Să trăiţi, dom’ Mitică!

Publicat în Dilema Veche nr. 287 din 13 Aug 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

De dimineaţă, iar a trebuit să mut maşina. Două săptămîni a stat pe locul la inginer care a fost plecat în concediu şi a stat bine. Dar a venit inginerul. Dup-aia m-am tot gîndit: un’ s-o pun? Şi-am ochit un loc mai în lateralul blocului, chiar sub un dud, şi mi-am zis că n-o pune nimeni acolo că pică dude. Bun loc! Şi uite că de dimineaţă cînd să plec, o văd cu antenele-n sus. Ştiu şi al cui e locul, e ţiganul ăla de la patru care are şcoală de condus. Cre’ că are mai multe locuri, al dracului ţigan! Dacă e posibil aşa ceva… Mă întorc acasă nervos, ca să iau cheia şi ţip la nevastă-mea: "Cînd vorbeşti cu aia de la ADP pă care ziceai c-o ştii?". Cică şi aia e în concediu. "Bă, da toţi îs în concediu?! Numa’ noi muncim în ţara asta?" Acum, adevărul e că mai am şi eu şapte zile, dar le ţin pentru septembrie că se ieftineşte pe litoral. De ce să merg acu cînd se duc toţi miticii? Am tot ţipat la nevastă-mea, că eram foarte, foarte nervos şi m-am dus s-o mut. Dau să o scot şi apare Sandu care cară de dimineaţă nişte scaune la ghenă. "Hai dă-o în spate, dă-o-n spate... acuma îndreaptă roţile!" "Lasă-mă, dom’le în pace! Ce, crezi că io nu ştiu s-o scot!?" El zice: "Vedeţi că o băgaţi în dud!". "Păi, de la nervi o bag, că nici nu mai ştiu care-i dreapta, care-i stînga." Ţip la Sandu: "Acum e bine? Îs drepte roţile?". Sandu nu mai zice nimic, doar dă din mînă. E bine. Trece nevastă-mea spre metrou. "Vezi că urli de ne ştie toată parcarea!" Sandu aşteaptă să-i dau ceva. N-am. "Şi acuma unde-o pui?" La dracu’ o pun! "Vezi că ai două sandvişuri în geantă... să nu-ţi mai iei shaorma că-i scumpă!" O pun tot la inginer pînă deseară că n-am ce face. Mai stau cinci minute s-o curăţ de dude şi plec şi eu spre autobuz. O viaţă uşoară şi plină de satisfacţii Deci, dacă îţi merge ceva prost de dimineaţă îţi merge toată ziua. Asta zice legea aia a lui Murphy. M-am certat azi cu Ionescu, că de ce fumez în birou. Uite, da, fumez pen’că sînt nervos! Şi n-am fumat decît o ţigară, la geam. Că de ce mai avem aer condiţionat, dacă ţinem geamul deschis. "Măi nene, am deschis cinci minute geamu’, am tras trei fumuri, am aruncat ţigarea pe geam… care-i treaba!?" Că legea zice... Ştii ceva? Aici la noi în birou, noi facem legea. Îmi venea să-l bag undeva, dar i-am vorbit frumos. "Sîntem patru fumători şi un nefumător. Pentru un nefumător, noi ăilalţi mergem la mama dreacului, pă scara dă serviciu, ca să fumăm... şi ţie tot nu-ţi convine?" Un dobitoc. N-a mai zis nici unul nimic că a intrat şeful. După ce a plecat, m-am pus la computer ca să joc ăla cu pinguinul. Am pierdut. Joc mai idiot ca ăsta n-am văzut în viaţa mea! M-am ridicat şi le-am zis: "Io plec pe teren". În capul meu era: şi poate nu mă mai întorc. Trebuia să ajung pe undeva prin Străuleşti, la o firmă care vinde ţevi. N-am mai ajuns. M-am pus pe o bancă, mi-am mîncat sandvişul şi m-am gîndit ce bine ar fi să am o viaţă uşoară şi plină de satisfacţii. Dar n-am. În timp ce stăteam, mîncam şi mă gîndeam, mă sună văru-miu pe mobil. Că dacă nu tragem o fugă mîine pînă pe V. Prahovei, să facem un mic. Mîine, adică sîmbătă. "Bă, tu eşti nebun? Să plecăm mîine, adică sîmbătă cînd tot Bucureştiu’ merge pă Valea Prahovei?! Să facem cinci ore pă deneu?" Nu, că cică fraierii care au avut de plecat au plecat de vineri. "Bă şi să stăm acolo grătar lîngă grătar, mic lîngă mic?" Nu, că ştie el un loc. "Şi să nu să beau o bere ca omu’, că trebe să mă întorc la şase?" Nu, că ăla micu al lui conduce. Fii-su. Tocmai şi-a luat carnet. "Bă, dacă e vreun rîuleţ p-acolo să-mi spăl şi io Solenţa, vin!" Ce m-o fi apucat? Mi-am terminat sandvişul şi tot stăteam pe bancă şi mă gîndeam. Şi mi s-a făcut sete. Ce-ar fi să beau o bere? mi-am zis. Ştiu eu un loc, chiar după colţ, lîngă birou. Au bere la halbă cu spumă, dar fără detergent. M-am dus. M-am pus la o masă. Bună bere! Lîngă mine s-a pus un moş. Citea Gazeta sporturilor. Ăsta sigur e cu Steaua! " mi-am zis. Îi vezi după mutre. "Cald, dom’le, cald!" " îmi zice. Nu zic nimic. Dacă zic, se apucă să vorbească de nu-l mai opreşti. Moşii ăştia-s nevorbiţi rău. Mă uit după o altă masă liberă, dar nu e nici una. Mă uit la cît mai are în halbă. Mai mult de jumate. Sigur o să mai zică ceva, acu’ o să înceapă să-i turuie gura. Mai bine să încep eu. "Aţi văzut ce-a făcut Steaua?". "Ce să facă?! 0-0!" " zice. Dup-aia dă pe gît halba şi se ridică. "Mi-a făcut plăcere!" Care o fi plăcerea că n-am apucat să vorbim nimic?! Moşii ăştia-s suciţi rău. Mă întorc la birou. A plecat Ionescu şi fumăm şi noi o ţigară, ca oamenii. Nici n-am simţit cînd s-a făcut de patru. Mă sună nevastă-mea pe mobil. A sunat-o şi pe ea nevasta lui văru-miu. Că cică să mergem să cumpărăm ceva pentru mîine. "Merg, dar nu cu maşina că nu mai găsesc loc de parcare!" Iau autobuzul, ajung acasă, mănînc şi dup-aia mergem pe jos la Kaufland, că e lîngă noi. Lume multă, ca vinerea. Îi zic: "Vezi ce iei, să ne băgăm la casa aia cu zece produse... uite ce cozi sînt!". Ea se duce la mici. "Nu lua mici că ia văru-miu, dă-l naibii!" "Da’ trebe să luăm şi noi ceva!" Luăm bere, un bacs. Ea nu se abţine şi ia şi nişte ceafă. Mă enervez. "Păi, atuncea ia şi pui, ia şi cîrnaţi, ia tu tot! Ce, o să mîncăm ca sparţii?!" Tace şi nu mai ia nimic. Aşa trebe procedat. Deja am pierdut o oră. Ne punem la casa cu zece produse, mai sînt două persoane, dar la unul nu-i merge cardul şi renunţă la un produs. Aia de la casă cere cheia. În spatele nostru sînt deja patru persoane. Una îmi zice: "De ce stai, dom’le, aicea? Tu nu vezi cîte beri ai?". Îi explic frumos: "Nu se calculează la beri, ci la bacs... Am luat un bacs de bere, e un produs!". Cum pot fi oamenii ăştia atît de tîmpiţi!? Nu mai zice nimic, dar se uită urît. Aia de la casă tot n-are cheia şi stăm degeaba. Se mai deschide o casă chiar lîngă noi. "Bagă-te, bagă-te!" " îi zic lui nevastă-mea şi împing căruciorul spre cealaltă casă. Sîntem primii. Nevastă-mea se uită la mine ofuscată. Că dacă ştia că nu plătim la zece produse, îşi lua şi ea un deodorant. Ne întoarcem acasă şi abia ducem pungile sus că sună la uşă. E inginerul. Mă roagă dacă pot să mut maşina. Sînt lac de apă, n-am fumat nici o ţigară de la birou, nu mai pot. "Dom’le, eu o mut, dar n-am unde s-o pun. Dacă n-am, n-am!" "Şi ce vină are omu că n-ai tu unde s-o pui?! E locul lui!" " zice nevastă-mea. Mă duc, dau în spate, îndrept roţile, ies din parcare, o pun sub dud, vin acasă. Mă schimb în pijama, e deja 9. La televizor nu-i nimic de văzut. Toate mi-au mers prost azi. Mai bine mă duc să mă culc.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
O problemă a unghiilor ar putea fi un semn mai puțin cunoscut al cancerului
Anumite modificări ale unghiilor ar putea fi un semn al problemelor grave de sănătate, inclusiv cancer și artrită reumatoidă. Avertismentul vine din partea dr. Amir Khan, de la ITV. Acesta a recomandat o programare la medic, în cazul în care observăm semnele.
image
Cei mai mari poluatori cu plastic din lume, dezvăluiți de un studiu. Ce companii binecunoscute otrăvesc planeta
Conform rezultatelor unui studiu publicat miercuri, 56 de multinaționale sunt responsabile pentru mai mult de jumătate din poluarea cu plastic la nivel mondial, iar cinci dintre ele sunt responsabile pentru un sfert din această poluare
image
BBC: Ucraina a folosit rachete cu rază lungă de acțiune, livrate în secret de SUA
Ucraina a început să folosească rachete balistice cu rază lungă de acțiune împotriva forțelor rusești. Faptul că armele au fost furnizate în secret de SUA a fost confirmat de către oficialii americani.

HIstoria.ro

image
Olimpia, cel mai tânăr muzeu al ţării
Primul muzeu din România dedicat istoriei sportului și turismului montan a fost deschis la Brașov, în an olimpic, la „Olimpia”, în fostul sediu al Reuniunii de patinaj, clădire construită la sfârșitul secolului al XIX-lea, restaurată de Muzeul Județean de Istorie Brașov.
image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.