Vilnius, un alt Sibiu?

Publicat în Dilema Veche nr. 539 din 12-18 iunie 2014
Vilnius, un alt Sibiu? jpeg

Nu au fost capitale culturale europene în acelaşi an: Sibiu a fost în 2007, capitala Lituaniei – în 2009. Le-am găsit însă un aer comun, o mîndrie discretă şi foarte calmă. Aceleaşi dimineţi molcome, aceleaşi clădiri parcă desprinse dintr-o poveste, o vedere superbă din avion, cartiere cu nume minunate, colţuri de oraş care se pretează mersului pe jos, localnici cu alt chip datorită a ceea ce li s-a întîmplat timp de un an de zile. Oameni care au devenit primitori. Adăugaţi un cult pentru curăţenie şi un prea plin de activităţi culturale şi întrebaţi-vă acum dacă nu sînteţi în inima Transilvaniei... ei bine, nu chiar, sînteţi în inima ţărilor baltice.

Barocul Vilnius, fondat în secolul al XIV-lea, a fost iniţial o descoperire cu degetul pe hartă: aflasem, în noiembrie 2013, că summit-ul Parteneriatului Estic va avea loc în îndepărtatul oraş. Senamiestis, Uzupis, Paupys, Pilies, nume ciudate dintr-o ţară a cărei limbă nu are nimic de-a face cu ceea ce cunoaşte un european obişnuit cu sonorităţi latine sau anglo-saxone. A fost, cred, pentru prima oară cînd m-am simţit pierdută: nu toţi lituanienii vorbesc engleza! Dar a fost şi prima dată cînd am reuşit să observ dacă şi cum statutul de capitală culturală schimbă ceva din ADN-ul vreunui oraş: fusesem cu două luni înainte la Sibiu, eram acum la Vilnius. Ei bine, pot spune, cu mîna pe inimă, că acest statut reuşeşte să redea cu mult mai bine gradul de intimitate, de europenizare, de multiculturalitate şi deschidere spre... celălalt, decît orice altă iniţiativă europeană. Nu e vorba numai de anul în sine, care trece repede de altfel, ci de after. De ceea ce rămîne după efervescenţă: la Vilnius, investiţiile realizate şi înfrumuseţerea urbei s-au păstrat printr-o mulţime de mici detalii. În primul rînd, faima: oraş cochet şi micuţ, pierdut pe tărîmurile marelui duce Gediminas, dar străbătute de campaniile lui Napoleon (care a dat, de altfel, numele prăjiturii naţionale!). Apoi, locurile de vizitat: Muzeul chihlimbarului, Muzeul victimelor genocidului, Republica artiştilor Uzupis (stat în stat, cu propriile reguli, paşaport etc.!), centrul geografic al Europei, aflat ca din întîmplare în apropierea capitalei Lituaniei. Dimineţile sînt identice, senine, chiar sub ploaie, frînturi de Europa se regăsesc la fiecare colţ de stradă (Café Montmartre, de exemplu), străduţele respiră albastru după ploaie, fiecare restaurant încercat este o enciclopedie culinară: Sibiu sau Vilnius?

Mai este, apoi, drumul spre statutul de capitală europeană. Observ, de cîţiva ani, Clujul şi eforturile pe care le face pentru a obţine acest statut: fiecare bucurie este dată de recunoaşterea, internaţională, a efortului. Clujul este acum liderul schimbării imaginii României în Occident. Iar schimbările le văd în fiecare an. Practic, chiar dacă nu va fi să fie, euforia şi încăpăţînarea cu care edilii şi locuitorii vor fi încercat să obţină acest paşaport efemer vor fi avut un sens: acela de a insufla o altă stare de spirit. Un pic ca şi cum fiecare dimineaţă care ar cădea peste acel/acest oraş ar fi similar unei promisiuni. Din acest punct de vedere, al speranţei, al angajării, al stării, dar şi al secundei de eternitate care rămîne, jocul de-a capitala culturală este o adevărată integrare europeană.

În sfîrşit, o stare – un oraş fostă capitală europeană nu va mai fi niciodată doar un oraş. Ci o stare. Nu chiar de euforie, dar o stare de spirit extrem de interesantă. Un oraş care respiră încredere. Măcar şi pentru atît şi tot merită efortul...  

Iulia Badea-Guéritée este jurnalistă la Courrier International.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.