Rosturile (şi costurile) legitimatoare ale Istoriei

Publicat în Dilema Veche nr. 276 din 28 Mai 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Cu cît prezentul pune mai multe probleme, cu atît mai mult se speră că soluţia-panaceu ar putea veni din trecut. Fie că-i vorba despre credibilitatea internă a regimurilor politice sau despre relaţiile cu vecinii, fie că e menită să vorbească despre prieteni sau despre adversari, Istoria primeşte " premeditat " un rol legitimator şi este însărcinată să arate care dintre versiunile privind prezentul şi viitorul sînt de preferat. În linii mari, acestea sînt coordonatele istoriografiei romantice de secol XIX " şi ale sistemelor educaţionale şi politice contemporane cu ea. Aşa spune teoria " pentru că realitatea prezentă arată cît de insidios poate fi, şi astăzi, un anume neo-romantism ce trece graniţa cărţilor şi plonjează direct în geopolitică. Să luăm exemplul a două state vecine. Nu România şi Ungaria (despre care s-a vorbit frecvent), ci Rusia şi Ucraina. Istoria lor comună, lungă şi complexă, ar trebui să le predispună la calm şi complementaritate " spune teoria. Realitatea spune altceva: tocmai istoria lor comună le îngreunează destinul de azi şi deschide mugurii incompatibilităţilor politice. Taras Bulba în luptă cu NATO Mai nou, totul pare a fi plecat de la o aniversare. În 2009 se împlinesc 200 de ani de la moartea lui Nikolai Gogol. În cinstea jubileului, Ministerul rus al Culturii a investit (de-a lungul ultimilor trei ani) 20 de milioane de dolari într-o ecranizare a romanului Taras Bulba. Pe 3 aprilie a.c. superproducţia a avut premiera la cinematograful "Octombrie" din Moscova şi succesul a fost pe măsură. Ca şi în roman, cazacul Taras Bulba din film luptă vitejeşte să-i alunge pe polonezi de pe pămînturile sale strămoşeşti. Dat fiind că polonezii erau invadatorii occidentali (şi catolici) ai acelei epoci, iar Rusia mică (şi ortodoxă) de atunci acum se cheamă Ucraina, nu sînt greu de intuit "ramificaţiile ideologice şi geopolitice" ale acestui film (spune analistul Taras Kuzio în Eurasia Daily Monitor, 6 mai a.c.). Poate că "vina" e a lui Gogol: ucrainean prin naştere şi parte a culturii ruse prin creaţie, el nu a intuit nici o clipă că la 200 de ani de la naştere va fi pion într-un război cultural-politic între două state ai căror conducători au o viziune total diferită privind prezenţa NATO în zonă. Nici Ucraina n-a stat cu mîinile în sîn. Acum cîţiva ani, autorităţile de la Kiev au susţinut o amplă campanie (istoriografică şi propagandistică) menită să demonstreze că foametea declanşată de Stalin în Ucraina la începutul anilor 1930 a fost de fapt un autentic genocid etnic. Nu pe clasa kulacilor se răzbuna Stalin, ci pe rasa ucrainenilor " acesta era mesajul. În 2007, delegaţia Ucrainei pe lîngă UE a deschis o expoziţie cu această temă la Bruxelles; am fost unul dintre vizitatori şi, la plecare, am primit cadou un DVD cu documente privind foametea din 1932-’33. Autorităţile de la Moscova nu agreează această interpretare. Drept care în februarie a.c. Ministerul de Externe rus a scos şi el un DVD (şi urmează să scoată cîteva volume adiacente de documente) menit a demonstra că foametea din Ucraina a fost îndreptată împotriva ţăranilor în genere, fără deosebire de etnia lor. Nu despre Istorie e vorba aici, ci despre prezent. Paradă militară cu Eurovision Şi măcar de Rusia ar avea probleme numai cu Ucraina. Recent, pe 9 mai, în Piaţa Roşie din Moscova, sub privirile preşedintelui şi prim-ministrului locali, s-a desfăşurat cea mai mare paradă militară din ultimele două decenii. 9000 de soldaţi au defilat în pas de gîscă, o fanfară cu peste 1000 de muzicanţi a încălzit atmosfera, 70 de avioane şi elicoptere au brăzdat cerul, 110 piese de armament (tancuri, transportoare, baterii de tunuri, lansatoare de rachete nucleare) de ultimă oră au trecut pe sub ochii admirativi ai publicului. Potrivit The Economist (16 mai a.c.), pregătirea evenimentului ar fi costat cca 94 de milioane de dolari; şi nu despre celebrarea sfîrşitului Războiului Al Doilea Mondial era vorba acolo, ci despre pregătirea Rusiei de a face faţă oricînd " azi sau în viitor " unui alt război. În cuvîntul său, preşedintele Medvedev a spus că lecţiile istoriei rămîn valide mai ales în faţa "celor ce încearcă noi aventuri militariste" împotriva ţării sale " trimitere directă la un alt stat vecin: Georgia lui Mihail Saakaşvili, cu care Rusia s-a aflat în război în august 2008. După paradă, Medvedev s-a dus la Kremlin, fiind gazda unei recepţii cu veteranii din 1941-’45. Iar premierul Putin s-a dus să inspecteze pregătirile care, la Arena Olimpică din Moscova, se făceau pentru găzduirea festivalului muzical Eurovision " o ediţie la care Georgia nu avea să participe, din moment ce piesa propusă de ea a fost refuzată de organizatori. Motivul nu ţinea de muzică, ci de text: cîntecul purta străveziul titlu "We don’t wanna put in!" Somaţi să schimbe refrenul, georgienii au refuzat " şi au privit festivalul la televizor (ca şi parada). În fine, să mai spun că instrumentalizarea trecutului se pune în calea fericirii nu numai în acest triunghi non-amoros Rusia-Ucraina-Georgia. Pe blogul său, preşedintele Medvedev denunţa recent "falsificatorii istoriei", iar Duma rusă a adoptat o lege prin care cei care caricaturizează "victoria sovietică în Al Doilea Război Mondial" sînt pasibili de amendă sau de închisoare. În ultimul deceniu, în sistemul de învăţămînt rusesc a apărut o schimbare de ton: opoziţia internă şi analişti externi au vorbit despre o treptată reabilitare a lui Stalin (al cărui rol pozitiv în război, prin subliniere, ar fi menit să-i camufleze păcatele), ca şi despre controlul direct al autorităţilor asupra manualelor şcolare. O ţintă prin ricoşeu a acestor reglementări o reprezintă toţi acei vecini ai Rusiei (Ţările Baltice mai ales, dar nu numai) care se încăpăţînează să spună că Armata Roşie a venit ca "ocupant"; în viziunea Moscovei, termenul corect pe care fostul soldat sovietic îl merită este acela de "eliberator". În 2007, această problemă a dus la un conflict diplomatic între Rusia şi Estonia " atunci cînd autorităţile de la Tallin au decis mutarea unui monument al ostaşului sovietic, iar Moscova a interpretat gestul ca fiind o provocare. Din întîmplare sau nu, în săptămînile următoare acelui diferend sistemul informatic al Estoniei a fost ţinta mai multor atacuri cibernetice concertate " nici acum nu se ştie din partea cui (dar nu lipsesc bănuielile). O reţea a memoriei rănite Aşadar, Istoria păstrează în acest perimetru multe răni deschise. Răni ale memoriei, răni ale politicii, răni ale orgoliului. Nu toate sînt plăgi ale trecutului; unele au un acut apetit pentru infestarea prezentului. De exemplu, mă tem că recenta diatribă a preşedintelui Băsescu împotriva "celor ce se fac părtaşi cu Ribbentrop-Molotov" s-ar putea să deranjeze nu numai la Moscova, ci şi la Berlin. Pentru că aceste răni sînt uniform distribuite şi surprinzător de interconectate. Rana unuia este şi rana celuilalt. Zgîndăreşti una şi se simte durerea în toate.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Descoperirea terifiantă făcută de arheologi în casa lui Hermann Goring, prietenul lui Adolf Hitler: „Am fost complet șocați“
Schelete înfiorătoare, cu membre lipsă, au fost găsite în „Bârlogul Lupului", unde a locuit cândva un apropiat de top al lui Hitler.
image
Obiceiul care îți „omoară” încet, dar sigur, relația amoroasă: „Este dificil de ignorat răul pe care îl poate face”
Obiceiul de a naviga seara pe rețelele de socializare ar putea fi fatal - cel puțin pentru viața ta amoroasă.
image
Descoperire „incitantă” a unui material care poate stoca gazele cu efect de seră
O nouă descoperire făcută de oamenii de știință ar putea rezolva una dintre cele mai apăsătoare provocări cu care se confruntă omenirea. Este vorba de un tip de material poros care poate stoca dioxidul de carbon, relatează Sky News.

HIstoria.ro

image
Cuza, în umbra masoneriei?
După 1990, multe dintre subiectele considerate tabu în epoca anterioară au început să fie discutate în societatea românească și, foarte des, în registrul senzaționalului.
image
Bătălia Atlanticului - decriptarea codurilor de transmisii ale submarinelor germane
Planificatorii ambelor părți aflate în conflict au realizat rapid că al Doilea Război Mondial va fi câștigat sau pierdut de cel care domină Oceanul Atlantic.
image
Povestea savanților Louis Pasteur și Victor Babeş
Povestea de azi îi are ca ”eroi” pe cei doi renumiți savanți legați de o pasiune comună: cercetarea științifică.