În dimineața zilei de 6 octombrie (prima zi a referendumului de modificare a articolului 48 din Constituția României) m-am trezit cu inima grea. Trecuseră două săptămîni de cînd România părea, prin ochii mass-media, împărțită în două tabere. În tot acest timp n-am asistat la nici o dezbatere de bun-simț, ci mai degrabă la niște ciomăgeli verbale. În spațiul public au fost aruncate o sumedenie de afirmații false, menite să manipuleze opinia publică. Într-o emisiune TV se afirma, de exemplu, că, dacă nu se vor lua măsuri urgente, prima fiind, bineînțeles, referendumul, inocența copiilor va fi amenințată de „propaganda“ homosexualilor. În alta, homosexualitatea era pusă, de către un stoic adept al Coaliției pentru Familie, pe același plan cu pedofilia sau incestul – adeptul îngăduindu-și, de altfel, să facă și mici glumițe pe tema violenței în familie. Opozanții erau practic îngropați sub un maldăr de discursuri vehemente, certitudini și perorații. Dilema dezbaterii nu exista. Era ca și cum exista doar o voce – cea a susținătorilor Coaliției pentru Familie. Iar asta fiindcă, pentru a propaga o idee, se miza enorm pe emoție, pe înverșunare, pe aplomb. Informația de bun-simț și verificabilă nu era de dorit.

Tocmai de aceea, am perceput tot jocul mediatic drept o reflexie a mentalității generale și credeam, bineînțeles, că emoțiile propagandistice vor triumfa asupra uzului rațiunii.

M-am înșelat. Ca de multe ori în istorie, românii au demonstrat că socoteala din tîrg nu se potrivește cu cea de-acasă – propaganda bombastică nu a avut efectul scontat. Referendumul nu a fost validat.

Totuși, întregul vortex de opinii a lăsat sechele. Și de o parte, și de alta. Imaginea Bisericii a avut de suferit, iar ideea de credință a fost pervertită. Persoanele LGBT au fost puse, din nou, într-o lumină nefavorabilă. Dezbinarea s-a produs, pentru că oamenii n au știut cum să vorbească, înecați de orgoliul propriilor opinii.

Zece zile mai tîrziu, Grupul pentru Dialog Social a organizat dezbaterea „Dezbinați, împreună. România după referendum“ la care au participat istorici, politicieni și actori ai vieții sociale. Au fost invitați și reprezentanți ai Bisericii Ortodoxe Române, dar nu au venit.

„Acest referendum a avut rezultate surprinzătoare, și deși ne așteptam cu toții la un mare «da», s-a încheiat într-un soi de coadă de pește. După referendum, care a fost un extraordinar turnesol și o schimbare în așteptările societății românești, ne-am gîndit că ar fi cazul să încercăm să analizăm acest fenomen neașteptat și cu multiple influențe“, a declarat Magda Cârneci, președinta CA al GDS.

Vorbind despre campania dusă pentru referendum, Eugen Ciurtin, cercetător și istoric al religiilor, membru al GDS și unul dintre moderatorii dezbaterii, a afirmat că „ne aflăm acum în fața unei inevitabile radiografii. S-au întîmplat atît de multe lucruri, mai ales în campania pentru acest referendum, care ne-au arătat deriva sau incapacitatea de a păstra un dram de bun-simț. Au fost atît de numeroase extremele, iar centrul, întrucîtva, minimalizat, încît numai împreună, după această dezbinare, vom mai găsim o cale ca să ne înțelegem cu toții. Aș vrea să menționez acest episod, care mie, în calitate de istoric al religiilor, mi-a înfrînt resursele de răbduriu: într-o emisiune a postului TV Trinitas, cu foarte puține ore înainte de declanșarea referendumului din 6-7 octombrie, s-a întîmplat ca aceia care au fost invitați în platou să-i beștelească pe domnii Andrei Pleșu și Mircea Cărtărescu, pe care cu această ocazie vreau să-i felicit pentru felul în care au știut să spună la momentul oportun un cuvînt drept.“

Vorbind despre manipulare și propagandă, Mădălin Hodor, istoric și cercetător acreditat de CNSAS, membru al GDS, a spus că „acest referendum a ascuns niște lucruri despre care trebuie să discutăm deschis, fără jumătăți de măsură. Cînd lucrurile capătă o turnură radicală, extremă, trebuie să atragem atenția. Foarte mulți sînt mulțumiți de rezultat, chiar dacă este un rezultat cu totul neașteptat. După părerea mea, însă, nu știu dacă putem fi foarte relaxați. Discuțiile legate, într-o formă sau alta, de reglementarea familiei, de drepturile homosexualilor etc. se întind din SUA pînă în Uganda. România nu e nicidecum un actor singular pe scenă. Există un Consiliu Mondial al Familiilor, organizat în SUA, care are zeci de organisme care lucrează în direcția asta. Agenda aceasta, a familiei tradiționale, a fost adoptată, inclusiv în Rusia, pe filieră americană. În 2013, Rusia a adoptat o lege care interzice «propaganda» homosexuală. Pur și simplu, e interzisă difuzarea de imagini sub orice formă, chiar și pe rețele de socializare, și au fost persoane arestate și amendate pentru protest în favoarea drepturilor comunităților de homosexuali din Rusia. În spațiul nostru, lucrurile au luat o întorsătură specific locală. Am asistat la resurgența unor idei de extremă dreapta: am fost șocat, printre altele, să văd simboluri ale Lebensraum pe siglele organizațiilor care făceau propagandă pentru familia tradițională, am văzut lideri de opinie cu ieșiri extreme, de natură legionaroidă, am văzut o propagandă pe care Biserica Ortodoxă și-a asumat-o, deși agenda nu e cea a Bisericii Ortodoxe, am văzut discursuri antieuropene. Pentru prima dată explicit s-a vorbit în România de ROexit, și nu neapărat într-un context al unor lideri marginali, ci chiar în mainstream-ul presei. Iată că sîntem, după părerea mea, într-o zonă de provocare. Depinde de noi, de societate, cum vom reacționa.“

În ceea ce privește propagarea mesajului antidemocratic, Mădălin Hodor a amintit de Yelena Borisovna Mizulina. „În 2010, această doamnă politician depunea un proiect de lege privind protejarea copiilor față de informațiile dăunătoare sănătății lor prin cenzurarea Internetului. În 2013, propune o lege care interzice adopția de copii de către cetățenii SUA. În 2014, o lege referitoare la limitarea accesului tinerelor gravide la educația superioară. În 2017, a devenit ultramediatizată pentru că a stat în spatele dezincriminării violenței domestice. Odată ce cutia urii este deschisă, lucrurile escaladează.“

Deschiderea acestei „cutii a urii“ s a simțit în mod clar, atît în dezbaterile publice, cît și pe rețelele de socializare, subiectul declanșînd foarte multe pasiuni și sentimente confuze – după cum a declarat și Vlad Alexandrescu, senator USR. „Poate fi, mai mult decît o întrebare tehnică, un subiect de manipulare populară. Aici eu cred că poate fi făcută o comparație cu ceea ce s-a întîmplat în România în perioada interbelică, cu o anumită fanatizare a oamenilor pe teme de rasă sau de etnie, care e foarte periculoasă. Ne putem aștepta, în perioada următoare, ca ea să reapară sub alte forme, care nu au nici o legătură cu homosexualii, ci cu alte categorii minoritare. Și de aceea cred că este o temă care în continuare rămîne foarte periculoasă și care trebuie urmărită.“

Dragoș Bucurenci, activist și jurnalist, reprezentant al comunității LGBT, a vorbit despre efectele campaniilor pro-referendum pe care le-a simțit personal: „Nu m-am simțit urît de concetățenii mei, pînă în ultima lună“, discutînd și despre un fenomen pe care l-a numit „weaponizarea“ Bisericii Ortodoxe Române. „BOR și-a asumat rolul de armă politică într un fel în care nu a mai făcut-o niciodată pînă acum: le-a recomandat oamenilor ce să voteze, în mod cît se poate de explicit, cu ordin pe unitate, de la Preafericit pînă la ultimul preasfințit. E normal să ai o organizație religioasă, finanțată de stat, care poate, prin tot personalul ei, să transmită mesaje de vot explicite, favorabile unui partid politic sau altuia? Mie asta mi se pare o problemă foarte serioasă și poate, peste niște ani, după ce va reuși referendumul «Fără penali în politică», USR își va lua o temă nouă pentru o regulă nouă în Constituție: „Fără politică în Biserică».“

Ca un soi de concluzie-pildă, Eugen Vasiliu, jurist și membru al GDS, a povestit propria percepție asupra referendumului. „Un hoț și-a băgat mîna în buzunarul meu pînă la cot. I-am prins mîna și cu mîna cealaltă el a prins mîna mea. Cînd eram în această încleștare, un prieten al hoțului m-a bătut pe umăr și mi-a spus: «Domnule Vasiliu, lasă-l pe ăsta, uită-te pe trotuarul celălalt, un homosexual se uită galeș la dumneata!» Ei, asta a fost referendumul, și pentru acest motiv n-am trecut pe trotuarul celălalt și nu m-am dus la vot, nu din jenă că mă bag în viața celuilalt, ci pentru că m-am simțit luat de prost. Și, din fericire, poporul român s-a simțit luat de prost și mă bucur pentru asta. În afara faptului că sînt jurist, sînt și creștin și pot să spun că Biserica a făcut o mare eroare băgîndu-se pe un teritoriu de legiferare civilă. Biserica are o instituție care e căsătoria. Taina căsătoriei religioase este, ca să zic așa, protejată de un drept de autor milenar, în toate religiile. N-ai de ce să te muți cu asta pe teritoriul civil.“