O investiţie pe termen lung – interviu cu Daniela BUZDUCEA, director executiv World Vision România

Publicat în Dilema Veche nr. 643 din 16-22 iunie 2016
O investiţie pe termen lung – interviu cu Daniela BUZDUCEA, director executiv World Vision România jpeg

Ce îşi propune Fundaţia World Vision România?

Ne dorim ca fiecare român, indiferent că vine din mediul rural sau mediul urban, să își cîștige traiul cu demnitate. Pentru a ajunge aici, trebuie să rupem cercul vicios al sărăciei și să oferim copiilor defavorizați șansa de a-și depăși condiția. În cei 26 de ani de activitate în România, World Vision a contribuit, prin amploarea celor 200 de programe implementate, la transformarea şi evoluţia a 400 de comunităţi din România, oferind sprijin pentru educaţie, sănătate şi protecţia copilului, agricultură şi dezvoltare rurală. Aproximativ 500.000 de copii şi adulţi din opt judeţe (Constanţa, Cluj, Dolj, Iaşi, Ialomiţa, Vîlcea şi Vaslui) şi din sectorul 5 al Capitalei au beneficiat de programe pe termen lung şi ajutor constant din partea World Vison România, deoarece transformarea și consolidarea schimbării necesită timp.

Care sînt problemele sociale importante în momentul actual şi cum pot fi acestea rezolvate?

Nu putem vorbi de un viitor al României fără a ne ocupa de problema abandonului școlar și a analfabetismului funcțional în rîndul copiilor. Cei care întrerup studiile înainte să-și ducă la capăt educația obligatorie vor deveni asistații sociali de mîine. Putem alege să ne implicăm acum pentru a combate abandonul școlar sau putem plăti mai tîrziu. „Pîine și Mîine“ se ocupă de problema sărăciei din România, oferind o soluție eficientă pentru copiii de școală primară care trăiesc în sărăcie și care, din această cauză, abandonează școala. Privind din exterior, din București, spre exemplu, unde indicatorii nivelului de trai sînt peste media europeană și aproximativ de trei ori mai mari decît în regiunile defavorizate, putem avea o percepție ușor distorsionată. E greu să-ți imaginezi condițiile în care trăiesc mulți copii din sate sau chiar cei aflați la periferia societății în oraș. Dar decalajul de participare școlară pînă la gimnaziu între urban și rural a crescut la un nivel care va face imposibil să mai construim coeziune socială dacă nu intervenim acum. În anul școlar 2013-2014, diferența dintre sat și oraș a ajuns la 22% (conform celui mai recent raport publicat de ISE). Fenomenul sărăciei va lua amploare dacă nu vom interveni pragmatic, direct la sursa problemei – susținînd un program precum „Pîine și Mîine“ care să ofere copiilor condiții pentru a putea merge la școală și prin șansa unui trai decent, precum se întîmplă și în mai mult de jumătate din statele membre ale Consiliului Europei (care dau o masă caldă copiilor din școală, conform cercetării noastre din 2010).

Percepţia obișnuită este că, în mediul rural, copiii pot avea multe neajunsuri, mai puţin cel legat de hrană. Cum explicaţi faptul că tocmai acei copii de la sat, unde agricultura este principala sursă de venit, sînt privaţi de hrană?

Nu toți părinții din mediul rural au pămînt pe care pot să-l lucreze sau să‑l folosească pentru a crește un animal. Chiar atunci cînd îl au, lipsa la vreme a banilor pentru a cumpăra semințe pe care să le planteze, lipsa unui sistem de irigare sau, pur și simplu, sărăcia spirituală în care ajung datorită lipsurilor persistente, caracterizată adesea prin incapacitatea de a mai planifica pe termen lung, sînt bariere reale. De aceea, în mediul rural, părinții folosesc, de cele mai multe ori, alocaţiile şi ajutoarele sociale pentru a cumpăra hrana copiilor lor. Dar atunci cînd vine vorba despre costurile de rechizite, haine și încălțăminte pentru un copil care trebuie să meargă la școală, situația devine critică: ce asigurăm mai întîi? Hrana sau investiția pe termen lung în educație? Iar răspunsul vine din relevanța pe care educația o are pentru viitorul copilului.

De aceea, la World Vision am creat cursuri de educație parentală pentru sănătate, drepturile copilului, inclusiv dreptul la educaţie, nutriţie şi îngrijirea copilului de 0-5 ani. Ne dorim să le oferim și părinților din mediul rural acces la informații care îi pot ajuta să devină părinți mai buni. Pe lîngă programe de sprijin în îmbunătățirea accesului la servicii de bază (sănătate, educație, protecție), World Vision oferă sprijin economic anumitor grupuri vulnerabile pentru a asigura o nutriție mai bună copiilor, prin proiecte de dezvoltare economică şi securitate alimentară, cu donaţii de pachete tehnologice cuprinzînd capre, iepuri, stupi de albine sau pomi fructiferi.

Ce se întîmplă după ce o familie primeşte donaţii de capre, iepuri, stupi de albine sau pomi fructiferi?

Prin proiectele de dezvoltare economică şi socială şi cele de securitate alimentară, ajutăm fermierii să-şi dezvolte afaceri pentru crearea unei economii locale competitive, sustenabile şi în acord cu tradiţiile locale, care să ducă la îmbunătățirea condiţiilor de trai ale agricultorilor şi familiilor lor. Donaţiile de capre şi iepuri au fost acordate familiilor sărace cărora le este greu să asigure o hrană sănătoasă pentru copiii lor. Beneficiarii sînt persoane tinere, cu vîrsta sub 50 de ani, cu mulţi copii şi cu potenţial de a îngriji şi de a folosi donaţia pentru scopul oferit: hrană pentru copii. Proiectele includ şi un proces mai lung de instruire şi modele de bune practici, consultanţă în afaceri, asistenţă tehnică, schimburi de experienţă. În final, toţi cei care beneficiază de donaţii învaţă lecţia generozităţii şi oferă, pentru alte familii din comunitatea lor, un „Dar din dar“. Spiritul proiectului de donație de animale aduce o noutate: familiile beneficiare vor face o nouă donație (de doi ieduți, iepuri sau un purcel), la rîndul lor, odată cu nașterea puilor de animale, pentru alte familii nevoiașe. Astfel, proiectul contribuie la solidaritatea în comunitate.

Care sînt rezultatele acestor proiecte de dezvoltare economică şi securitate alimentară?

Pentru a înţelege pe deplin succesul acestui model de intervenţie, pot aminti Proiectul Apicol derulat în judeţul Vaslui. Apicultorii au înfiinţat Asociaţia Apicolă Negreşti, cu 60 de membri cotizanţi şi un preşedinte; au înființat Cooperativa apicolă „Apicola Florile Vasluiului“ şi un magazin prin care pot achiziţiona echipamente, medicamente şi hrană pentru albine la preţ de producător şi care le oferă şansa de a-şi vinde mierea. Donaţia de 500 de stupi de la începutul proiectului a fost înmulțită la 1330 de stupi. Apicultorii au produs 20.000 kg de miere, din care 10.000 kg de miere au fost vîndute la preţul de 15 lei pe kilogram, aducînd în comunitate profit de 150.000 de lei. Alte 10.000 kg de miere au fost folosite pentru consum propriu sau pentru hrana albinelor din stupi. Şapte apicultori au atras 52.500 de euro prin fonduri europene, accesînd măsura 141 „Sprijinirea fermelor agricole de semi-subzistenţă“. Pentru a creşte numărul de apicultori din comunităţi, 60 de beneficiari au donat la rîndul lor cîte un stup pentru alte 12 familii care vor fi mai departe sprijinite să genereze venituri din apicultură. Zece apicultori au donat cîte un stup pentru Centrul Școlar de Educaţie Incluzivă din Negreşti. Asociaţia Apicolă îi ajută pe elevi să deprindă tainele meseriei de apicultor. Mai mult decît atît, cei 100 de apicultori au demonstrat grija faţă de copiii din comunitate. Atunci cînd copilul unei familii din proiect a necesitat îngrijiri medicale speciale, fiecare a donat suma de 10 lei pentru a acoperi costul tratamentului. În acest fel, cei 100 de apicultori din cele trei comunităţi învecinate au demonstrat că sînt o forţă comună în protejarea copiilor din comunitate.

De unde ideea unui proiect care să atragă copiii la școală?

În 2008, World Vision România a început proiectul „Vreau în clasa a IX-a“, pentru că ne-am dat seama că prea mulți copii din sate nu mai continuau educația la liceu. Am avut noroc de români generoși care ne-au sprijinit pentru a oferi burse lunare pe toată durata liceului unui număr de 1000 de elevi, toți finalizînd studiile cu note bune la bacalaureat. În mod excepțional, 20% și-au continuat studiile în universități. Din 2008 şi pînă în prezent, 207 bursieri din județele Iași, Vaslui, Cluj, Dolj, Ialomița, Vîlcea au mers la facultate și au ales specializări precum Matematică, Construcții de Mașini, Marketing, Arte Plastice, Geografie, Drept, Telecomunicații, Finanțe-Bănci, Medicină Veterinară, Medicină, Asistență Socială și Academia de Poliție. În 2015 am avut o rată de promovabilitate de 100%, toți cei 51 de absolvenți au luat Bac-ul, iar 35 au devenit studenți. La fel ca în toți ceilalți ani, și în acest an avem bursieri cu rezultate remarcabile la olimpiade și concursuri școlare: premiul II la olimpiada județeană de istorie (Dolj), locul II la olimpiada județeană de psihologie (Vaslui), locul II și calificare la faza județeană la concursul național de matematica aplicată „Adolf Haimovici" (Iași), locul II la olimpiada „Lectura ca abilitate de viață", etapa pe municipiu (Ialomița), premiul I la olimpiada județeană de pedagogie (Dolj).

Acest proiect continuă, pentru că sînt încă foarte mulți copii care au nevoie de sprijin. Dar ne-am dat seama că vulnerabilitatea afectează copii din grupe de vîrstă tot mai ­mici, iar cei mai săraci nu mai termină nici opt clase, pentru a putea deveni bursieri într-a IX-a. De aceea ne-am gîndit la o soluție pentru a interveni rapid, cu mijloace pragmatice, pentru a-i aduce pe copii la școală și pentru a le oferi sprijin înainte să se instaleze analfabetismul funcțional. Așa s-a născut, în 2009, ideea programului „Pîine și Mîine“, pe care l-am testat la scară mică și am văzut că are rezultate foarte bune.

Şi totuşi, tot mai mulţi tineri decid ca, după terminarea studiilor, să profeseze în altă ţară.

Avem o generație de copii remarcabili și depinde doar de noi să-i implicăm, să‑i ajutăm să-și vadă viitorul aici, în România. În România, copiii reprezintă 17% din populație. De aceea, WVR ia foarte în serios dreptul copiilor de a fi ascultați și de a contribui la dezvoltarea comunității lor. Iar ideile și inițiativele lor sînt valoroase. Aproape 40% din copiii din mediul rural participă la activități de dezvoltare a comunității, iar aproximativ 14% din ei contribuie cu idei originale, care duc la schimbări importante, arată rezultatele preliminare ale raportului Bunăstarea Copilului 2016, realizat de World Vision România și Universitatea „Babeș-Bolyai“ din Cluj-Napoca pe baza cercetării efectuate în 2205 gospodării din mediul rural din judeţele Cluj, Dolj, Ialomiţa, Iaşi şi Vaslui în perioada ianuarie-martie, 2016.

Ce fel de activităţi derulează aceşti tineri în comunităţile lor?

Vă pot povesti despre un proiect de succes încheiat de curînd şi care a fost distins cu Premiul III la Gala Societăţii Civile anul acesta, la categoria Premii pentru Tineret. Este vorba despre Proiectul ART, prin care un grup de 30 de tineri din oraşul Negreşti, judeţul Vaslui, au demonstrat că pot deveni o voce pentru copiii vulnerabili din oraşul lor şi chiar şi din ţara lor. Pe parcursul a trei ani, tinerii au participat la o serie de training-uri, workshop-uri şi schimburi de experiență în cadrul cărora au do­bîndit noi cunoștințe şi abilități necesare pentru dezvoltarea iniţiativelor de grup; au derulat o cercetare în rîndul copiilor în urma căreia au identificat principalele probleme şi vulnerabilităţi ale copiilor din comunitatea lor; au continuat prin prezentarea problemelor din comunitate atît în prezența autorităţilor locale, cît şi prin participarea la evenimente internaţionale. Cei 30 de tineri au pus bazele Rețelei Tinerilor în Negreşti (TiN) formată din aproximativ 158 de membri din zona oraşului Negreşti care au continuat cu alte inițiative de amploare. Cel mai important este că au demarat mai multe iniţiative locale de impact, dintre care „Campania Poşete pentru o casă“ este poate cea mai reprezentativă. Tinerii au confecţionat singuri poşete de hîrtie şi bandă de scotch pe care le-au vîndut pentru a strînge banii necesari unei familii care locuia în condiţii improprii. Gestul lor a impresionat atît de mulţi oameni, încît familia respectivă s-a mutat acum în casă nouă.

De zeci de ani încoace, World Vision a desfășurat programe ţintind diferite aspecte ale sărăciei. Aţi încercat vreodată să discutaţi propunerile dumneavoastră la nivel guvernamental? Care au fost reacţiile? A fost/este posibilă o colaborare?

De-a lungul timpului, World Vision România a colaborat permanent cu autorităţile pentru derularea programelor de combatere a sărăciei, dar şi pentru fundamentarea problemelor existente şi găsirea unor soluţii viabile. Sîntem în continuare deschişi să susţinem proiectele Guvernului atît cu expertiza noastră, cît şi prin implicare directă. Încă din 2009,  prin parteneriatul cu Ministerul Educaţiei şi cu grupul de lucru constituit în acea perioadă, pe baza cercetărilor din 2011 şi 2013, precum şi a programelor pilotate în urban şi rural, am atras atenţia asupra impactului pe care îl are programul „Şcoală după şcoală“ la nivelul elevilor din comunităţile dezavantajate în reducerea abandonului şcolar şi protecţia copilului faţă de sărăcie şi neglijare. Datorită intervenţiei World Vision România şi a altor ONG-uri, programul „Şcoală după şcoală“ a fost inclus în Legea Educaţiei Naţionale în 2011; fondurile structurale în perioada 2011-2014 au fost direcţionate către astfel de programe, ceea ce a făcut ca mulţi copii vulnerabili să beneficieze de educaţie şi protecţie în acelaşi timp. În februarie 2016, am aflat că programul „Şcoală după şcoală“ este propus ca măsură la nivel naţional în Pachetul de Combatere a Sărăciei, astfel că, în următoarea perioadă, vom propune din nou Guvernului României modelul WVR „Şcoală după școală“ cu masa caldă inclusă, spre implementare la nivel naţional. Sigur că ne dorim şi așteptăm cu tot interesul ca un astfel de model să fie extins la nivel naţional prin finanţare de la Guvernul României. Masa caldă pentru copiii de la sat este o necesitate care nu poate să sufere amînare: un an şcolar pierdut pentru un copil este o pierdere incalculabilă pentru societate. Astfel, în următoarea perioadă, vom propune din nou Guvernului României modelul WVR „Şcoală după școală“ cu masa caldă inclusă, spre implementare la nivel naţional şi proiectul „Pîine şi Mîine“, alături de Lidl România. Avem în continuare nevoie de mult mai mult sprijin și invităm cititorii Dilemei vechi să se alăture acestei inițiative, făcînd o donatie pe www.painesimaine.ro sau trimițînd un sms la 8844 cu textul „Paine“.

a consemnat Gabriela ONOFREI

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.