Sfîrșitul toleranței?

Florin BUHUCEANU
Publicat în Dilema Veche nr. 761 din 20-26 septembrie 2018
Sfîrșitul toleranței? jpeg

M-am nimerit cu treburi la Chișinău în preajma Congresului Mondial al Familiilor, organizat în septembrie sub patronajul liderului moldovean Dodon și al soției sale prezidențiale. Fu prezentă fruntea fundamentalismului american și un număr însemnat de organizații cu vădită agendă anti-UE, printre care și susținători ai Coaliției noastre care luptă pentru familie prin înlocuirea termenului de „soți“ din textul constituțional. Deschidere fastuoasă, cu spectacol amintind defuncta „Cîntare a României“: tineri zvelți dansează pe o muzică suav moldovenească, o familie fericită poartă un copilaș în cărucior pe scenă, pe fundalul vizual al Coloanei Infinitului. Populistul Matteo Salvini, ministrul italian de Interne, transmite salutări prin SMS. Nu durează mult și cei doi strașnici președinți apărători ai valorilor tradiționale, Dodon al Moldovei și Putin al Federației Ruse, sînt preaslăviți. Dodon, cel care s-a declarat mîndru că nu este președintele tuturor moldovenilor (nu e președintele „minorităților sexuale“, să fie clar), se pronunță împotriva manifestărilor publice LGBT. L-a ajutat Dumnezeu, a scăpat nevătămat trupește dintr-un accident violent de mașină. Altfel, vorbește, gesticulează, gîndește ca un putinist cu normă întreagă. Deși anunțat, lipsește Patriarhul Moscovei. Are alte urgențe, amenință să rupă legăturile cu Patriarhia Ecumenică.

La București, aceeași zarvă, cam aceleași suspiciuni livrate în spațiul public. Majoritatea ar fi discriminată de o minoritate care își închipuie bezmetică că fiecare dintre noi dispune, prin chiar natura sa, de drepturi inalienabile și universale. Sfîrșitul lumii se apropie: bărbatul nu mai e ce a fost odată, femeia nu mai e nici ea chiar femeie, familia tradițională se află în plin pericol de moarte. Din cauza periculozității „gender-ului“ și a homosexualilor, ne apropiem de sfîrșitul democrației prin instaurarea unui nou tip de totalitarism în care „minoritățile“ vor dicta „majorității“, iar femeile vor deveni bărbați (și viceversa). Precum odinioară erau acuzați evreii și romii, homosexualii sînt cei care azi „fură copii“: „vor lua și copiii noștri, pentru că ei nu pot face copii“, avertizează pastoral Mitropolitul Ardealului. Să nu ne facem însă griji, Liviu Dragnea ia foarte in serios tema cu pricina și va organiza un referendum pentru binele familiei pe mîna priceputei doamnei Dăncilă. Poate dura chiar două zile, atît e de important subiectul pentru coaliția de la guvernare PSD-ALDE!

Mitropolitul Moldovei și Bucovinei ne pregătește și anunță „ziua cea mare în care orice conștiință creștinească și românească este chemată să se implice în apărarea familiei prin modificarea Constituției“. E ziua Sfîntului Referendum, zi pe care presupun că o vom marca curînd în calendarul ortodox măcar cu o cruce neagră. Sîntem cu toții convocați la referendum de mitropolit, „cu gîndul la strămoșii, părinții, copiii noștri, cu gîndul la neamul nostru, cu gîndul la viitorul Europei și al lumii (…), să fim cu toții acolo cu iubire, cu iertare, dar și cu îndrăzneală sfîntă“. Încep să bănuiesc că toată umanitatea stă febril cu ochii pe noi să afle cum e cu un referendum care nu aduce nimic în plus față de ceea ce se află deja bine așezat în textul Codului Civil: în România, căsătoria se încheie între un bărbat și o femeie.

Purtătorul de vorbe grele al BOR este intransigent, se exprimă profetic. Nu te joci cu răul, nu-i tolerezi pe cei care nu gîndesc ca tine, „toleranța nu are valoare“. În asemenea vremuri grele, discriminarea e o virtute creștinească de-a binelea. Gata cu toleranța! E o simplă și biată slăbiciune ce nu mai poate fi „tolerată“. Toleranța față de cei care pun familia tradițională la încercare este intolerabilă.

„Și ei nu pot vorbi decît despre drepturile omului, bunăstare, diversitate, toleranță. Bun, toleranță către ce? Că scopul vieții mele nu este să fiu tolerant așa, în mod gratuit, mai ales atunci cînd sînt agresat. Nu am cum! (…)

Apropo de discriminare, uneori discriminarea este absolut necesară și absolut pozitivă, pentru că trebuie să discriminezi între bine și rău, între prost și deștept, între leneș și harnic – discriminarea este necesară, iar în plan moral cu atît mai mult. (…) Nu te joci cu răul, nu-i acorzi nici un pic de toleranță, îl discriminezi pentru a-l înlătura. Iată, discriminarea este necesară uneori, dacă prin absența ei ar permite inundarea spațiului public cu lucruri nefirești.“

În ciuda unei asemenea retorici toxice, naivul de mine continuă să creadă că putem să practicăm toleranța ca pe o formă necesară de respect pentru demnitatea, libertatea de conștiință și libertatea de gîndire a celuilalt. Putem încerca să relaționăm unii cu ceilalți „ca și cum am fi frați“, ca o formă imperfectă de imitatio Dei. Tratarea „homosexualului“ în cheia pericolul public, a „transsexualului“ ca persoană lipsită de suflet care amenință „orînduirea naturală“, dezumanizează însă. Poate răni iremediabil și distruge vieți. Le face mizerabilă viața tuturor celor apropiați lor. Nu ajută familiile din România pentru a-și crește mai bine copiii, pentru a le da o mai bună educație și acces la servicii europene de sănătate. Nu-i ajută nici pe părinții în vîrstă care își văd copiii părăsind pe capete țara și muncind în Occident pentru un trai decent. Sînt doar cîteva dintre motivele pentru care nu voi participa la un referendum politicianist care ne dezbină și mai mult, în plin an al Centenarului.

 Florin Buhuceanu este președinte executiv al Asociației ACCEPT și reprezentant din partea European Network on Religion and Belief în Agenția pentru Drepturile Fundamentale a Uniunii Europene.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.