Prejudecată şi devenire

Lavinia HUIDAN
Publicat în Dilema Veche nr. 112 din 22 Mar 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Cine afirmă că multinaţionalele au schimbat faţa României are dreptate sau este încă ameţit de cenuşiul cotidian în care costume circulă grăbit, vorbind cu emfază la celular, între avioane, meeting-uri, lunch-uri sau partide de golf? Le întîlneşti oriunde se hotărăsc destine. O lume de costume gri şi gulere albe trecînd zornăitoare prin tranziţie, aidoma unor armuri medievale. Dacă armura ascunde un adevărat cavaler sau numai fantoma lui - la fel de gri ca ambalajul - aceasta este o altă poveste. În aparenţă, o existenţă gri nu e chiar monotonă. Este de admirat cel care îşi mai poate ţine capul pe umeri în haosul şi stridenţa policromiei aiuritoare şi a ritmului infernal de viaţă. Nu e nici o îndoială că, în România tranziţiei, matrixul contingent al companiilor multinaţionale a pus la zid orice încercare de rezistenţă a mentalităţilor populiste, şi încă... atît de eficient! To be or not to be-ul convertit în limbaj pragmatic în buy-in or get out te domină cel puţin prin obligaţia de a-ţi plăti facturile. Desigur, e sănătos şi plăcut să fii cît mai performant, dar alternativa de a nu mai fi deloc, sub presiunea forţei centrifuge, este dramatică! Oportunitatea unor competenţe crescînde adusă de investiţiile societăţilor multinaţionale s-a potrivit ca o mănuşă tinerilor învăţaţi să înveţe, dispuşi să definească lumea într-un mod inteligent şi diferit de miopia celor obişnuiţi să prostească, să fure şi să înşele în cursa pentru cîştiguri pe termen scurt, din tunuri, sau cel puţin să se complacă în "las' că merge şi aşa, ne descurcăm noi cumva...". Nu e mai puţin adevărat că şi unele firme multinaţionale cu pretenţii s-au adaptat pitorescului local, confundînd principiul minimului de resurse pentru maxim de profit cu "dacă nu s-a rupt încă înseamnă că mai merge". Excepţiile confirmă regula. Să sperăm că integrarea în Europa va încuraja recrutarea internaţională, iar aşteptata armonizare a politicilor sociale va marca definitiv imperativul supravieţuirii în mod inteligent şi creativ, prin competenţa şi abilitatea de a fi performant într-un cadru multicultural. Deschiderea spre alte culturi va trebui să ne înveţe să ne ordonăm imaginea despre noi şi despre lume, într-un mod mai eficient, fără a încerca obsesiv să redescoperim roata. De fapt, nu lumea e în criză, ci maniera în care o percepem noi, între vis, prejudecată, utopie şi cotidian; şi mai ales, este în criză modul în care pretindem să o organizăm. Din perspectiva rezultatelor, o corporaţie cu performanţe care respectă rigorile creşterii profitabile, este o bună investiţie de capital, oferă locuri de muncă şi de dezvoltare personală angajaţilor, iar corporaţia are şansa de a ajunge un bun contribuabil. În cazul nedorit al falimentului, respectivul contribuabil îşi pierde nu numai acest statut onorabil, dar ajunge în situaţia de a fi întreţinut de societate, din taxele plătite de alţii, care au supravieţuit pentru că au înţeles mecanismul. Dar este aceasta unica perspectivă? Primatul profitului este unicul scop al afacerilor? Teoriile economice din anii '90 au deschis o nouă perspectivă prin redefinirea . scopului unei corporaţii de a servi drept vehicul pentru coordonarea intereselor stakeholder-ilor, ale tuturor grupurilor sau indivizilor care pot influenţa activitatea unei corporaţii sau care sînt afectaţi de aceasta: proprietari, angajaţi, creditori, clienţi şi comunitatea locală - care aşteaptă ca o corporaţie să se comporte ca un bun cetăţean. Ar trebui să ne aplecăm puţin asupra codului etic şi al setului de valori care formează cultura corporatistă. În ce măsură sîntem conştienţi de perspectiva unei economii şi a unei comunităţi globale, de natură inter-relaţională şi sistemică, în care încrederea, onestitatea şi integritatea formează norma? În ce măsură armonia dintre valorile individuale şi cele corporatiste este o componentă strategică în care angajaţii sînt nu numai multumiţi, dar şi tot mai performanţi? Sîntem încă departe de a înţelege justeţea capitalismului din perspectiva eticii afacerilor şi a asumării responsabilităţii sociale corporatiste. La noi se pun încă în discuţie înseşi statutul omului de afaceri şi conflictul existent între comportamentul etic şi profit. Modelul responsabilităţii sociale corporatiste este prea puţin înţeles şi încă şi mai puţin practicat în România, iar pentru mulţi oameni pare o denumire bombastică şi complicată. Înaintăm şovăielnic către maturizarea mediului de afaceri care aduce cu sine respectarea instituţiei contractului şi înţelegerea din perspectiva etică a respectării termenelor de plată către furnizori sau a taxelor către comunitate. Actul de caritate este încă perceput ca un moft aparţinînd unor suflete uşor impresionabile, şi nu ca o responsabilitate faţă de problemele sociale. Rolul leader-ilor este critic: de a promova schimbarea la vîrf şi de a răspunde imperativului de a fi nu doar administratori foarte buni, dar şi adevărate autorităţi morale. Implicarea corporaţiilor româneşti începe să fie notabilă pe măsură ce tot mai multe companii înţeleg că business-ul trebuie să preia un rol, dincolo de stricta obţinere a profitului, şi înţeleg, de asemenea, că responsabilitatea nu este doar un accesoriu al culturii de import, al unor corporaţii de prestigiu, cu tradiţie şi cultură corporatistă puternică. Şansa evoluţiei noastre este discernămîntul matur al consumatorului, gustul său tot mai sofisticat, orientat spre calitate şi diversitate, spre produsele şi serviciile companiilor implicate în rezolvarea unor probleme sociale sau de mediu. Provocarea anilor care vin va consta în folosirea controversatelor valenţe civilizatoare ale economiei de piaţă pentru a crea culturi corporatiste care încurajează şi recompensează performanţa şi calitatea, dar şi prestigiul obţinut de o corporaţie prin comportamentul său etic şi social. Poate va veni un timp în care să ne redefinim mai atent şi mai selectiv valorile şi să privim luxul, spre exemplu, nu numai din perspectiva banului şi a etalării cantităţii lui, ci şi prin prisma lucrurilor simple, dar extrem de rare la care numai unii au acces. Cîţi îşi permit luxul bucuriei de a oferi fără să întrebe ce primesc în schimb? Probabil că bogaţi cu adevărat sînt cei care au acces la acest lux. Deocamdată, doar o mînă de singuratici văd lumea în acest fel. Dar reprezintă o minoritate în a căror prietenie merită să speri. Lavinia HUIDAN

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.