Viaţă tihnită

Publicat în Dilema Veche nr. 289 din 27 Aug 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Dacă vrei să scapi de agitaţia şi ritmul trepidant al vieţii la oraş, du-te cîteva zile la ţară. Se spune că aici timpul se dilată, devine cel despre care citeai în literatura rusă, acel timp interminabil cu zile egale, monotone " dar tocmai după monotonie tînjeşti, bombardat zi după zi urbană cu alte şi alte stresuri, stresuri care nu suportă amînare şi informaţii care cer a fi prelucrate şi asimilate într-un timp extrem de scurt. Pentru că, nu-i aşa, însetatului de timp " "vreau să am timp" " îi lipseşte tocmai acel timp pentru a savura timpul. La masa de seară, am spus dezinvolt: ne vedem mîine dimineaţă. Mi s-a răspuns, cu întrebarea mirată: vă treziţi dvs. dimineaţă? Dar, bineînţeles, vreau să savurez din plin timpul liber. Aşa că, după doar cîteva ore de somn, m-am trezit buimacă, înspăimîntată de-a dreptul de bătăile în uşă ale proprietarului pensiunii. Iritată şi nedumerită, am sărit din pat şi abia am înfrînat nervul amintindu-mi de dorinţa exprimată cu doar cîteva ore înainte: ne vedem mîine dimineaţă. Am spus-o, evident fără a lua în calcul faptul că "dis-de-dimineaţă" începe la ţară cu doar puţin înainte de răsăritul soarelui, adică pe la 5 a.m. " o oră despre a cărei existenţă doar am auzit, dar pe care o bănuiam, în fapt, a fi ireală. Am înghiţit găluşca şi am coborît forţînd un surîs tîmp, ca să maschez incapacitatea mentală pe care o resimţeam la acea oră. Şi aşa am început, cot la cot cu sătenii, prima zi tihnită la ţară. "Ce aş vrea să mă stabilesc şi eu aici" " spune cu năduf un bucureştean, după o masă bună, cu grătare şi vin, luată în mijlocul naturii. Bucureşteanul, scăpat şi el două zile de la serviciu şi refugiat pe undeva pe lîngă Bran, saturat de tumultul plin de stres al vieţii în oraş, declară cabanierului: "Nu mai suport agitaţia de la oraş, nu mai suport să nu am timp, vreau să mă retrag undeva, la ţară, aici, de exemplu!". Neluţu, un muntean dintr-o bucată, cu o cabană depărtată de centrul comercial al Branului (pe care de altfel îl detestă, cum detestă orice aparţine de comercial ieftin), îşi cîntăreşte mai întîi vorbele, încercînd s-o zică cu duhul blîndeţii: "La ţară, viaţa nu e aşa uşoară, cum o credeţi dumneavoastră". Mai apoi, lovindu-se de încăpăţînarea bucureşteanului, cum că "la ţară scapi de stresuri", i-o spune răspicat: "Dacă vii aşa, ca ciumetele, nu rezişti aici nici două săptămîni. La oraş, cum te scoli, dai drumul la apă, apa vine, dai drumul la gaz, se aprinde focul. Aici, pe timp de iarnă, trebuie să dezgheţi jgheabul, iar dacă e secetă, trebuie să te duci să faci rost de apă din vale. Focul? Dacă n-ai lemne, înainte să-ţi faci cafeaua trebuie să te duci să tai sau să cumperi, dacă n-ai autorizaţie de tăiat, căci legile sînt foarte restrictive şi dacă te prinde pădurarul că tai fără permis, plăteşti amendă, pe care de multe ori n-ai de unde, că de multe ori n-ai pensie, şi dacă n-ai un salariu stabil, ai doar ce munceşti peste zi. Că aici dacă nu mergi la muncă o zi, n-ai ce mînca, nu-i ca la oraş, unde dacă ţi-e rău, suni şi zici că nu vii, da’ bănuţii tot îi iei. Aici, mort-copt, trebuie să dai în fiecare zi de mîncare la animale, să te îngrijeşti de mîncarea ta, de secetă, de inundaţii… La ţară nu stai, eşti mereu în mişcare… Nu-i aşa simplu cum cred alţii…" Şi nu mai e deloc atît de simplu, mai ales de cînd cu europenizarea şi cu oportunităţile de dezvoltare rurală. Acum, nu mai ai scuze " mi-a spus mai demult primarul din Mihai Viteazu. Ori te dezvolţi, ori dispari. Aici " mi-a mai spus " majoritatea locuitorilor au calculator în case. "Cînd a venit mai demult o delegaţie de la Bucureşti, cineva a întrebat unde sînt formatorii de opinie, învăţătorii, medicii… i s-a răspuns că la muncă, pe cîmp. Dar atunci " a întrebat persoana " unde mai sînt ţăranii? La fel de prompt i s-a răspuns: la calculator." Şi peste toate stresurile vieţii la ţară, cum, necum s-a mai adăugat unul: fondurile europene. Proiectele aducătoare de bani s-au suprapus peste toate aspectele omologate ale traiului patriarhal: hrănitul animalelor, treaba prin gospodărie, mulsul vacilor, întorsul fînului în hambare, să nu se ude, munca ogorului, căutatul pe net după proiecte, învăţarea legilor din Monitorul Oficial, etc. etc. Aici " după cum îmi spunea o consilieră a Primăriei din Hudeşti " ziua ar trebui să măsoare cel puţin 25 de ore. "Ba chiar mai mult, altfel nu mai avem timp nici să respirăm" " mi-a povestit şi Violeta, patroana unei pensiuni din Saschiz. Pensiunea, făcută printr-un proiect Phare, îi prelungeşte parcă ziua într-un mod miraculos. Pentru că altfel nu se poate. Ea se ocupă de gospodărire, de pensiune, de familie… De unde timp? Trebuie să am " spune, în timp ce pregăteşte mîncarea pentru turişti. Le faci pe toate rapid şi cu îndemînare. Aici n-ai timp să o lălăi, n-ai timp să faci treabă de mîntuială. Totul trebuie calculat şi făcut cu maximum de precizie, altfel ţi se dă peste cap toată ziua. În alte părţi mîncarea s-a repezit parcă şi ea. De multe ori, prin pensiunile unde ne aşteptăm la plăcinte aburinde sau la mîncăruri făcute de mîna gospodinei, primim salam de supermarket, caşcaval ambalat individual şi, de ce nu, de Paşti, nişte ouă vopsite de-a gata tot de la magazin. "Oamenii nu mai au timp " mi se spune " abia îşi fac ei pentru ei de mîncare, darămite să le mai vină un grup mare de turişti? Încropim ce putem, la repezeală, luăm un caşcaval de pe raft, un salam, şi punem de un mic dejun." Cît despre tradiţii… "Nu mai avem timp să fim tradiţionali în fiecare ceas al vieţii. Dacă am face-o, multe dintre sate ar dispărea. Acum este timpul să ne modernizăm, şi uneori avem impresia că muncim mai abitir ca cel de la oraş. Nu vrem să ne orăşenizăm, dar dacă nu ţinem pasul cît de cît, ritmul vieţii de afară ne va acoperi ca un val uriaş, pe care nu vom şti să-l stăpînim." " mai povesteşte o doamnă, altă proprietară de pensiune. Ce fac oamenii de la sate în scurtele lor răgazuri? De sărbători, de pildă… Cînd le ai, ca un făcut, n-ai timp să le preţuieşti cum trebuie. Devii doar mai conştient că trebuie să te relaxezi, aşa că începi să fii stresat. Şi ziua trece iar la finele ei îţi dai seama că, de fapt, n-ai mai apucat să te relaxezi. Aşa, cam ca la oraş.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Riscurile alcoolului la plajă: deshidratare, leșin, accident vascular, înec. Cum să bei prudent, dacă nu te poți abține
Deși e tentant și poate părea distractiv, consumul de alcool în apropierea apei și sub un soare arzător vine cu unele riscuri reale de siguranță. Yahoo Life a publicat sfaturile unor experții în sănătate pentru a evita deshidratarea, bolile cauzate de căldură și accidentele.
image
Un cunoscut economist român oferă un premiu de 100.000 de euro, cu o singură condiție. „Vi-i dau eu, mă angajez aici”
Economistul Andrei Caramitru se angajează să ofere un premiu de 100.000 de euro. Există însă și o condiție importantă pusă celor care ar vrea să se bucure de acești bani.
image
Ce ne spun accidentările repetate ale lui Halep: doctorul Alin Popescu a explicat cazul Simonei ca la carte EXCLUSIV
Accidentările repetate cu care se confruntă Simona Halep sunt des întâlnite în cazul sportivilor care revin în competiții după absențe îndelungate.

HIstoria.ro

image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi
image
Căsătoria lui Caragiale cu gentila domnişoară Alexandrina Burelly
Ajuns director la Teatrul Naţional, funcţie care nu l-a bucurat atât de tare precum credea, Ion Luca Caragiale a avut în schimb o mare şi frumoasă împlinire: a cunoscut-o pe viitoarea doamnă Caragiale.
image
Bătălia de pe frontul invizibil al celui de-al Doilea Război Mondial
La izbucnirea războiului, în 1939, în Marea Britanie exista pericolul formării unei puternice coloane a cincea. Agenții Serviciului britanic de securitate (MI-5) au reușit să neutralizeze rețele importante de simpatizați pro-germani din Regatul Unit.