Un francez: Jean Monnet

Publicat în Dilema Veche nr. 432 din 24-30 mai 2012
Un francez: Jean Monnet jpeg

Într-o lume perfectă, Uniunea Europeană nu ar avea culoare politică. De dreapta sau de stînga, extremişti sau de centru, aleşi prin vot direct, transnaţional, de către europeni, europarlamentarii n-ar mai fi decît atît, europarlamentari în serviciul unei cauze unice: UE. Identic, preşedintele Comisiei Europene, al Consiliului European, al Parlamentului şi-ar şterge discret coloratura politică atunci cînd în cauză ar fi interesele Europei. Funcţionarea acestei imense maşinării de pace şi de război economic, asemănătoare – ciudat! – cu maşinăriile din desenele animate ale japonezului Hayao Miyazaki (Castelul ambulant, 2004), s-ar regla după ceasul cerinţelor descrise atît de clar, în urmă cu mulţi ani, de Jean Monnet:

„Nu este imposibil ca egoismul oamenilor şi al naţiunilor să-şi afle cel mai adesea cauza în cunoaşterea imperfectă a problemei cu care se confruntă, fiecare fiind înclinat să nu vadă decît aspectul interesului său imediat. ş…ţ Munca în comun, lupta pentru acelaşi obiectiv presupun încredere mutuală şi consolidare. În prietenie văd o consecinţă, şi nu o cauză a unităţii de acţiune. Cauza este, înainte de orice altceva, o relaţie de încredere. Încrederea se instalează în mod natural între oameni care au un punct de vedere comun asupra problemei de rezolvat. Atunci cînd problema devine aceeaşi pentru toţi, diferenţele şi bănuielile se estompează şi apare, adeseori, prietenia. Dar cum să faci ca problema să fie văzută de toţi la fel şi ca să fie evident pentru toţi că interesul este acelaşi în circumstanţe în care, altfel, oamenii şi popoarele se divizează?“.

Aceste fraze au apărut în 1976, cu ocazia publicării Memoriilor lui Jean Monnet de către Editura Fayard. Sîntem în 2012 şi Europa celor 27 nu a găsit un răspuns valabil. România, acum Franţa virează spre o stîngă care contestă deciziile europene ale predecesorilor săi, în Grecia extrema dreaptă ar putea intra în guvern (va fi şi cazul Franţei în luna iunie), Olanda opune un veto de neînţeles intrării României şi Bulgariei în spaţiul Schengen („Veto-ul este cauza profundă şi, în acelaşi timp, simbolul neputinţei de a depăşi egoismele naţionale“, scria Monnet), Balcanii rămîn, din cauza problemei Kosovo, un butoi cu pulbere, lumea vecină Uniunii pare împărţită din nou din punct de vedere geopolitic. Nu aceasta este Europa la care visau părinţii fondatori (cei 12 chelioşi pe care-i vedeţi pe Insula Trandafirilor din parcul Herăstrău).

Cu ceva timp în urmă, pe site-ul nostru, www.presseurop.eu, a fost postat un comentariu ciudat: „Şi cînd va scrie Presseurop despre succesele Europei? Nu totul merge rău pe continentul nostru“, semnat Johant. L-am citit încercînd să-mi dau seama dacă este o ironie. Şi iniţial voiam să scriu despre ceva de genul „avem nevoie de un nou Monnet“ sau „la ce folosesc Memoriile“, ceva inspirat oricum de lecturile mele actuale: Memoriile lui Jean Monnet. De fapt, ambele idei se leagă. Nu sînt suficiente veşti bune despre Europa nu pentru că nu am vrea, ci pentru că ele devin rare. Şi pentru că veştile bune devin şi rare, şi scumpe, şi parcă ne merge din ce în ce mai rău, parcă ai noştri lideri nu găsesc nicicum luminiţa de la capătul tunelului, mă gîndeam să procedez asemeni unui mentor. Xavier Vidal-Folch.

Xavier, director adjunct al cotidianului El País, spunea în 2011, de la „Tribunele presei din Arcachon“ (Franţa), că dacă ar fi după el, i-ar pune pe toţi cei care se declară jurnalişti europeni să citească obligatoriu Identităţile ucigaşe ale lui Amin Maalouf, şi i-ar verifica asupra faptului că vorbesc cel puţin trei limbi străine. Extrapolînd, i-aş pune pe toţi cei care afirmă astăzi că ştiu ce fac cu destinele noastre – Merkozy sau Merkhollande, Monti, Barroso, Băsescu, Draghi, Van Rompuy, în fine, toţi – să citească de la A la Z memoriile lui Jean Monnet. Şi după aceea aş verifica şi treaba cu limbile străine. Cît despre presă sau europeni, presa descrie o nemulţumire crescîndă, care a început cu referendumul francez şi cel irlandez şi a evoluat prin mişcările Occupy. Europenii sancţionează, asemenea francezilor care au votat Frontul Naţional sau grecilor care au votat „Zori aurite“, o absenţă de comunicare a Europei, un despotism iluminat. Uniunea Europeană este astăzi o întreprindere politică genială, evident, care are scopuri îndrăzneţe, dar care este despotică în modalităţile sale. O situaţie care generează un deficit de legitimitate europeană în care cetăţenii nu văd şi nici nu găsesc, oricît ar căuta, căi şi mijloace de a-şi face auzit glasul. Europeanul, el, nu are culoare politică. El nu este nici de stînga, şi nici de dreapta, iar aceste alternanţe la putere nu îl satisfac, ci îl obosesc, atîta timp cît unii se străduiesc, în timpul aflat la putere, să distrugă ce a făcut celălalt. Totul nu este putred în Europa, aşa cum nici totul nu este minunat. Dar este încă perfectibil. Europa este creaţia noastră şi ar fi bine să ne amintim de acest lucru în această lună în care tocmai am sărbătorit Ziua Europei, pe 9 mai. Dar într-un context în care singurele momente în care auzim şi vibrăm la Imnul beethovenian al Europei sînt Liga Campionilor Europeni şi Eurovision. În care singura instituţie cu adevărat comună celor 27 este... Europol.

Nu mai zic nimic de solidaritate, a rămas doar un vis, nici despre echilibru sau onorarea promisiunilor. Dacă toate acestea ar fi fost nu un deziderat, ci o obişnuinţă, nu aş fi fost, la Strasbourg, în urmă cu cîtva timp, martora unor întrebări neaşteptate, în cadrul unei conferinţe susţinute la Biblioteca „André Malraux“, „Comment la crise redessine l’Europe“... Un participant m-a întrebat de ce mai visează ţările din Est la Europa şi de ce ar mai avea nevoie cineva să viseze la ea. Un altul a spus răspicat că lui i se pare că Uniunea Europeană nu i-a adus nimic concret şi că el nu este gata să renunţe la suveranitatea Franţei pentru mai multă Europă. Le-am răspuns că Europa a început bine, dar s-a poticnit la mijloc. N-am mai completat cu ce aş face eu dacă la o cină mi s-ar aduce doar supa şi promisiunea felului doi, ceva mai tîrziu. Aş pleca. Căci, potrivit lui Monnet, „oamenii nu acceptă schimbarea decît în necesitate şi nu văd necesitatea decît în criză“.

În fine, să fim optimişti citîndu-l pe Monnet: „Mai e nevoie de multe încercări pentru ca europenii să înţeleagă că nu au de ales decît între uniune sau un lung declin“...

Iulia Badea Guéritée este jurnalistă la Presseurop.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

constanta  gif gif
Șoferul de TIR care a provocat accidentul din Constanța, tratat cu cruzime de poliția locală. Lovit cu piciorul și stropit cu spray lacrimogen
Șoferul de TIR care a provocat luni, 8 iunie, accidentul rutier din Constanța, ar fi fost la un pas de comă hipoglicemică. În momentul în care polițiștii locali au încercat să-l scoată din mașină, au început să-l lovească, după care să-i dea cu spray iritant lacrimogen în faţă.
Ion Luca Caragiale
Astăzi se împlinesc 114 ani de la moartea lui Ion Luca Caragiale. Povestea de viață a celui mai mare mare dramaturg român
Puțini scriitori români au reușit să surprindă atât de exact mecanismele societății românești precum Ion Luca Caragiale. Satira sa, umorul rafinat și capacitatea de a observa slăbiciunile umane au transformat opera sa într-un reper fundamental al culturii române.
Porțelan chinezesc în noroiul de pe fundul mării (© Espen Saastad; Norsk Maritimt Museum)
„Epava Porțelanului” – o descoperire excepțională, la o adâncime de 600 de metri, în largul coastelor Norvegiei
Arheologii de la Muzeul Maritim Norvegian au descoperit o epavă, la o adâncime de 600 de metri, care conține o cantitate uriașă de porțelan chinezesc din secolul al XVIII-lea. De asemenea, pe nava scufundată au mai fost descoperite fragmente de candelabre luxoase și pahare elegante cu picior.
atac cu drone in harkov foto x @TWMCLtd jpeg
Atac rusesc cu drone și rachete asupra regiunii Harkov: trei persoane au murit și 18 au fost rănite
Rusia a lansat un atac cu drone și rachete în noaptea de marți, 9 iunie, asupra regiunii Harkov, în urma căruia trei persoane au fost ucise și alte 18 au fost rănite.
Angelina Jolie și fiul său Knox Jolie-Pitt FOTO EPA 12634935 jpg
Fiul Angelinei Jolie a urcat în ring. Knox Jolie-Pitt impresionează într-un sport care îi consumă tot timpul
Knox Jolie-Pitt, fiul celebrilor actori Angelina Jolie și Brad Pitt, atrage tot mai mult atenția prin performanțele sale sportive.
Donald Trump FOTO Profimedia
Donald Trump, primit cu huiduieli la finala NBA de la Madison Square Garden din New York
Președintele SUA, Donald Trump, a fost huiduit puternic în timpul finalei NBA de luni, 8 iunie, care s-a desfășurat la Madison Square Garden din New York.
igor volobuev3 jpg
„Există suficienți ruși care îl urăsc pe Putin”. Grupul „Scânteia Neagră" revendică atacuri împotriva infrastructurii strategice a Rusiei
Un grup rus de rezistență pro-ucraineană, cunoscut sub numele de Scânteia Neagră, susține că desfășoară o campanie de sabotaj împotriva infrastructurii militare, energetice și de transport din Rusia, în scopul slăbirii regimului de la Kremlin din interior.
Eugen Tomac FOTO Inquam Photos / Octav Ganea
Eugen Tomac continuă discuțiile pentru formarea unui nou Guvern. Când va fi prezentat Cabinetul
Premierul desemnat, Eugen Tomac, continuă, marți, 9 iunie, discuțiile cu partidele, grupurile parlamentare și parlamentarii neafiliați în vederea obţinerii numărului necesar de voturi pentru învestirea Guvernului.
masini fabrica
România și schimbarea de direcție din industria auto europeană. Care sunt semnalele de alarmă
Industria auto europeană și, implicit, cea din România traversează una dintre cele mai accelerate perioade de transformare din ultimele decenii, între presiunea tranziției către electric și concurența tot mai agresivă a producătorilor chinezi.