O problemă de statistică

Cristian PÎRVAN
Publicat în Dilema Veche nr. 247 din 10 Noi 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

A fost o vreme cînd oamenii produceau şi consumau ce produceau, pînă cînd a apărut schimbul. Atunci au produs mai mult decît le trebuia, şi ce prisosea era schimbat pentru a-şi procura cele trebuincioase pe care acum le puteau consuma fără să mai fie nevoie să şi le producă. Odată cu schimbul, erau din ce în ce mai puţine produse şi în cantităţi tot mai mari şi, datorită monedei, oamenii le schimbau pe produse tot mai variate care le "trebuiau" pentru consum. Şi astfel consumul a căpătat o viaţă proprie nemaifiind condiţionat de producţie. Dezvoltarea comerţului a adus un nou aspect în discuţie: produci cît mai multe lucruri de care nu ai nevoie, totul e să găseşti pe cineva care are nevoie de acele lucruri. Ca să descoperi şi să întreţii aceste nevoi a început lupta pentru pieţe, fie descoperite geografic, fie protejate administrativ, dar mai ales anunţul că produci un bun care răspunde acestor nevoi. Răspîndirea geografică s-a dovedit a fi limitată, iar produse dintr-o anumită zonă au ajuns să poată pătrunde în toate pieţele. De asemenea, privilegiile administrative au început să fie limitate, odată cu unificările politice. Acest fapt a determinat un consum relativ similar între pieţe şi mai ales o libertate de opţiune majoră în materie de consum. Practic, se poate consuma orice de oriunde, singura cerinţă fiind să-ţi poţi permite financiar. În aceste condiţii, singurele resurse aparent nelimitate au rămas anunţarea existenţei produsului şi reamintirea nevoii care-l face util, dar anunţarea existenţei produsului a căpătat o dezvoltare exponenţială datorită dezvoltării tehnologice care permite comunicarea cu mase din ce în ce mai mari de oameni. Astfel, de la zgomotoasele promovări vocale sau vizuale din marile pieţe urbane care "atingeau" cel mult cîteva mii de persoane, prin intermediul presei, radioului, cinematografului, televiziunii şi mai recent Internetului, deja se poate comunica produsul milioanelor de cetăţeni. Această imensă creştere de expunere a avut şi un efect aparent marginal, dar care avea să fie principalul factor de dezvoltare al publicităţii. Este atît de facil să te faci văzut de cît mai mulţi oameni, încît este de preferat să te vadă un milion de oameni din care să te cumpere doar o sută de mii, decît să-i găseşti exact pe cei o sută de mii interesaţi de produsul tău. Astfel cei nouă sute de mii care nu căutau produsul tău, dar au auzit involuntar de el, ajung să te ştie şi să aibă reprezentări despre tine. Şi cum la toate produsele există o parte din ce în ce mai mare de oameni care află despre tine, fără să te caute, s-a ajuns ca mintea posibilului consumator să fie invadată de mii de produse, fiecare cu propria identificare, fiecare gata să se activeze în momentul în care apare nevoia de consum. De aici pînă la consumul exclusiv de branduri "cunoscute", trecerea a fost cît se poate de firească, pentru că ţine de natura umană să aleagă din ceea ce cunoaşte. Astfel au ajuns să fie consumate aproape numai produse la care s-a făcut publicitate şi acest fapt a crescut evident cererea de mesaje publicitare. Acesta a devenit o condiţie pentru a putea vinde un produs. La rîndul ei, noua nevoie de expunere către cît mai mulţi oameni a devenit şi ea un produs din ce în ce mai cerut şi mai valorizat. Un produs care, descoperind o piaţă, a început şi el să se dezvolte. Aşa au apărut adevărate industrii menite să ţină omul captiv în faţa unui canal media care difuzează mesaje publicitare. Aceste canale media s-au diversificat şi specializat, ajungîndu-se la "industria" de azi. Odată stabilită relaţia dintre publicitate şi consum, evident că ea a căpătat multiple rafinări, pentru că dincolo de prezenţa în mintea consumatorilor, au apărut şi numeroasele asocieri care permit astăzi ca prin publicitate să se poată influenţa momentul şi tipul consumului, ba mai mult, prin publicitate să se poată crea şi întreţine nevoia de consum. Astăzi există campanii aspiraţionale care să-i facă pe oameni să-şi dorească să consume diverse lucruri, de care, înainte de campanii, nici nu se gîndeau că ar fi avut nevoie. Există campanii de imagine care să menţină interesul pentru un anumit brand şi să-l păstreze la un grad înalt de dezirabilitate, există campanii publicitare care determină consumul unui anumit produs, la un moment dat, prin oferirea unei promoţii, un motiv în plus pentru a-l cumpăra într-o perioadă scurtă de timp, există chiar nevoi generalizate de consum, prin promovarea unor evenimente asociate cu mai multe produse. Relaţia e biunivocă. Publicitatea determină consum, dar în acelaşi timp consumul determină noi produse sau adaptări ale celor vechi, la care să se facă publicitate. Canalele media cresc şi ca număr, şi ca penetrare, numărul reclamelor văzute de o persoană creşte şi el exponenţial şi apare un sistem care se autoîntreţine, pentru că în continuare e foarte firesc ca oamenii să consume mai degrabă lucruri despre care ştiu, decît despre care nu ştiu. Cu toată aparenta reticenţă în faţa publicităţii, aceasta funcţionează din plin, "apărarea consumatorului" de numărul reclamelor determinînd doar o preocupare majoră pentru reclame memorabile şi cît mai vizibile, toate acestea în contextul în care este mai uşor să arăţi o reclamă şi unor oameni neinteresaţi direct, deci cu o cerere evident în creştere. Au apărut metode, mai ales în spaţiul digital, pentru o cît mai bună targetare care să micşoreze numărul celor care nu au premise să interacţioneze direct cu produsul la care se face reclama, dar în continuare cei care interacţionează doar cu reclama unui produs sînt mult mai mulţi decît cei care interacţionează cu produsul efectiv. Astfel, putem presupune că, cel puţin pe o perioadă previzibilă de timp, publicitatea va influenţa în continuare consumul.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.