Roşu şi negru <p> - <i>de supărare</i> -

Publicat în Dilema Veche nr. 176 din 23 Iun 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

O specie ciudată de telespectator şi-a făcut apariţia de cîtăva vreme în sufrageria naţională. Încă nu i s-a găsit denumirea potrivită, dar i s-a fixat comportamentul. E vorba de acel privitor - tînăr sau bătrîn, bărbat sau femeie, sărac sau bogat - care-i cere un singur lucru televizorului: să-i asigure spectacolul enervării altora. De preferinţă după zece seara, cînd ăla mic e la calculator sau doarme, iar filmul cu bătăi s-a terminat. Om cu o bună memorie a momentelor legendare de mîniere televizată (paharul azvîrlit de Jirinovski în faţa interlocutorului, busculadele din Parlamentul taiwanez etc.), telespectatorul nostru se mobilizează anevoie pentru o discuţie aşezată sau un spectacol fără exces, dar vibrează pătimaş la primul semn de deraiere. Dorinţa lui e să vadă mîini înfipte în şold, poale ridicate în cap, ameninţări scrîşnite printre molari, nări dilatate îngrijorător, pumni agitaţi cu mesaj. Vena care se umflă lîngă tîmpla cutărui vorbitor îl excită sălbatic, criza de nervi a unui patron de club internabil îl transportă în nirvana. Uitaţi-vă în jur şi veţi vedea destui exponenţi ai acestei categorii de privitori. Ascultaţi-i atent şi le veţi pricepe şi bucuria, şi frustrarea. O întrebare pusă la colţul blocului sau pe băncuţa de lîngă scară - "Te-ai uitat, dragă, aseară la OTV?" - se soldează cu două răspunsuri previzibile ca un meci al lui FC Naţional. Într-unul bălteşte resemnarea ("M-am uitat un pic, dar nu s-au încăierat"), celălalt vesteşte un succes înfloritor ("Da, nene, panarama de pe lume"). Am scris "OTV" şi am nedreptăţit dintr-un condei alte cîteva temple ale urzicării, arţagului şi paraponului: B1TV, DDTV, Kanal D, Prima TV, Antena 2, uneori Antena 3 şi Naţional TV. Există, de bună seamă, la toate aceste posturi de televiziune elementele unei industrii a enervării. Emisiunea e bună, dacă invitatul sau protagonistul se-aprinde repede. Altfel, telespectatorul nostru simte că pierde vremea şi se reorientează din telecomandă. Mai mult, condiţia lui de ins dispus oricînd să juiseze în faţa iritării celui de pe ecran îl face să dezvolte comportamente stranii. Asta înseamnă că sclavii temperamentelor năvalnice au caraghiosul obicei de-a se enerva ei înşişi, dacă oamenii pe a căror enervare mizează rămîn calmi şi nu-şi pierd cumpătul. Ceva le spune acestor captivi trişti că au fost traşi pe sfoară. De aici pînă la congestionare distanţa e mai mică decît de la fandacsia la ipohondria conului Leonida. Cu speranţele înşelate, degustătorii frenetici ai acceselor de isterie devin la rîndu-le isterici. Le ies ochii din cap ca la melcul de Dunăre şi explodează. O furtună de gesturi, interjecţii şi înjurături se abate asupra ecranului. Căci nedreptatea e crîncenă şi dureroasă. Într-adevăr, nu-i poţi cere unui om care se hrăneşte statornic cu mînia celorlalţi să intre în post şi să-şi schimbe dintr-odată preferinţele, meniul şi tabieturile. Roşu şi negru la faţă de supărare, telespectatorul nostru îşi trăieşte paroxistic eşecul. Priveşte ecranul cu ochi injectaţi şi îi vine să-şi muşte pumnii de ciudă. Păi, de-aia munceşte opt ore pe zi? De-aia a murit în decembrie? De-aia a ieşit în piaţă? Ca să asiste la instaurarea acalmiei televizive, cînd el miza pe fizionomii de ambuscaţi, ritualuri rupestre şi procedee contondente? Nu se face aşa ceva. Uitatul la televizor nu mai înseamnă de mult Teleenciclopedia, Patapievici şi National Geographic. Animal Planet? Să se uite bunica. Lui, acestui vajnic privitor deziluzionat, daţi-i o păruială între Andreea Marin şi Mihaela Rădulescu (anunţ de pe-acum, ţin cu Mihaela), daţi-i o oţărîre a lui Dumitru Dragomir, o încruntătură a lui Cristian Tudor Popescu, o stropşire ţăţească a Adrianei Bahmuţeanu, o porţie de delir voievodal al lui George Becali şi un citat din Vanghelie sau Vadim. Ori asta, ori lăsaţi-l în pace.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.