Redefinirea societăţii

Publicat în Dilema Veche nr. 603 din 3-9 septembrie 2015
Redefinirea societăţii jpeg

Îmi displace Facebook-ul dintr-o varietate de motive. Dar cel mai important motiv este acela al oamenilor care îl accesează. Nu toţi sînt indigeşti. Sînt unii pentru care a fi stupid şi a arăta asta pe reţelele de socializare îmbracă o oarecare formă naivă de manifestare. Ei distribuie inocent tot felul de dulcegării şi imbecilităţi crezînd cu sinceritate că ajută la ceva. Sînt ca un roi de fiinţe amorfe, bulucite în jurul oricăror postări inepte şi care benchetuiesc de bucurie la fiecare vorbă de duh ce le străpunge scoarţa cerebrală. 

Cînd postează un citat din Teo sau Poptamaş, mai că simţi tu însuţi presiunea forţelor tectonice din adîncurile căpşorului lor la citirea adevărurilor revelate în banalitatea aia, cînd li se cere să dea

dacă-şi iubesc mămuca, eşti convins că, în felul acesta, ei cred în mod onest că îşi dezvăluie dragostea pentru cea care le-a dat viaţă. Par nişte căţelandri ce n-au făcut bine ochi şi se ţin de tot felul de boacăne. Nu poţi purta pică unui animăluţ cu creierul cît o nucă fiindcă îşi face nevoile pe covorul din sufragerie. E doar un animăluţ, ce naiba!

De-aia, pentru astă categorie de nătîntoci simt o oarecare duioşie, căci mizeriile pe care, involuntar, le deversează pe

-ul meu izvorăsc dintr-o bună intenţie autentică. 

Ei aşa simt, aşa fac. Nu urmăresc să iasă în evidenţă, sînt doar ei înşişi. Dacă stai de vorbă cinci minute cu ei, simţi că îi cunoşti de la prima reîncarnare. Însă orice altceva ar vorbi peste alea cinci minute devine redundant, strident, supărător. Pentru că nu au o gîndire proprie şi, din fericire pentru ei, socot că nici nu le trebuie. Se simt bine fiind astfel, iar tu îi tolerezi pentru că nu fac caz de asta.

Însă mulţi alţii îşi iau foarte în serios prostia şi o înfăţişează drept cea mai evoluată formă de inteligenţă. Ceea ce devine, de la un moment încolo, agasant. Pentru aceştia, nimic din ceea ce fac şi li se întîmplă nu este lipsit de importanţă. Totul are legătură cu persoana lor şi, întrucît îi are pe ei în prim-plan, cu siguranţă trebuie să îi intereseze şi pe cei din lista de prieteni. 

Drept urmare, reţelele de socializare sînt valorificate ca o declaraţie făţişă a personalităţii pe care doresc să o conştientizezi şi în care orice postare vine la pachet cu un ghid introductiv în plămada unui ego exacerbat ce suferă (nemeritat, desigur) de o acută nebăgare în seamă. Sau de o insuficientă băgare în seamă. 

Un citat din Freud distribuit pe contul lor nu e, ca la nătîntocii menţionaţi mai sus, doar un citat din Freud, ci o chestie adîncă pe care ţin să o aducă la cunoştinţa publicului şi care, în subsidiar, vorbeşte despre preocupările intelectuale ale celui care a postat respectivul citat. 

Cînd share-uiesc un link cu trimitere la o cauză socială sau întrebări stupide din categoria „Tu ştiai că un copil care citeşte e un adult care gîndeşte?“, ei vor să-ţi dezvăluie, în afara faptului că nu prea au citit cînd erau copii, natura ascunsă a unei firi sensibile ce îşi exprimă dezacordul cu nedreptăţile şi indiferenţa lumii sau preocuparea pentru viitorul societăţii în care trăim. 

Cînd descoperă pe net că în orice înghiţitură de Nutella se găseşte 55% zahăr (vai, cine s-ar fi gîndit?), indignarea lor şocată pomeneşte, în fapt, despre principiile sănătoase după care îşi organizează dieta. Şi la fel se petrec lucrurile cu hrana spirituală furnizată de maeştrii genului: Dale Carnegie, Buddha, Khalil Gibran, Coelho, Osho etc. 

Pentru ei, o fotografie cu clătite, hăpăite dimineaţa cu X, Y şi Z, alături de care se simt minunat, nu e doar o natură moartă insipidă, care nu interesează pe nimeni, ci o trimitere la micile bucurii ale vieţii, pe care le gustă fericiţi alături de prieteni. Prezenţa, confirmată tot prin poze, la o piesă de teatru sau la spectacolul lui André Rieu autentifică pasiunea lor pentru cultura de calitate, la fel cum participarea la o conferinţă unde plătesc ca să facă parte dintr-un auditoriu select – fapt certificat prin alte fotografii sugestive – marchează seriozitatea cu care îşi petrec ei timpul liber şi determinarea cu care privesc alegerile în viaţă.

Şi cam la fel de preţios le e CV-ul. V-a mînat vreodată curiozitatea – deşi aveţi nevoie şi de o doză bună de răbdare – să accesaţi LinkedInu’ acestora? Cum să zic, e imaginea în oglindă, din punct de vedere profesional, a contului de Facebook. Nu iartă nimic spre a te convinge de excepţionalitatea lor. CV-ul e o colecţie aşa stufoasă de conferinţe,

-uri,

-uri, sesiuni ştiinţifice şi responsabilităţi speciale revenite prin prisma job-urilor ce s-au perindat în viaţa lor că, pentru a răsfoi etapele specializării lor multiple, ai avea nevoie de mai mult timp decît pentru a citi

al lui Thomas Mann. În CV-ul lor găseşti tot ce poate fi mai irelevant, numai că fiecare non-activitate e voalată printr-o denumire pompoasă ce lasă să se înţeleagă că parcurgerea ei a constituit un fel de „milestone“ în dezvoltarea profesională. 

Răsfoind panegiricul din CV, descoperi – pe lîngă detaliile arhicunoscute că sînt serioşi, dinamici, profesionişti (nu vei găsi o excepţie de la această triadă!!!) şi că au o puzderie de atestate în domeniile cele mai diverse – mai ales că li se face o cumplită nedreptate: nu pricepi cum se pot împăca talentele lor variate cu faptul că, la urma urmei, sînt doar nişte funcţionari într-o corporaţie (fireşte, în spatele fiecărei titulaturi de funcţionar se află un acronim englezesc ce te duce cu gîndul la performanţe & viziuni manageriale marca Steve Jobs, la fel cum poziţia de „assistant manager“ pare întotdeauna altceva decît un post de secretară ce prepară cafeaua, îndosariază hîrtii şi răspunde la telefon).

Astfel de

– socot că termenul introdus de Jung pentru a desemna masca pe care individul o prezintă în lume cu scopul atît de a face o impresie asupra altora, cît şi pentru a ascunde adevărata sa natură li se potriveşte de minune – alcătuiesc sau aspiră să (re)definească societatea

a zilelor noastre. 

Aceşti indivizi, preponderent din aşa-numita clasă de mijloc, sînt conectaţi mai degrabă la tehnologie decît la realitatea per se, se raportează la existenţă prin sloganuri luate de pe Internet, îşi petrec timpul citind mai mult articole decît cărţi, au păreri bine conturate despre aproape orice lucrare din care au răsfoit cîteva pagini, înlocuiesc procesul de reflecţie şi cunoaştere individuală prin participarea la cursuri ce le atestă calităţile de care au nevoie prin insuflarea unor comportamente „de succes“, se simt mult mai împăcaţi încercînd să pară decît să fie şi, nelipsindu-le tupeul şi mizînd pe incultura şi ignoranţa şi mai crasă a celor din jur, au convingerea deplină că merită să fie „în top“. 

Iar mulţi chiar vor fi. După cum mulţi sînt deja. 

Ei se dezic dispreţuitor de galopul turmei şi de emoţiile de masă ale celor care trăiesc în fortăreţele sărăciei şi spiritualităţii proprii celor sărmani numai pentru a forma o turmă separată, mai elitistă, în care spleen-ul mărturisit prin luări de poziţie dezabuzate pe teme la modă se împleteşte cu standardele unei vieţi ce aspiră către un „dolce far niente“, golită de substanţă şi tributară unei manipulări la fel de nemiloase, ce obligă membrii acestei „congregaţii

“ să fie mai degrabă în pas cu preceptele în continuă schimbare promovate insidios prin reţelele de socializare decît în acord cu necesităţile sinelui, ale unui sine tot mai ferfeniţit şi înstrăinat de încercările repetate de a se plia peste o lume pe care o înţelege cu atît mai puţin cu cît încearcă să-i semene mai mult.  

Dear Darlin’ Namor,

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.