„Nu zici că te afli pe Terra“ – interviu cu Dylan Harris

Publicat în Dilema Veche nr. 630 din 17-23 martie 2016
„Nu zici că te afli pe Terra“ – interviu cu Dylan Harris jpeg

În căutare de senzaţii tari sau de locuri inedite, turiştii occidentali au descoperit farmecul turismului nuclear, iar Lupine Travel, condusă de Dylan Harris, este una dintre multele agenţii care organizează tururi ale Cernobîlului, această „Mecca nucleară“ accesibilă astăzi oricui. Se estimează că anual zece mii de turişti vizitează Zona.

De cînd organizaţi călătorii la Cerno­bîl şi ce cuprinde pachetul oferit de agenţia dvs.?

Am început în anul 2008. Asigurăm obţinerea de permise pentru accesul în zonă, precum şi transportul şi ghidajul. Există posibilitatea să faci tur de o zi (pentru doar 99 de lire), dar şi de două zile cu o noapte petrecută în zonă (pentru 299 de lire). La început, cererea n-a fost atît de mare, dar în ultimii ani am dus în zonă cîteva sute de turişti.

Care ar fi profilul celor interesaţi de astfel de tururi? Şi ce-i interesează cel mai mult?

În jur de 75% din cei interesaţi sînt bărbaţi cu vîrste cuprinse între 18 şi peste 70 de ani, cu niveluri de educaţie foarte diferite. Unii sînt interesaţi din punct de vedere istoric, alţii vor doar să facă fotografii sau îi pasionează genul de explorare urbană a locurilor părăsite. Cei mai mulţi sînt pur şi simplu curioşi, vor să vadă cu ochii lor cum arată zona unei centrale nucleare părăsite. Majoritatea celor care vor să facă astfel de tururi sînt informaţi şi citesc mult despre Cernobîl înainte să facă această călătorie.

În termenii expunerii la radiaţii, cît de riscante sînt astfel de tururi?

Dacă respectă traseele stabilite nu există nici un fel de pericol de expunere la radiaţii. Singurele zone nesigure şi periculoase se află înăuntrul reactoarelor şi în adîncul pădurilor din jur. Este sigur dacă stai în zonă pînă la două săptămîni neîntrerupt. Nivelul curent de radiaţii este mai mic decît cel la care eşti expus în timpul unui zbor transatlantic. Este însă interzis să explorezi zona fără un ghid şi trebuie să respecţi traseul prestabilit.

Dvs. aţi fost vreodată acolo? Ce v-a impresionat cel mai mult?

Am fost în zonă de mai multe ori. Lucrul care m-a impresionat cel mai mult în prima mea vizită acolo a fost sentimentul de abandon complet şi de linişte absolută. Nu zici că te afli pe Terra. Cînd te plimbi în jurul fostului oraş Pripiat, te simţi ca şi cum te-ai afla la milioane de kilometri distanţă de civilizaţie. Este un moment îngheţat în timp. Cataloagele sînt deschise pe catedre în sălile de clasă, iar pagini de ziar din anul 1986 sînt împrăştiate pe jos.

Cum aţi defini dvs. acest gen de călătorie: excentrică, culturală?

Fiecare are motivele sale pentru a face această călătorie. Cu siguranţă nu este o atracţie turistică în sensul comun şi originar al termenului. Chiar dacă oamenii vizitează Cernobîlul din curiozitate, pînă la urmă este vorba de o călătorie educaţională, care arată adevăratul pericol al unei centrale nucleare inadecvat controlate.

Cum vedeţi dvs. viitorul Cernobîlului?

De cînd a început războiul civil în Ucraina, turismul a scăzut dramatic, inclusiv în zona Cernobîlului. Numărul celor interesaţi este doar o mică parte din ce era în 2013. Totuşi, există semne de creştere şi cred că în anii următori numărul turiştilor va continua să crească.

Odată ce construcţia sarcofagului va fi completă, Cernobîlul va pierde imaginea iconică a reactorului distrus, dar nu cred că asta va afecta numărul de vizitatori ai zonei. Foştii locuitori, care acum s-au mutat înapoi după ce iniţial au fost constrînşi să evacueze zona, au început să moară de bătrîneţe şi n-au mai rămas mulţi martori. Cred că atunci cînd ultimul locuitor va dispărea, zona va fi folosită mai mult ca un cîmp de cercetare, în special pentru studiul vieţii sălbatice.

a consemnat Marius CHIVU

Foto: R. Bassbar

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Cel mai crud torționar, Nicolae Moromete: „Porc mincinos. În Republica noastră populară, pentru «nimic» nu se capătă mai mult de zece ani!“
Pe unde a trecut, torționarul Nicolae Moromete a semănat teroare, fie că a fost la Aiud, Jilava sau Vacăreşti. Neavând niciun fel de studii, el a fost subiectul unor situații de-a dreptul hilare.
image
Afacerea care ia amploare în România. Locațiile apar ca ciupercile după ploaie, dar tot par neîncăpătoare: „Nu mai avem locuri disponibile”
În ultimii ani, în marile orașe ale României au fost amenajate foarte multe locații dedicate practicării sportului în aer liber. De cele mai multe ori este vorba despre terenuri de fotbal.
image
Admis cu 10 la Automatică. Ionuț Mihăilescu din Caracal a fost singurul decar din 3.500 candidați. A lucrat cot la cot cu bunica exerciții și probleme
Un elev de clasa a XII-a din județul Olt este deja admis la Facultatea de Automatică și Calculatoare din cadrul Politehnicii București, cu media 10. Bunica sa a jucat un rol determinant.

HIstoria.ro

image
Olimpia, cel mai tânăr muzeu al ţării
Primul muzeu din România dedicat istoriei sportului și turismului montan a fost deschis la Brașov, în an olimpic, la „Olimpia”, în fostul sediu al Reuniunii de patinaj, clădire construită la sfârșitul secolului al XIX-lea, restaurată de Muzeul Județean de Istorie Brașov.
image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.