eu, nu este oricum cu adevărat o polemică, decît atunci cînd nu vrea să conducă nemijlocit la o finalitate. Dacă e să aleg între jocul estetic, important pentru mine, şi polemica subordonată unui scop, mă voi hotărî pentru jocul estetic, avînd în mod subsidiar scopul deloc neplăcut de a face posibilă o polemică ce altminteri nu s-ar putea isca.

După ce v-aţi publicat cartea despre europenii care se sting, minorităţile de care v-aţi ocupat în ea şi care se situează la marginea discursului european au devenit dintr-odată ţinta zarvei jurnalistice, fiind plasate în centrul atenţiei publice. În ce măsură sînt ameninţate scrierile dvs., care au, de cele mai multe ori, o orientare neconvenţională şi o intenţionalitate critică, de canonizarea reprezentată de acest schimb correct, din punct de vedere politic, dintre periferie şi centru, care idealizează situaţia în mod retroactiv, cum ar veni?
Pericolul nu e prea mare, actualitatea mediatică disipîndu-se rapid. Minorităţile pe care le-am evocat alaltăieri au făcut ieri subiectul discuţiei, timp de zece minute, iar atăzi sînt deja de mult căzute în uitare. Schimburile dintre periferie şi centru nu mai au loc astăzi printr-o idealizare retroactivă, ci se desfăşoară zi de zi, fără nici un fel de romantism, ca o mişcare de afaceri, ca o mişcare a capitalului care incorporează marginile, ca o migrare a forţei de muncă în cadrul căreia oamenii sînt atraşi şi absorbiţi de la periferie la centru.

Şi în calitate de editor al revistei Literatur und Kritik v-aţi ocupat mult de marginile Europei. Ajută acest demers al dvs. la ieşirea percepţiei europene a istoriei din irealitatea factuală?
Ar fi frumos. Mi se pare foarte potrivită expresia aceasta, irealitate factuală. Ar trebui să scrieţi propriul dvs. Alfabet, un alfabet al prezentului. Realitatea factuală ar trebui să fie unul dintre termenii abordaţi.

S-ar putea spune că nu există nici un eveniment în Europa dvs. faţă de care să nu luaţi imediat - mai mult sau mai puţin tolerant - o poziţie. Cît de departe vede cineva care stă de strajă în strada Ernest Thun (acolo se află sediul revistei Literatur und Kritik)? Oferă biroul dvs., cu un aer oarecare, un unghi special asupra actualităţii?
În indignarea mea rece ca gheaţa mă pot bizui pe intelectul meu încins. Astfel mă aflu mereu în miezul chestiunii şi cu totul la marginea ei.

De ce fel de însuşiri are nevoie o uniune care nu vrea să fie viabilă numai din punct de vedere economic? De ce însuşiri nu are nevoie?
Are nevoie, în primul rînd, de oameni care să înţeleagă că nu trebuie să lase pe nimeni să le ia Europa, că ei înşişi sînt cei care poartă responsabilitatea propriei istorii, aşadar şi pentru ceea ce se va alege de Uniune. De aceea, nu avem nevoie de sentimentul - cu totul de înţeles dealtfel - de neputinţă, pe care îl nutresc cei mai mulţi dintre noi, acest sentiment că faptele s-ar petrece fără ca noi să ne implicăm şi că nu am avea nici o posibilitate să influenţăm cursul lucrurilor. Felul în care decurge globalizarea nu are de-a face atît cu legităţile ei imanente, ci depinde mai mult de felul în care vrem să structurăm această globalizare.

Se întîmplă uneori ca dvs., un scriitor austriac, să nu aveţi nimic de spus?
Majoritatea scriitorilor austrieci de ambe sexe au întotdeauna ceva de spus, fie şi numai că strigă în gura mare cum că, de data aceasta, chiar că nu au nimic de spus. Eu, în schimb, sînt, după cum ştiţi, unul căruia îi cam place să-şi depene tăcerile.

interviu realizat şi tradus din limba germană de Vasile V. POENARU

ASTALOŞ 1933 2014 jpeg
ASTALOŞ 1933-2014
A murit Astaloş. Vestea a venit într-o dimineaţă. Înainte şi după alte morţi. Sîntem înconjuraţi de morţi. Ca şi cum viaţa ar fi o subversiune.
Alain Finkielkraut, un „reacţionar“ la Academia franceză jpeg
Alain Finkielkraut, un „reacţionar“ la Academia franceză
Alain Finkielkraut (născut în 1949) a intrat, din ziua de 10 aprilie 2014, în rîndul nemuritorilor. Cărţile sale compun o lamentaţie antimodernă punctată de accente de revoltă împotriva unor evoluţii pe care individul nu le controlează. Transformările suferite de identitatea franceză sub impactul hipermodernităţii şi al imigraţiei constituie substanţa ultimului volum publicat, L'identité malheureuse, Editions Stock, Paris, 2013.
Tenebrele limbii şi literaturii române jpeg
Tenebrele limbii şi literaturii române
Eugeni şi Mihu sînt doi liceeni harnici, cuminţi şi frumoşi; ei provin din două familii harnice, cuminţi şi frumoase, dar părinţii fetei se opun iubirii lor. Fata decide să se sinucidă amîndoi, deodată, bînd vitriol, pe care l-a cumpărat deja, de la farmacie.
Tenebrele limbii şi literaturii române jpeg
O lecţie de patriotism
În general, socotesc că nu e bine să te joci cu cele sfinte - aşa că am ezitat la titlul de mai sus. Dar, cum să numeşti altfel o carte scrisă de un profesor universitar (...) carele însuşi despre sine scrie, pe coperta a patra, că, în fiinţa sa, "omul de ştiinţă a fost permanent dublat de cel ce a făcut din slujirea neamului său ceea ce sfinţii fac din slujirea lui Dumnezeu...
Pop Yoga jpeg
Pop Yoga
O sinteză originală este cartea lui Pacôme Thiellement Pop Yoga, Sonatine Editions, Paris, 2013.
Mioritiquement notre jpeg
Mioritiquement notre
De veacuri învăţăm la şcoală că "Românul s-a născut creştin", "Românul s-a născut poet" şi "Românul e francofon prin tradiţie".
Tehnodrom 2013 jpeg
Tehnodrom 2013
Ca la orice final de an, e vremea unei rememorări: ce am descoperit, ce am accesat şi ce am criticat în Tehnodrom.
Străinii care au făcut Franţa jpeg
Străinii care au făcut Franţa
Numeroşi sînt străinii care, în ultimele două secole, au lăsat urme durabile în cultura Franţei. Dictionnaire des étrangers qui ont fait la France/Dicţionarul străinilor care au făcut Franţa, Editura Robert Laffont, 2013, 956 pagini, redactat de un colectiv de autori sub direcţia lui Pascal Ory, profesor de istorie la Sorbona, depune mărturie în acest sens.
Tehnodrom 2013 jpeg
echitate şi ebook
În Statele Unite, a început un scandal din cauza ediţiilor digitale şi a prezenţei lor în biblioteci. Marii editori acuză bibliotecile de "socialism" şi le impun preţuri mult mai mari la achiziţia acestor ediţii, cu 150% pînă la 500% mai scumpe decît în cazul utilizatorilor privaţi. Mai mult, editorii adesea limitează numărul de citiri ale unui exemplar. Cartea nu se mai află în proprietatea bibliotecii care o punea la dispoziţie publicului.
Andra Cărbunaru   PR, Librăria Bastilia jpeg
Andra Cărbunaru - PR, Librăria Bastilia
(apărut în Dilemateca, anul VIII, nr. 89, octombrie 2013)
Arta contemporană la Veneţia  Între enciclopedic şi eclectic jpeg
Arta contemporană la Veneţia. Între enciclopedic şi eclectic
Veneţia, oraş suprasaturat de artă, găzduieşte la fiecare doi ani o vastă expoziţie de artă contemporană. Un fel de tur de orizont al creaţiei imediate. Anul acesta, organizatorii au ales drept temă - sau principiu coagulant - "cunoaşterea enciclopedică".
Un colţ de lume jpeg
Un colţ de lume
În Tire am mai descoperit o comoară: aşezată în mijlocul unei grădini exotice, stăpînă a multor veacuri, adăpost literar al multor erudiţi, Biblioteca "Necip Paşa" este unul dintre cele mai importante centre ale vieţii culturale. Atît ale oraşului, cît şi ale Turciei.
Ce aţi amîna(t) să faceţi în viaţă? jpeg
Ce-aţi amîna(t) să faceţi în viaţă?
Răspund: Gabriela ADAMEŞTEANU • Dumitru CRUDU • Andrei DÓSA • Ştefan MANASIA • Marin MĂLAICU-HONDRARI • Anatol MORARU • Cezar PAUL-BĂDESCU • Andrei POGORILOWSKI • Ana Maria SANDU • V. LEAC
Bucovina   schiţe literare  Unde a fost de fapt „Mica Vienă“ jpeg
Bucovina - schiţe literare. Unde a fost de fapt „Mica Vienă“
Un pămînt slav era Bucovina în Evul Mediu. Mai tîrziu, parte a voievodatului moldav. Numele ei provine din germanul Buchenland (Ţara fagilor). În 1774, acest ţinut, lăsat în voia naturii lui sălbatice, a fost ocupat de austrieci, care s-au pus pe treabă: au cultivat ţara şi oamenii ei.
Gloria unui solitar jpeg
Gloria unui solitar
Este bine totuşi de ştiut că, înainte de-a fi orice altceva, Guénon a fost matematician. Principiile calculului infinitezimal, o lucrare de tinereţe, publicată abia în 1946, arată interesul primordial al ezoteristului faţă de matematică.
„Activismul meu cultural poate fi privit ca o contrabandă cu arme“ jpeg
„Activismul meu cultural poate fi privit ca o contrabandă cu arme“
Este profesor de filozofie, eseist, dramaturg, romancier, filozof de consum cu discurs metafizic. Este un salvator de idei şi un demolator de concepte. E un "băiat rău". Ţine lecţii de filozofie unde te-aştepţi mai puţin: prin penitenciare, birturi, aziluri de bătrîni, case de nebuni, parcuri. E slobod la gură şi la minte.
Tehnodrom 2013 jpeg
Internetul şi protestele la români
Cine s-ar fi aşteptat ca, pentru prima dată în istorie, la un eveniment să participe mai mulţi oameni decît cei care s-au anunţat pe Facebook? ?i nu o singură dată, ci de două ori. Dacă nu plouă, şi a treia duminică probabil va fi la fel. (Articolul e scris după al doilea mare marş pentru salvarea Roşiei Montane, din 15 septembrie 2013.)
Gloria unui solitar jpeg
Iezechiel, autor ştiinţifico-fantastic
Profetul Iezechiel, figură din toate punctele de vedere excentrică, face excepţie de la regula invizibilităţii.
Bucureştiul insular din „Nuntă în cer“ jpeg
Bucureştiul insular din „Nuntă în cer“
Andreea Răsuceanu este dr. în filologie al Universităţii din Bucureşti cu lucrarea Mahalaua Mîntulesei, drumul către modernitate (2009). Cea mai recentă lucrare, Bucureştiul lui Mircea Eliade. Elemente de geografie literară, are la bază cercetările întreprinse în perioada 2010-2013 în cadrul CESI şi Université Sorbonne nouvelle Paris 3 (programul "Vers une géographie littéraire").
Noutăţile toamnei jpeg
Noutăţile toamnei
Răspund: Laura ALBULESCU (ART) • Lidia BODEA (Humanitas) • Denisa COMĂNESCU (Humanitas Fiction) • UN CRISTIAN (Casa de pariuri literare) • Oana DUMITRU (Vellant) • Dana MOROIU (Baroque Books & Arts) • Angela NAGHI (Publica) • Ştefania NALBANT (Curtea Veche) • Bogdan-Alexandru STĂNESCU (Polirom) • Livia SZASZ (Corint/Leda)
Mario De Mezzo   CEO, Editura ALL jpeg
Mario De Mezzo - CEO, Editura ALL
Preşedintele Asociaţiei Casa de Cultură (şi CEO al grupului editorial ALL) Mario De Mezzo a vrut să omagieze cu acest premiu un autor şi mai ales un redactor al editurii sale, pe Augustin Frăţilă, plecat acum cîţiva ani dintre noi.
 La Batthyaneum jpeg
La Batthyaneum
Cînd am ajuns la Alba Iulia, mi s-a spus: trebuie să vezi Batthyaneum-ul - mai degrabă un sanctuar de carte rară decît o bibliotecă.
Scandal, skándalon jpeg
Scandal, skándalon
Cum Iacov cu îngerul, omul cu dicţionarul: pînă dimineaţa. Termenul grecesc skándalon provine din skándalethron, suportul momelii într-o cursă - băţul în care e înfiptă carnea de focă pentru a prinde în cursă urşii polari, de pildă, dar nu carnea însăşi; [...]
„Ca fiinţe, sîntem mai mult decît un act sexual“ jpeg
„Ca fiinţe, sîntem mai mult decît un act sexual“
Kevin Sessums a publicat primul său roman, Mississippi Sissy, best-seller al The New York Times, pentru care a primit premiul literar LAMBDA, secţiunea Men's Memoir. Versiunea audio, citită de autor, a fost nominalizată pentru Premiul Quill, în 2007.

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.