Tu eşti mulţumit ca taximetrist?

Cătălin STAVARACHE
Publicat în Dilema Veche nr. 654 din 1-7 septembrie 2016
Tu eşti mulţumit ca taximetrist? jpeg

Cred că ideea de mulțumire de sine e văzută ca un soi de abandon. Din ce în ce mai mulți oameni, mînați de cerințe pe care alții le au de la ei, repe­tîndu-şi pînă la a crede că, în fapt, visul lor a fost şi este să-şi dorească mai mult, mai repede, uită să se raporteze la cei din jurul lor altfel decît privind partea materială. „Tu eşti mulțumit ca taximetrist?!!! Poți face mai bine!“

Uneori, cel mai de seamă duşman al binelui e mai binele. I-am spus unui om care căuta să mă convingă că ştie el mai bine ce mi s-ar potrivi şi mi-ar plăcea mai tare: „Nu te supăra, ca să-mi ceri mie să fac altceva e ca şi cum ai lua un tablou scump, ca să-l folosești pe post de tocător în bucătărie“. Nu, mulțumesc!

Am să mă refer la meseria mea în modul cel mai personal cu putință, bazîndu mă pe propriile experiențe acumulate în timp. De reținut din capul locului un aspect foarte important, şi anume că datorită celor mulți care au ales această activitate „ca să facă bani“, eu de ceva vreme nu mă mai consider taximetrist. Prefer să cred că am un „birou galben“ cu vedere în tot oraşul. Apoi, cred cu tărie, privindu-mi clienții, că sub orice haină sau ținută se află un om şi un suflet, care suferă, speră, doreşte, se bucură…  Așa că ies din tiparul taximetristului care întîmpină clientul cu întrebarea: „Da’ unde mergeți?“, urmărind să fixeze o sumă care să-l avantajeze sau să refuze cursa, pentru varii motive. Eu întîmpin oamenii cu un „Bună ziua! Poftiți, vă rog frumos!“. Consider că e o chestiune elementară de bun-simț. Despre clienții mei, pot spune cu certitudine că în jur de 80% sînt femei. Grăbite, cele mai multe, să ajungă la serviciu ori să-şi ia copiii de la grădiniță sau şcoală. Mergînd către diferite instituții, rezolvînd probleme de serviciu. Mergînd de la serviciu spre casă. Nu de puține ori am auzit clienții vorbind la telefon: „Traficul e blocat“ sau, mai rău, de față cu mine să spună: „A greşit taximetristul drumul“. Asta e ca şi cînd mi-ar fi cîrpit o palmă zdravănă peste ochi. Şi înghit în sec, nevinovat, judecat, acuzat şi cu pedeapsa ispăşită. Graba reprezintă un motiv de stres. Foarte rar, cînd nu reuşesc altfel, închid orice discuție argumentînd: „Doamnă, circulația pe drumurile publice e reglementată prin legi, iar eu n-am nici un motiv să le încalc pentru că dvs. nu ştiți sau nu puteți să vă gestionați eficient timpul“. Atunci cînd sînt două cliente, prezența mea e mai puțin obligatorie. Discuțiile se axează pe subiecte oarecum bătute-n cuie: probleme de serviciu, relații sociale sau probleme de familie, mai delicate şi rar dezbătute cu voce tare. Relațiile sociale primează. Bunăoară, două femei, după ce şi-au trîntit corpurile lucrate la sală, bronzate la solar, unse cu toate alifiile, parfumate şi îmbrăcate astfel încît să existe un echilibru între a fi şi a exista ca arătare, au început discuția despre masculii a căror prezență o abandonaseră în club.

– Auzi, lasă-mă cu fraierul ăla, nici măcar nu e maşina lui, stă cu chirie, dă-l naibii. Am aflat eu de la…

– Păi, şi ce? Măcar să cheltuiască cu tine, că n-oi sta ca proasta de poză lîngă el în club.

– Lasă, fată, că nu mai sînt copilă, eu am nevoie de un bărbat adevărat, care să şi întrețină femeia, să plătească o masă la un restaurant, o ieşire în club, un masaj, un spa, o cosmetică… dar vezi că ăştia cu bani sînt agățați, să fiu a cincea roată la căruță nu e una dintre opțiunile mele, nu acum, cît încă pot!

– Aşa e, fată! Numai puşti figuranți care fără banii părinților nici la McDonald’s n ar mînca. Nu mai există bărbați adevărați! Nu-i aşa, domnu’ taximetrist?

„Nu ştiu“, răspund, chiar nu am „ochiul format“ pentru bărbați.

Bărbații se lamentează însă mai mult decît femeile. Despre orice, începînd cu vremea. Un ditamai omul, tînăr, vine fuga la maşină: „Bîîrrr!!!… Ce frig e afară!!!“, cînd sînt 18 grade Cel­sius și cer senin. Le dau dreptate femeilor care susțin că au dispărut bărbații adevărați, care dansau în ploaie. Răspund că nu-mi pare aşa de frig, iar în mintea mea ştiu că orice ar voi să-mi spună, nu contează.

„Zeii“! Ăştia sînt rari. Ei văd în mine o slugă, care trebuie să facă fix şi la timp ceea ce i se cere, să nu aibă puncte de vedere diferite, să asculte şi să fie întru totul de acord. Apoi, el e stăpîn, că doar plăteşte! Mă detaşez şi las omul să-şi practice credința. Evident, în universul guvernat de un asemenea specimen nu sînt decît proşti, hoți, prostituate, toți mint şi fură mai mult decît el, iar din poziția în care se află nimeni nu poate fi stăpînit, pentru că nu mai există credință.

Am făcut o greşeală, încălcînd o lege nescrisă a taximetriştilor, anume că, dacă un coleg aruncă clientul beat jos din maşină, sub nici o formă să nu-l accept. În secunda aceea am gîndit că au şi bețivanii Dumnezeul lor. Faptul că era decent îmbrăcat a ajutat, faptul că venea spre mine ca şi cînd ar fi mers ca tramvaiul pe şine nu a contat. „Bună seara, poftiți, vă rog!“

„Auzi tu! Jigodia aia de om m-a dat jos doar pentru că am îndrăznit să-i spun că e prost dacă a votat cu Iliescu. A zis că sînt beat şi are dreptate! Ageamiul! Eu mîine îmi revin, ăla niciodată!“ Unde voia să ajungă n-am aflat imediat, căci nu ştia să spună exact, dar am convenit să mă ghideze el cu „stînga“, „dreapta“. Am tot umblat în zigzag pînă cînd, obosit să tot aibă dreptate, îi face semn unuia aflat la volanul unui Audi Q6, în dreptul geamului său:

– Auzi, moşule, unde sîntem aici?

– Întreabă-ți taximetristul. Sau v-ați ratăcit amîndoi? – răspunde omul, aplecîndu-se cît să mă vadă întreg. Io zic să l duci în capăt la Militari şi să-l laşi pe-acolo, că ăsta îți dă țeapă! – a continuat.

– Auzi, mă, ce maşină tare ai tu! Și e nouă. Mie nu-mi trebuie, că am băut! Da’… pă blonda din dreapta ta nu mi-o dai şi mie să te ajut cu rodaju’?

În secunda următoare avea un pistol la tîmplă şi se uita mut, în nemișcare, pierdut în filmul vieții lui, cel mai probabil. Am sărit în dreptul portbagajului şi i-am zis ăluia, peste capotă: „Auzi, amîndoi aveți dreptate. Dar el n-are pistol. Lasă-mă, Doamne, iartă-mă, să-l duc naibii acasă, că şi-aşa mă-nvîrt cu el de-o oră, şi nici nu cred că e din Bucureşti!“ A plecat în trombă. Zeul a devenit brusc pămîntean, știind precis unde anume cei dragi îl aşteptau acasă.

Clienții mei sînt oameni cu tot felul de probleme. Mulți și le expun „la cald“, sincer şi fără ocolișuri, sperînd că, datorită faptului că am „de-a face“ cu foarte mulți oameni, de toate categoriile, le pot oferi o soluție sau măcar să le povestesc despre un altul care a pățit-o şi mai rău, drept alinare. Atîta timp cît pot, am să încerc să fiu de folos oricui. Pentru că în asta constă frumusețea serviciului meu. În fiecare om găsesc cîte o poveste.

Cătălin Stavarache este taximetrist.

Foto: wikimedia commons

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.