Offline și online: dileme vechi la oameni noi

Publicat în Dilema Veche nr. 836 din 27 februarie - 4 martie 2020
Offline și online: dileme vechi la oameni noi jpeg

Cînd a apărut Dilema, în 1993, în redacția noastră singura cucerire a tehnologiei care ne ajuta întru facerea revistei era o mașină de scris veche. Cînd am primit cadou, de la Fundația Soros (da, am fost „sorosiști“, dar numai o dată, demult), un Apple pe care să ne machetăm revista, am simțit brusc cum intră în încăpere aerul societății postindustriale. Și după aia am avut și-un PC conectat la Internet, pe vremea lui Windows 3.11. Dar viața noastră se desfășura, atunci, offline. Era vremea cînd directorul SRI, Virgil Măgureanu, spunea că Internetul pune în pericol siguranța națională, așa că e mai bine ca România să nu se conecteze.

Se discuta mult despre „intrarea noastră în Europa“, dar nu era deloc clar dacă – și cum – chiar se va întîmpla. Asta era, mi se pare, marea dilemă a societății românești: o să devenim un stat european, democratic și civilizat („ca-n Occident“, cum se tot repeta atunci), sau vom rămîne într-un soi de „zonă gri“ ori, și mai rău, în sfera de influență a Rusiei? Ori poate vom fi o „Elveție a Estului“ – căci s‑a avansat și această ipoteză – care să se țină pe picioarele ei, în afara marilor blocuri geopolitice. Gazetele vremii își trăiau viața pe hîrtie și publicul le cumpăra masiv, după gusturi și preferințe politice, pentru a se ține la curent cu „actualitatea“. Mulți ani am avut parte doar de televiziunea de stat (obedientă față de Putere). Presa străină ajungea greu în România și era citită de puțină lume, dar cîteva posturi de radio străine (Europa Liberă, BBC, Deutsche Welle, RFI) aveau birouri la București și ne ofereau deschiderea spre lume de care aveam atîta nevoie după căderea comunismului. Opțiunea europeană a fost discutată într-o celebră reuniune, la Snagov (1995), cînd toate partidele politice au decis că trebuie s-o luăm spre Vest, spre Uniunea Europeană. Inclusiv Partidul România Mare, naționalist și xenofob, care edita atunci o revistă de mare succes (vîndută în sute de mii de exemplare), în care temele predilecte erau „ungurii vor să ne ia Ardealul“ și „Occidentul ne distruge identitatea națională“. Aceleași teme ridicate la pătrat (plus alte scenarii și conspirații împotriva bunului și blîndului popor român, bașca eternul subiect al „complotului mondial evreiesc“) erau prezente în revista Europa (da, chiar așa se numea), editată de un fost securist.

Sîntem, de ani buni, în Uniunea Europeană și în NATO. Dilema de la începutul anilor 1990, pare-se, s-a rezolvat. Dar sîntem și conectați, viața noastră se desfășoară în bună parte online. Cîteva milioane dintre noi au intrat în Europa de-a dreptul, plecînd din țară. Și vorbesc pe Skype ori pe WhatsApp cu bunicile rămase acasă. Tehnologia 5G o să ajungă cu semnalul pînă în WC-urile din curțile satelor noastre strămoșești (oare la asta s-o fi referit Virgil Măgureanu atunci?…). E limpede că intrarea noastră în Uniunea Europeană a adus în societatea românească un spor consistent de civilizație și modernizare, chiar dacă avem încă de recuperat decalaje istorice. Dar chiar sîntem o democrație adevărată și un stat de drept? Era cît pe-aci să ne trezim, acum doi-trei ani, cu statul de drept tuns frumos, regulamentar, după modelul unui grup de oameni de la putere. Căci, la zece ani după intrarea în UE, omul recent, omul fără însușiri, omul fără dileme („La limită, omul fără dileme e Big Brother, Şeful, Conducătorul. Cel căruia nu-i trece niciodată prin cap că poate greşi, că poate fi monstruos, că e nedorit şi vătămător. Cel care ştie întotdeauna ce face şi nu face decît ceea ce ştiinţa lui cubică, de beton, îi dictează să facă“ – Andrei Pleșu) și alte  asemenea prototipuri „și-au dat mîna peste țară“. „Dezbaterea“ s-a mutat pe Facebook, al cărui mod de funcționare mizează pe comentarii iuți și nervoase, nu pe argumente raționale. Iar mediul online și Facebook sînt vehicule bune pentru Sputnik ori pentru tot felul de site-uri românești care au în titulatură „news“ și răspîndesc – mult mai repede și mai eficient decît presa tipărită – cioburile sărite din revistele România Mare și Europa de odinioară.

Da, sîntem în UE (care însă nu pare să se simtă prea bine). Am intrat scuipînd în sîn și ținînd degetele încrucișate la spate. Dar, adesea, uitîndu-mă la slaba calitate umană și intelectuală a multor politicieni români de vîrf (și la incapacitatea lor de a proiecta politici serioase de modernizare), mă gîndesc că, deși în sinea lor mică reciclează aceleași clișee despre „identitatea noastră națională“, ei se uită, de nevoie, zîmbind spre Bruxelles (good evening, bonsoir, nice to meet you), iar apoi întorc spatele și zic (cu ochii-n telefonul inteligent, să vadă dacă-ntre timp i-a sunat cineva de la Partid), precum în povestea lui Marin Preda: „Pe mă-ta de zăltat“. Și-și văd de treabă. E o dilemă?

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.