"Specia literară numită «viaţă»" - interviu cu Ioana PÂRVULESCU

Publicat în Dilema Veche nr. 518 din 16-22 ianuarie 2014
"Specia literară numită «viaţă»"   interviu cu Ioana PÂRVULESCU jpeg

La inaugurarea oficială a Tîrgului de carte de la Göteborg din septembrie 2013, Ioana Pârvulescu, autoarea romanului Viaţa începe vineri, tradus în suedeză de Jeane Jarlsbo şi apărut la Editura 2244, a fost desemnată printre cei 12 prozatori în curs de afirmare distinşi cu Premiul European pentru Literatură.

Aţi debutat ca poetă, v-aţi făcut cunoscută ca eseistă, iar acum sînteţi premiată ca prozatoare. Ce înseamnă acest premiu – mai mult recunoaştere sau mai degrabă încurajare?

Mai degrabă răspundere. Asta au spus-o alţii, mai deştepţi ca mine, şi am preluat ideea: premiul reprezintă o obligaţie. De foarte multe ori, arătăm mai clar după ce luăm un premiu dacă ni s-a dat bine sau nu. Dar, dincolo de partea lui gravă – iar într-un premiu există întotdeauna şi aşa ceva, datorită selecţiei, a alegerii unei singure persoane dintre atît de mulţi –, sînt şi părţi vesele, iar la acest premiu au fost parcă mai multe, sau poate că eu am fost mai doritoare să mă bucur decît altă dată. Una a fost că, în trei zile petrecute la Bruxelles (care, într-un fel, ar merita un roman ele însele), am cunoscut 11 oameni (cu mine eram 12), nu furioşi, ca-n acel film antologic, ci – aşa mi s-a părut – care îşi păstraseră o mare doză de inocenţă şi de normalitate, în această lume care-o ia razna. Permite-mi să-i numesc, cum îmi vin în minte, pentru că de cîteva zile ne tot felicităm pe e-mail toţi cu toţi, care din Bruxelles, care din Berlin, din Ljubljana sau Copenhaga, din Bucureşti sau din Nicosia sau din Helsinki şi-aşa mai departe, pe harta Europei: Kristian şi Cristian (unul danez, altul spaniol), Marica, Lidija, Tullio, Gabriela, Faruk, Katri, Meelis, Isabelle, Emilios şi, cu voia dumneavoastră, Ioana. O altă parte foarte frumoasă, cea mai frumoasă pentru mine, a fost susţinerea morală venită dinspre prietenii din ţară, o adevărată explozie. Şi, am mai spus-o, fără bucuria celorlalţi, care să o întîlnească pe a mea, lucrurile chiar nu au sens pentru mine.

În ce priveşte poteca mea prin hăţişurile literare – poezie, eseu, proză –, ea corespunde, cred, unui traseu organic. Românca e născută poetă, aşa că, la 8 ani, compuneam balade. Apoi, am crescut spre eseu şi alte lucruri mai serioase, cum ar fi istoria literară şi traducerile, iar acum, cînd cred că am trăit destule şi chiar prea multe, am ajuns, în sfîrşit – şi nu se poate spune că m-am grăbit –, la roman.

Cărţile dumneavoastră despre secolul  19 şi interbelicul literar v-au ajutat să vă familiarizaţi cu epocile şi să vă scrieţi romanele plasate tot în trecut. Dar care e relaţia scrisului dumneavoastră cu prezentul?

Alunecoasă. Una dintre cărţile mele se numeşte Întoarcere în secolul 21, ceea ce înseamnă că prezentul e prezent. N-aş putea renunţa la tot ce am dobîndit în plus noi, oamenii de secol 21, ceea ce nu mă împiedică să observ şi ce-am pierdut. Permite-mi să-ţi citez din finalul unui articol pe care l-am scris recent (a apărut în revista Historia): „La sfîrşitul secolului al XIX-lea, România iese din haos ca lumea în poemul eminescian «Scrisoarea I». Se schimbă total. Se schimbă totul. Nu cred în ideea unei Românii eterne, pe vremea fanarioţilor, pe vremea lui Caragiale, pe vremea noastră. Pentru România, episodul cel mai bun a fost, fără îndoială, parcursul ţării în timpul lui Carol şi a urmaşului său Ferdinand. Cel dintîi coincide cu un moment de graţie din istoria omenirii, Belle époque. O fi vreo chestiune de vanitate «epocală» convingerea că erau şi ei exact ca noi, una de tip «Au prezentul nu ni-i mare?». Personaj principal în lumea lor era binele, personaj secundar era răul. Dacă nu înţelegem că rolurile erau distribuite invers, nu vom putea înţelege epoca aceea. «Celor de faţă şi viitori, sănătate!» era pecetea administrativă a lui Carol. Cei viitori sîntem noi, iar urarea ni s-a făcut de mii de ori. Măcar pentru atît şi Carol I ar merita un gînd bun din partea urmaşilor.“
Dacă pledez pentru cîteva din valorile trecutului, o fac în speranţa îmbogăţirii prezentului, inclusiv a scrisului prezent, iar nu în defavoarea lui.

Vă mai interesează eseul, veţi continua să mai scrieţi roman? Şi tot în acest gen?

Cel mai mult mă interesează, acum, la fel ca întotdeauna, specia literară numită «viaţă». Nu în ultimul rînd, specia literară (cînd poezie, cînd roman, cînd comedie, cînd, din păcate, tragedie şi adesea simplu articol sau notă administrativă) care e viaţa mea. Pe asta aş vrea s-o scriu tot mai bine de la un an la altul şi mă tem că e foarte greu de scris. E ca-n filmul Ziua cîrtiţei, mereu ratez.

Ca să nu ocolesc, totuşi, întrebarea, în faţa literaturii mă simt ca un gourmet: aş tot gusta din toate, mai puţin teatrul, pentru care n-am absolut deloc chemare, nu ştiu de ce. Aşa că permite-mi să scriu aici o listă cu ceea ce-mi face poftă să degust în viitor: „Dumnezeu şi Arghezi“ (eseu despre poezia mistică argheziană), „Jocurile secrete ale lui Ion Barbu“ (eseu despre poezia barbiană), Aurul pisicii (roman de dragoste – aş păstra doar titlul goethean dintr-un roman mai vechi), „Alfabetul doamnelor“/„Alfabetul domnilor“ (dublu eseu cu perechi literare), Inocenţii (poveşti din copilărie, care să se lege într-un roman, nu ştiu încă dacă pentru copii sau pentru adulţi), Oglinda veneţiană (memorii) şi Jurnal (post-mortem).

După cum vezi, planul e gata pînă la exitus şi chiar după. Îmi amintesc însă că şi Mihail Sebastian îşi făcuse o listă asemănătoare, din care cred că a apucat să scrie doar una sau două cărţi. Dar oare nu sînt cărţile cele mai frumoase cele nescrise vreodată?

a consemnat Marius CHIVU

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Amenda primită de o pensionară din Brașov pentru că a plantat flori în grădina blocului. „Este anormal ce se întâmplă”
Poliţia Locală Braşov a dovedit exces de zel în cazul unei femei de 76 de ani care a plantat câteva flori în zona verde a blocului în care locuia, potrivit bzb.ro.
image
Nike și Adidas, bătute de niște fete fâșnețe: invenția unei companii elvețiene fascinează lumea FOTO
Giganții de pe piața încălțărilor de alergare au înregistrat un eșec rar după un maraton major. La Boston, primele trei locuri din clasamentul feminin au fost ocupate de atlete care au purat alte mărci.
image
Joaca de-a vremea. Posibila cauză a inundațiilor catastrofale din Dubai, ploaia artificială VIDEO
Despre „însămânțarea norilor” se vorbește de mult timp, iar tehnica este folosită în multe țări care au probleme mari din cauza secetei. Sunt voci care spun că vremea ciudată din Dubai este legată de ploaia artificială creată acolo pentru a mai îmblânzi vremea.

HIstoria.ro

image
Justiția în România secolului al XIX-lea
Evoluția Ministerului Justiției urmărește, în linii mari, evoluția administrației autohtone, dar și pe cea a societății românești, în ansamblul său.
image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.