Poveşti despre oameni simpli, cu nume de sfinţi

Publicat în Dilema Veche nr. 126 din 29 Iun 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Hadîmbu este un mic sat veritabil românesc, cu bordeie de chirpici, fără drum asfaltat şi cu copii cu nume frumoase, care umblă desculţi prin iarbă, cît e ziua de lungă. În Hadîmbu nu este decît o singură regulă de botez: dacă pruncul vine pe lume în zi sfîntă sau cu o seară înainte, atunci el primeşte nume de sfînt. Natura este în forma ei pură, iar "civilizaţia" pătrunde aici doar prin cumpărăturile pe care le mai fac sătenii de la Iaşi, aflat la 36 de kilometri depărtare. Fata cu copil în braţe S-au luat cînd ea avea 16 ani. Părinţii au dat-o după el pentru că avea casă. "Casă cu fundaţie turnată", nu oricum. "M-au dat ca pe-o vită în tîrg, nu s-au uitat în urmă. Mie nu mi-o plăcut de el." O înjura, cîteodată îi şi altoia cîte una, dar cumpăna mai grea o avea cu soacră-sa, de a cărei uitătură nu scăpa, oriunde s-ar fi ascuns prin bătătură. Dacă era numai asta, dar o mai şi plesnea, ba că nu dejghioacă bine, ba că raţele au rămas fără apă în uluc. Cum a ajuns să lucreze la o brutărie în Iaşi, n-am înţeles, pentru că fata cu copil în braţe, în maxi-taxi ăsta zdrumicat pe uliţe strîmte, nu-şi ştie nici ea bine povestea, atît de repede şi amestecat s-au petrecut toate. Cert e că în braţe are un copil de nici două luni - "pe 20 i se împlineşte" - de al cărui tată tocmai a divorţat, şi că în toamnă are nuntă. Cu noul soţ, pe care l-a întîlnit la brutărie şi care a ajutat-o să scape de celălalt, "avea o pilă la tribunal". A luat-o de nevastă fără să clipească, aşa borţoasă cum era. Micuţul doarme dus, în ciuda înăbuşelii, a hurducăturilor şi a poveştilor navetiste. Cînd intră soarele, fata îi pune o batistă pe faţă. "Nu-i dau copilul să-l vadă, în veci". Şi totuşi el poartă numele tatălui: Florin Lucian. Fata cu copii acasă La una din staţii urcă o bruneţică rotunjoară căreia nu-i dai mai mult de 18 ani. Parcă se întoarce la ţară, după o îngheţată la oraş. Intră în vorbă cu fata cu copil în braţe, pe căldura Domnului: "Şi acu' te-ai măritat?". Fata cu copil în braţe: "Păi, normal. Şi nimeni nu-mi zice că am mai fost măritată sau... s-a îndrăgostit de mine. Şi acum eu stau la oraş, acu' vin aici doar aşa, în vizită, nu rămîn". Bruneţica o pune la curent cu ce s-a mai întîmplat în ultimul timp. Nimicuri, dacă te uiţi la ea cît de firească poate să fie: "Mai am o mogîldeaţă acasă, acu' o lună am născut, începe prăşitul, m-am măritat, soacră-ta a umplut satul că ai fugit cu unu', am luat nişte scutece de la oraş...". Şi maşina hurducăie şi soarele taie şi lumea vorbeşte din ce în ce mai tare şi mai repezit, se foieşte. Semn că ajungem la casa fetei cu copii acasă, în Hadîmbu, unde o găsim pe prispă pe Denisa Florentina, care îşi aşteaptă mama, o bruneţică rotunjoară, căreia nu-i dai mai mult de 18 ani. Fetiţele cu fîntînă în curte Dealul pietros al Hadîmbului se urcă în linişte, şi cît de linişte e în jur! Soarele tăcut e mai aprig, intră în pietrele colţuroase şi se împrăştie iar în văzduh, loveşte bondarii letargici şi urmăreşte vocile pierdute ale navetiştilor împrăştiaţi prin uliţe. În cele din urmă, linişte. Şi o arşiţă cumplită. Toate fîntînile Hadîmbului de la marginea drumului au frînghiile tăiate, ca după război. Apa e rece, dar la adîncime. Batem la poarta unde scîrţîie un scripete: Iulia şi Simona, două fetiţe de nici cinci anişori, au o cană imensă, roşie, cu aur înăuntru: apă rece, de la adîncime. Bătrînele de pe bancă Răcoriţi, urcăm pieptiş, cu liniştea de-o toartă. Bătrînele de pe bancă stau la umbră şi îşi povestesc năzdrăvăniile nepoţilor, care nu le mai încap în curte. Parascheva, cea mică, varsă căldările cu apă, Mariţa, elevă în clasa I, strînge lemne de foc şi-şi face pe ascuns colibă în fundul grădinii, iar Ştefănel, botezat aşa pentru că, în anul cînd s-a născut, Ştefan cel Mare a intrat în calendarul creştin ortodox, ia sapa şi s-apucă de prăşit tot pămîntul care îi iese în cale. Lăsăm băbuţele la umbră şi urcăm drumul pe care ni l-au desenat. Bătrîna cu 13 nepoţi Satul se termină, deschizînd porţile unei poieni încîntătoare, cu pîlcuri de stejari şi iarbă fierbinte la piciorul dealului, şi cu bordeie şubrede de chirpici, ca la început de lume, sub cerul deschis tot, zăpuşit. O femeie cu o vacă de funie trece inconştient. Pe margine, o tînără cu sapa în mînă îşi mîngîie viţeluşa de pe bucata pătrată de păpuşoi. Mai la deal, bătrîna cu 13 nepoţi pare să ne aştepte încremenită de ceva timp, pe iarbă. Cei mici se aud din ogradă, vorbesc ceva cu cîinele. Ei sînt: Diana, Maria, Iuliana, Costel, Doiniţa, Parascheva, Constantin, Mihai... şi toate numele frumoase de pe pămînt, adunate în satul acesta dintre păduri, unde copiii vin pe lume ca pîinea caldă. Copiii cu vreascuri În inima răcoroasă a pădurii, am găsit printre copaci trei frăţiori care nu merg încă la şcoală. Au cămăşuţe străvezii şi pielea măslinie, picioarele goale. "Ce faceţi, copilaşi?" Şi ei, zîmbind ca întîiul om al soarelui: "ducem vreascuri la mămica să ne facă de mîncare". Dumnezeul de la mănăstirea din deal i-a botezat: Iulian Gheorghiţă, Andreea Petronela şi Izabela Mariana.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.