Unde sînt euroscepticii noştri?

Publicat în Dilema Veche nr. 552 din 11-17 septembrie 2014
Unde sînt euroscepticii noştri? png

În toamna lui 2006, chiar înaintea aderării României la Uniunea Europeană, aşteptările erau imense: 69% dintre românii care răspundeau sondajului Eurobarometru se aşteptau să beneficiem de pe urma intrării în Uniune. Proporţia era superioară atît celei înregistrate la vecinii şi colegii noştri de aderare, bulgarii (58%), cît şi mediei europene (54%). Încrederea în Uniunea Europeană era şi ea foarte mare: 67% (a se compara cu media UE de 45%).

Cei 20% care-şi exprimau neîncrederea nu-şi făceau auzite vocile. Politic, nici un partid nu a exprimat vreo reţinere faţă de intrarea României în UE. Despre un curent eurosceptic nici nu putea fi vorba. Între timp, lucrurile s-au schimbat. Încrederea a scăzut la 48%, iar cei 20% care îşi exprimau, în 2006, neîncrederea în Uniunea Europeană s-au dublat, ajungînd în Eurobarometrul din noiembrie 2013 la 42%. Trebuie spus că trendul nu ne e specific: la nivelul Uniunii, încrederea a scăzut, în aceeaşi perioadă, de la 48% la 31%, iar neîncrederea a crescut de la 39% la 58%.

Oricum, e ciudat: deşi teoretic există un bazin electoral imens, cei 42% din românii care nu au încredere în Uniunea Europeană nu sînt reprezentaţi de nici un partid important. A existat o timidă încercare a liderului Noii Republici de a se situa (în campania pentru alegerile europene) pe o poziţie eurosceptică – cu un mare bemol, domnia sa nu s-a declarat adversar al Uniunii în sine, ci al transformării acesteia într-o uniune politică supranaţională. Chiar şi aşa, tentativa a fost sancţionată de electorat, transformîndu-se într-un usturător scor subunitar.

În vara lui 2012, au fost peste şapte milioane de români (nu-mi spuneţi despre frauda la urne, ea nu putea avea proporţii mai mari de 100.000) care au votat demiterea preşedintelui. Uniunea Europeană s-a opus şi Traian Băsescu a rămas în funcţie. Ar fi fost de aşteptat o creştere a aversiunii faţă de instituţiile europene, uşor de făcut vinovate, din punctul de vedere al celor şapte milioane. Dar n-a fost aşa: „euroscepticii“ erau 43% în mai şi 40% în noiembrie 2012 (diferenţa e la limita marjei de eroare).

De fapt, creşterea masivă a proporţiei „euroscepticilor“ (folosesc ghilimele pentru că neîncrederea de aici în UE nu e chiar curentul european denumit astfel) s-a petrecut în România între noiembrie 2009 şi mai 2012. Am putea spune că a început odată cu începerea politicii de austeritate (reducerea salariilor bugetarilor şi creşterea taxei pe consum): între Eurobarometrele din noiembrie 2009 şi cel din iunie 2010, ponderea „euroscepticilor“ creştea de la 22% la 34%.

Am putea spune că atitudinea românilor faţă de Uniunea Europeană a fost dominată, în perioada preaderării şi în primii ani de după aderare, de o „aşteptare continuă a populaţiei din ţară de a beneficia de suportul Uniunii în condiţii de criză“ (Dumitru Sandu, Opinia publică din România în context european. Structuri şi tendinţe pe spaţii societale şi regionale 2007-2011). Cel puţin aşa se vedeau lucrurile atunci. Evenimentele din primăvara lui 2010 au schimbat radical această percepţie: Europa nu doar că nu a putut să ne ajute, dar criza a părut a ne veni de acolo, iar efectele – măsurile de austeritate – au fost adoptate, ne amintim, în urma unor negocieri dure cu reprezentanţii FMI şi BERD. Subliniez, vorbesc despre percepţia publică, şi nu despre cauzele reale ale fenomenelor.

Euroscepticismul românesc nu funcţionează după coordonatele sale „clasice“, nu prea are cum: nu există teama că imigranţii ar putea lua locurile de muncă ale autohtonilor, nu cheltuim prea mult din bunăstarea noastră pentru scoaterea din colaps a grecilor, moneda euro e încă o aspiraţie, şi nu o frînă în dezvoltarea economică.

Studiile sociologice arată că partidele eurosceptice sînt, mai ales în ţările „vechii Europe“ (cea de dinaintea căderii comunismului), votate mai ales de către cei care au ceva de pierdut – membrii clasei mijlocii, temători de a-şi înrăutăţi situaţia economică, clasă care la noi e tare subţire. Cei 42% de „eurosceptici“ români sînt mai degrabă persoane din categoriile defavorizate (conform studiului citat), care şi-au văzut înşelate speranţele că Uniunea va funcţiona ca un deus ex machina. Mai degrabă, ei constituie electoratul partidelor populiste, care promit soluţii miraculoase, de obicei în dauna celor bogaţi (şi corupţi, evident). Discursul antieuropean e rudimentar şi în surdină, dar mereu prezent – la urma urmelor, Europa e locul bogaţilor. De asta prefer să pun între ghilimele „euroscepticismul“ autohton.

Mircea Kivu este sociolog.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Scene horror în centrul Londrei. Mai mulți cai plini de sânge și-au aruncat călăreții și au lovit mașini și oameni VIDEO
Cinci cai ai Household Cavalry au rămas liberi în centrul Londrei după ce și-au aruncat călăreții militari în timpul exercițiului de miercuri dimineață, potrivit Daily Mail Online.
image
8 obiceiuri care te fac să îmbătrânești mai repede. Ai putea trăi cu 20 de ani mai mult
Experții în longevitate avertizează asupra comportamentelor care provoacă „daune celulare”. Chiar dacă nu putem încetini timpul, îi putem încetini efectele asupra noastră, potrivit experților. Cheia este să facem alegeri mai sănătoase și să ne dezicem de câteva obiceiuri.
image
Amănuntul care l-a scăpat de nouă ani de puşcărie pe un şofer fără permis, care a ucis trei femei
Un şofer iresponsabil, care a comis un grav accident rutier în apropiere de oraşul Târgu Neamţ, a fost aspru condamnat în primă instanţă, dar magistraţii de la instanţa superioară au decis altceva.

HIstoria.ro

image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.