Rating mic pentru alegerile europene
Într-un comentariu publicat în New York Times, la 23 iunie 2004, Alan Cowell scrie că alegerile sînt neinteresante pentru că protagoniştii acestora nu-i implică pe oameni emoţional. Această desfăşurare de indiferenţă pare să ilumineze paradoxul disfuncţiei dintre cetăţeni şi instituţiile politice europene: cetăţenii protestează tacit pentru că politica a devenit irelevantă, lipseşte partea emoţională, care să-i facă să se implice. Cowell face o comparaţie cu un campionat sportiv, citîndu-l pe Beppe Severgnini, care, de la campionatul european de fotbal Euro 2004, din Portugalia, a avut următorul comentariu: "Aceasta este Europa, nu alegerile europene. Oamenii au nevoie să se implice emoţional. Lucrurile care merg în Europa fac parte din această categorie. Prin emoţional înţeleg simplu, accesibil. Parlamentul European nu este nici simplu, nici accesibil" (A. Cowell, "Letter from Europe; What Kicks the Continent to Life? (Not Politics)", New York Times, 23 iunie 2004). Subiecte ca sport, telefonie roaming, piaţa unică a euro, controlul redus la frontieră - tot ceea ce lasă o generaţie nouă să se deplaseze uşor de la Baltică la Mediterană - funcţionează, este concluzia lui Cowell. Transpunînd la alegerile noastre, ce ar fi dacă, de pildă, candidatul la europarlamentare, singurul venit din fotbal, ne-ar prezenta posibilităţile ca Uniunea Europeană să-şi creeze o politică prin care să sprijine sporturile? Îl şi văd (chiar dacă refuz să-i pomenesc numele aici) răsfoind degajat - nu înainte de a-şi fi făcut o mare cruce în faţa camerelor de luat vederi - Tratatul Constituţiei Europene şi vorbind de articolul 182, care deschide calea pentru o politică de sprijin în domeniul sportiv. Distribuţia matematică, potrivit ultimelor sondaje (BCS, IMAS), luînd în calcul varianta pesimistă (procentul cel mai mic), arată că, pe ansamblu, mulţi dintre propuşii pe liste, de la fiecare partid, au un profil care îi face să fie ignoraţi de către electorat. Din cei 35 care frecventează acum Strasbourg-ul, jumătate, dacă nu mai bine, vor fi în rîndurile Parlamentului European (PE) şi după scrutinul din 25 noiembrie; deosebirea este că, după această dată, ei vor fi aleşi prin vot popular. Dar propunerile nu se limitează la "veterani". Marele "prezent" este PNG, cu liderul său priceput în fotbal, ctitor de biserici. Marele "absent", Partidul Conservator, probabil că nu va putea răsturna procentul de 3% care l-ar fi scos oricum şi în afara Parlamentului naţional, în lipsa aranjamentelor cu puterea sau opoziţia. Potrivit estimărilor, PD va avea de trei ori mai multe locuri decît în prezent, păstrîndu-şi actualii deputaţi - Roberta Anastase, Monica Iacob-Ridzi, Maria Petre, Marian Jean Marinescu -, dar lărgind lista cu Sorin Frunzăverde, Petru Filip, Rareş Lucian Niculescu, Marian Zlotea, Dragoş Florin David, Mihaela Popa, Constantin Dumitru şi, la limita intrării, Nicodim Aurelian Bulzesc. Situaţia non-personalităţilor poate fi generalizată; PLD face excepţia notabilă, ieşind în prim-plan cu Theodor Stolojan, pe locul al treilea ca popularitate dintre liderii politici. PNL nu-şi caută în propriul partid nume cu rezonanţă, ci apelează la societatea civilă, propunînd pe primele poziţii pe directoarea Fundaţiei pentru o Societate Deschisă (finanţată de George Soros) şi fostă consilieră prezidenţială, Renate Weber, precum şi pe fostul ministru Daniel Dăianu. PSD va pierde poziţia confortabilă de acum, dacă este să credem sondajele - va avea şapte, maximum opt mandate, faţă de douăsprezece în prezent. Absenţii: Vasile Puşcaş, autoexclus; Dan Mihalache a fost eliminat de pe listă de Geoană în urma unor declaraţii deranjante pentru acesta din urmă, iar fosta consilieră a lui Iliescu, actualmente eurodeputat, Corina Creţu, apare pe o poziţie aparent ne-eligibilă (nr. 9). O precede Gabriela Creţu, aflată la limită. În rest, la PSD, lista arată mai mult rotiri de cadre: Geoană i-a păstrat pe europarlamentarii actuali - Adrian Severin şi Daciana Sîrbu -, în plus, l-a propulsat pe primul loc pe vocalul Titus Corlăţean, urmat de alţi candidaţi cu şanse mari: Ioan Mircea Paşcu, fostul ministru al Apărării, şi Rovana Plumb, fosta directoare a Oficiului Naţional pentru Protecţia Consumatorului. Gyorgy Frunda apare cu titlu de noutate pe lista UDMR, în timp ce PRM-ul îşi păstrează cam aceiaşi reprezentanţi. Aşa insipide cum par, alegerile europarlamentare interesează partidele mai mult decît reuşesc acestea să-i cointereseze pe cetăţeni. Fără cap făcut pentru mate, cinciul tot trebuie obţinut la bac. Dar cît timp nici partidele, nici candidaţii nu propun alt tip de discurs decît unul anost, emoţionalul se mută în planul spectacolului între tabere, al bătăliei de gherilă - prin dosare, filmuleţe, dezvăluiri, contracarate anticipativ, pe alocuri, de spovedanii (V. "Spovedania de ofiţer a lui Dăianu", candidat PNL la PE, un interviu realizat de Dan Tăpălagă pe HotNews.ro). Odată trecute alegerile, fericiţii cîştigători vor avea un loc nu comod, dar călduţ şi sigur în PE. Înainte de noaptea nunţii, e timpul pentru spovedanii. Sau, în lipsa onoarei lor, dacă cineva cunoaşte ceva care ar putea împiedica mariajul, să spună acum ori după aceea să tacă.