Pom urban, traistă rurală

Publicat în Dilema Veche nr. 247 din 10 Noi 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

La oraş nu mai ai unde să te ascunzi de ele. Cum ieşi din bloc, dintr-o parte, de la un geam, îţi rînjeşte o omega ceramidă. De pe un panou enorm îţi face cu ochiul un acid hialoronic. Laşi privirea în jos, încercînd să eviţi contactul vizual, dar şi aşa, în privirea periferică se va contura un xylitol, pornit pe urmele tale alături de un bifidus esensis şi de particulele inteligente din detergenţi. Grăbeşti pasul, însă în peisajul citadin ele se mişcă mult mai rapid ca tine, ajung să te împresoare, să te sufoce. Sucuri, enzime, L-Carnitine, mîncare de cîini, mîncare de oameni, brînzeturi, mezeluri, supe deshidratate - ca la mama acasă -, creme de faţă care întineresc, creme de dinţi care albesc, creme de ghete care înnegresc, SPF-8, acid folic... La sat însă e încă linişte, reclama n-a pătruns deocamdată atît de agresiv. Oamenii nu sînt aici atît de vînaţi de vînzătorii de iluzii, nu sînt atît de dornici să creadă fără să atingă. În primul rînd pentru că la sat nu există bani de aruncat pe promisiuni, iar traiul de dintotdeauna, obiceiurile şi mentalitatea nu se schimbă cu una cu două, şi în nici un caz doar pentru că spun unii (sau unele) la TV că le va fi mai bine dacă şi-ar uşura buzunarul. Peisajul comercial rural începe aşadar cu cîteva magazine mixte, dughene deschise de obicei de săteanul bogat şi cu iniţiativă, în care se găsesc ceva haine, pufuleţi, ciocolată (din cea mai ieftină), detergent de rufe, ţigări şi băuturi "cu bule". Din cînd în cînd, pe rafturi mai există şi cîte o şampanie prăfuită. Cele cîteva afişe publiciare sînt vechi şi decolorate, lipite mai degrabă pe post de decoraţiuni interioare. Se face reclamă mai mult la bere sau băuturi carbo-gazoase, nicidecum la fandoseli urbane ca absorbante, demachiante, creme de întinerit faţa etc. Cosmeticele au rămas cele naturale - laptele, mierea, plantele medicinale fiind încă folosite cu toată încrederea. Aici femeile n-au încredere în chimicale cu nume ciudate şi greu de pronunţat. Apoi se mai spune şi că toate acele creme cosmetice complicate sînt mai mult pentru obrajii orăşencelor, chinuiţi de poluare, nicidecum pentru ai lor. Despre mîncare, cam la fel. Nu poţi vinde grădinarului castraveţi, pentru că sătenii cunosc exact ce înseamnă calitatea, cît ar trebui să coste, cum ar trebui să arate şi cum să fie gustul. Singurele lucruri pe care le mai cumpără totuşi de la magazinele mixte sînt ciocolata şi băuturile cu bule. Pentru că apă plată beau şi gratis de la fîntîna din curte. Dar nu le cumpără la îndemnul reclamelor, ci doar pentru că sînt anumite lucruri pe care n-au cum să le "facă" în casă. Cu toate astea, păţanii publicitare există şi pe aici. Într-un sat pe lîngă Braşov mi s-a spus mai demult "povestea cu cafeaua", de către un localnic, nea Petre. Îndemnat de reclamele de la televizor, şi-a luat mai demult, de ziua de naştere, un pliculeţ de capuccino, să se simtă şi el, o dată, domn de la oraş. A scos ceaşca preferată (din setul bunicii ), a fiert apa, a turnat - ca în reclamă - peste praful cafeniu, a amestecat, tot aşteptînd spuma aia groasă pe care o făcea la televizor. Şi freca, freca, după cinci minute de amestecat încontinuu, miracolul tot nu se producea. Şi-a zis: "o fi stricat". Şi, brusc, s-a enervat. S-a dus imediat la Magazinul Mixt, singurul magazin din tot satul. S-a luat de doamna Angela, vecina lui, dar şi de proprietăreasă magazinului, că le vinde lucruri deja expirate. Dna Angela s-a speriat, i-a spus că ea nu face de-alde astea, că le-a luat de la Carrefour la începutul săptămînii, că ea nu-şi sabotează afacerea cu bună ştiinţă şi că, pînă la urmă, el trebuie că e de vină că nu citeşte instrucţiunile ca lumea. Şi-a zis atunci: o avea dna Angela dreptate. Că într-adevăr, pe etichetă spunea să nu fierbi apa, ci doar s-o încălzeşti uşor. Abia la al treilea pliculeţ de capuccino a fost convins că, de fapt, nu sînt nici el, dar nici dna Angela de vină, ci doar publicitatea asta care e mai mult praf în ochi. Îţi promite marea cu sarea, dar te lasă pînă la urmă să cazi în baltă. Şi cu banii luaţi. Toate astea s-au întîmplat însă în urmă cu cîţiva ani. Acum sătenii nu mai cred în miracolul detergentului care dintr-o picătură face lună o casă întreagă şi nici în praful de capuccino care face o spumă de cinci degete. Cred că ciocolata scumpă e mai bună, dar se mulţumesc şi cu una autohtonă că doar tot ciocolată e. Deşi mulţi preferă o plăcintă bună făcută în casă. De cîţiva ani însă, există şi reversul medaliei, un fel de "satul contraatacă". Pentru că, dacă nu te lauzi, nimeni nu te vede, reclamele au început şi din partea ruralului spre urban. Dacă se întîmplă să aibă vreo mîndrie locală (cum ar fi ceapa roşie din Mihai Viteazu - pe lîngă Cluj, sau castanele din Topeşti - lîngă Tismana) o promovează peste tot, trăgînd toate foloasele materiale - indirecte, prin trezirea apetitului turistic, şi directe, prin comercializare. Şi, vorbind de comerţ, cum Internetul nu mai e demult o necunoscută la sate, din ce în ce mai mulţi producători agricoli au început să-şi promoveze produsele pe site-uri. Cum sună aceste reclame? Deocamdată simplu şi onest: "Vînd cartofi albi, mari"; "Vînd 6 tone de varză de Buzău"; "Vînd brînză de oaie, calitate superioară, grasă sau mai veche, preţ negociabil" (anunţuri de pe www.anunturi-agricultura.ro). Dar genul acesta de reclamă autentică se poate face, în primul rînd, doar dacă se doreşte transparenţa, atît vînzătorul, cît şi cumpărătorul să ştie despre ce e vorba, în al doilea rînd, cînd există încă produse care se pot vinde doar prin calităţile lor care nu mai au nevoie de adaosuri abracadabranteşti. Bineînţeles, totul e la început, şi nimeni nu garantează că în cîţiva ani (avînd în vedere disperarea publicistică) nu se vor comercializa şi cartofi albi cu xylitol sau varză roz cu acid hialoronic.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Cât de scumpă a ajuns una dintre cele mai faimoase stațiuni de pe litoral. „Lasă că Lidl nu e departe, iar la bulgari ne completăm stocul”
Românii sunt întâmpinați cu prețuri mari pe litoral, iar mulți dintre ei sunt dezamăgiți de asta. Inventivi, unii dintre ei se duc să-și cumpere bere de la supermarket, iar țigări și alimente de la vecinii bulgari. Mai greu este cu șezlongurile, care sunt mai scumpe ca în Creta sau Mamaia.
image
Fenomenul care schimbă complet satele pădurenilor. Cum arată așezările după decenii de depopulare VIDEO
După mai mult de jumătate de secol în care cele mai multe sate din Ținutul Pădurenilor s-au aflat într-un regres continuu al numărului de locuitori, înfățișarea așezărilor din Munții Poiana Ruscă a suferit transformări uimitoare.
image
Inima frântă poate fi vindecată. Cât costă intervenția
Cercetătorii susțin că prin stimularea electrică a creierului ar putea fi ameliorată suferința emoțională cauză de o despărțire. Altfel spus, există un remediu pentru ceea ce popular numim „inimă frântă”, care i-ar putea ajuta pe cei care suferă de depresie ori negativitate.

HIstoria.ro

image
Iuliu Maniu interceptat de Siguranță la ordinul lui Armand Călinescu
În 1932 Armand Călinescu e subsecretar de stat la Interne. La 5 decembrie el se mărturisește Jurnalului, ținut zilnic și pe ascuns:
image
,,Haide, haide RPR, du-ne la victorie!” România la preliminariile „Euro 1960”
Pe 6 iunie 1958, Agerpres anunța că Uniunea Europeană de Fotbal (UEFA), în cadrul congresului său ținut la Stockholm, a luat hotărârea organizării competiției internaționale „Cupa Europei”.
image
Jurnalul lui Mihail Bulgakov, confiscat de NKVD
Manuscrisele nu ard!, proclamă solemn domnul Woland în Maestrul şi Margareta al lui Bulgakov.