Un documentar de nota 10

Publicat în Dilema Veche nr. 743 din 17-23 mai 2018
Un documentar de nota 10 jpeg

Generația mea (născută la începutul anilor ’60) a aflat cuvîntul „ecologie“ din revista Prisma, editată de Ambasada RFG la București: în anii ’80, conceptul de natură-casă-a-ființei ne era străin, chiar dacă îi redescopeream pe gînditorii presocratici, via Hei­degger… În școala comunistă, aveam de-a face numai cu gigantismul industrial și reprezentarea naturii dezlănțuite, care va fi pînă la urmă supusă de voința Omului prometeic. Natura aceea turbulentă nici nu prea avea de ales: forța ingineriei, a științei, a rațiunii și a progresului economic planificat se impunea implacabil, punînd capăt mileniilor de frică, beznă și nesiguranță care definiseră condiția umană înainte de marea emancipare specifică Modernității. Abia generația postcomunistă a redescoperit natura ca aliat, mister, sursă de energie, spațiu de regenerare și prilej de comuniune cu Viața însăși. Copiii care au crescut cu National Geographic Channel, Discovery și alte asemenea stații TV „naturaliste“ au fost și prima serie de români interesați de sporturile în aer liber, de prezervarea unor situri amenințate sau de campaniile globale susținute de Green­peace. Pînă astăzi, tema biblică (omul va coloniza planeta ca suveran predestinat al ei) și tema neo-păgînă (Mama-Natură, izvor de șarm și vindecare perpetuă) se amestecă în imaginarul nostru colectiv, disputîndu-și prioritatea și căutînd o sinteză care să împace dezvoltarea și supraviețuirea speciei. Unii caută o singură cale, condamnînd orice compromis. Alții își dau seama că excesul ideologic produce mitologii înșelătoare, de care e bine să ne debarasăm. Adevărul este că nu ne-am decis: vrem și dezvoltare rapidă, și prezervarea naturii! Această dilemă nu și-a găsit soluția nici în viața politică, nici în dezbaterile academice sau în opinia publică. Pentru a ne convinge, e suficient să rememorăm saga în coadă de pește a Roșiei Montana…

Iată însă că un film memorabil – România neîmblînzită – aduce cele de mai sus la ceasul tehnologiei contemporane: un documentar verde, care ne livrează sinteza principalelor frumuseți naturale din țara noastră, punînd la bătaie filmări subacvatice sau cu drona, precum și scene de close-up adunate într-un scenariu contrapunctic: o natură virgină, atemporală, din care omul lipsește (sau a dispărut, lăsînd numai vestigiile Histriei), e în final deschisă pedagogic spre omul-responsabil, invitat să priceapă că nu are nici un merit pentru că locuiește un teritoriu supradotat prin biodiversitate: meritul apare doar din momentul în care el protejează patrimoniul natural moștenit. Adică atunci cînd nu mai e un consumator necioplit, ci un partener lucid, tandru, proactiv, energic în autolimitarea lui sapiențială. Am privit încîntat rezultatul acestei munci de echipă (cu vocea lui Victor Rebengiuc și o coloană sonoră de mare acuratețe) și mă bucur că grupul Auchan Retail (comanditarul) a investit inteligent în capitolul CSR, cam precar ilustrat în multinaționalele din România. Produsul – filmat timp de un an, prin traversarea celor patru anotimpuri – merită proiectat în toate școlile din țară, pentru că reușește să instruiască fără să devină soporific, dar și pentru că oferă un catalog exhaustiv al speciilor care dau preț zestrei noastre biotopice: berzele, pelicanii din Deltă, acvila carpatică, ursul brun, rîsul carpatin, zimbrul (fie el izolat în rezervații), lupii, caprele negre, morunul, șarpele de apă și multe alte vietăți solemne sau umile, adunate într-o dioramă palpitantă.

Autostrăzi n-am tăiat peste munți, așa că minunățiile naturii noastre sînt încă ferite mai mult prin subdezvoltare, decît printr-o cultură ecologistă devenită bun intelectual obștesc. Or, tocmai asta vrea să ne indice documentarul: că neîmblînzirea nu trebuie să fie un efect, ci un scop. Acum, dacă te uiți la alte națiuni europene (spaniolii, italienii, britanicii etc.), poți vedea că interesul capitalist a distrus pînă nu demult mai tot ce posedau ca patrimoniu natural. Dar vezi și că noua conștiință geo-ecologică răstoarnă tendința, corectînd excesele și restaurînd potențialul (păduri, ape, specii periclitate) cu o viteză elocvent-optimistă. E o chestiune de politici publice și de educație. Venind mai la spartul tîrgului, am putea reține bunele practici, compensînd măcar acum dezastrul prin care oricum am trecut (dată fiind industrializarea super-poluantă din deceniile comuniste). România neîmblînzită ne dăruiește o lecție de bun-simț și un respiro spiritual de care chiar avem cu toții nevoie. Nu ratați vizionarea! 

Teodor Baconschi este diplomat și scriitor.

Foto: Max Milligan

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.