Ni s-au terminat bătrînii

Publicat în Dilema Veche nr. 274 din 14 Mai 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Pe vremea cînd mă ocupam de imaginarul copilăriei, eram fascinată de reprezentările de secol XIX ale vîrstelor omeneşti, pe treptele unei scări simbolice. În majoritatea gravurilor pe care le-am putut consulta, în prima jumătate a vieţii omul urca patru trepte, şi ajungea la maximum de putere pe treapta a cincea; apoi cobora, din ce în ce mai încovoiat, în baston şi apoi în cîrje, ultimele patru trepte. Era frustrant pentru cercetătorul copilăriei, dar simptomatic pentru mentalitatea vremii, faptul că nu exista nici o treaptă destinată micii copilării, dar existau în schimb patru trepte destinate diferitelor etape ale bătrîneţii. În mod cutremurător, dedesubtul primei trepte a vieţii apărea un pătuţ de copil, la fel cum, simetric, dedesubtul ultimei trepte apărea un pat mare în care se lăfăia moartea. Aşadar, cu doar două secole în urmă, pentru cultura savantă a oraşului, bătrîneţea constituia o întreagă jumătate din viaţa omului, perioadă nicidecum ruşinoasă, chiar dacă din ce în ce mai fragilă. Mă întreb cum s-a ajuns în mai puţin de două secole la dispariţia din lume a bătrîneţii " prin eufemizare " sau cum s-a ajuns în România de la cine n-are bătrîni, să-şi cumpere, la te caută moartea pe-acasă, tataie! Cine are bătrîni e mai bogat. Bunica Irinei, Caterina, se făcuse tot mai puţină la bătrîneţe, avea dureri reumatice cumplite, iar picioarele îi deveniseră de nefolosit. În schimb, mintea, dar mai ales limba, îi rămăseseră tinere şi ascuţite. În fiecare dimineaţă, Caterina se gătea, se pieptăna şi se farda şi apoi era aşezată de către ai ei pe canapeaua din mijlocul casei, de unde putea controla totul. Irina şi-o amintea ca pe o păpuşă de divan, cu fusta rotund aranjată în jurul trupului, arătînd nemulţumită cu degetul deformat de gută către lucrurile care nu mergeau cum trebuie în gospodărie, corectîndu-şi şi admonestîndu-şi toţi membrii familiei. Şi nimeni nu îndrăznea să o bombăne cu voce tare, pentru că îi simţeau forţa pe care i-o conferea bătrîneţea. Cine n-are e mai sărac. Într-un supermarket, o doamnă în vîrstă cu fiica ei fac cumpărături. O angajată care încearcă să aşeze marfa pe raft o roagă pe tînără să aibă grijă de a bătrînă, să nu se împiedice în ambalajele de carton. Asta provoacă din partea fiicei un discurs indignat despre insulte şi despre limbajul jignitor al tinerilor din ziua de azi; cum poţi spune despre cineva că e bătrîn, cînd are doar 80 de ani! Mă uit în coşul de cumpărături alimentare: cam multe pliculeţe viu colorate... Cine a avut bătrîni i-a pierdut. În cartierul meu, pînă acum vreo cîţiva ani, mai existau bătrîni. Înainte ca pe stradă sau în apartamente să locuiască persoane de vîrsta a treia, toţi vecinii îi cunoşteau pe bătrîneii despre care vreau să povestesc. Îi observam ori de cîte ori se plimbau pe stradă ţinîndu-se de mînă. El " foarte înalt şi slab, ea " scundă şi mult mai sprintenă. El era adus de spate destul cît să îi poată vorbi ei lîngă ureche. Nimeni nu ştia exact în ce imobil locuiesc, dar ştiam că ne sînt vecini şi cu toţii ne opream din vorbă, zîmbind la vederea lor. Plutea între cei doi bătrînei un abur de tandreţe, iar în urma lor " speranţa că putem îmbătrîni cu toţii la fel. Întîlnirea cu cei doi, cu bătrîneii, îndemna la visare şi la scenarii optimiste. Datorită lor, îţi doreai să ajungi odată bătrîn şi nu, ferească Dumnezeu, la a doua sau la a treia tinereţe. Într-o zi a apărut pe stradă el singur şi de atunci l-am văzut din ce în ce mai rar; de fapt, uneori vecinii se întreabă dacă o mai fi în viaţă. Odată cu ei, pare că însuşi cuvîntul bătrîn a ieşit din vocabularul conversaţiei de cartier. Scara vîrstelor cu capul în jos. Dacă cineva şi-ar mai bate capul să imagineze astăzi viaţa omului pe treptele unei scări, ea ar fi reprezentată de un parcurs exclusiv urcător şi în permanent progres, de la o copilărie intrauterină savant asistată, spre o mereu mai multiplicată tinereţe " a doua, a treia, un mare buchet de ghiocei. Conform acestui tipar impus de corectitudinea globală, în penthouse-ul simbolic, omul îşi trăieşte o finală copilărie, absurdă, inutilă şi monstruoasă. Mă gîndesc cum ar fi dacă din icoane ne-ar privi nişte sfinţi de vîrsta a treia...

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
De ce suntem penultimii în UE la salarii și primii la creșterea prețurilor. Expert: „Inflația e mama tuturor taxelor”
România este pentru a treia lună consecutiv țara cu cea mai mare inflație, conform statisticilor Eurostat, iar ca și cum nu ar fi de ajuns, doar bulgarii câștigă mai puțin. Analistul economic Adrian Negrescu explică, pentru „Adevărul”, cum s-a ajuns aici și de ce statul nu are soluții.
image
La ce riscuri de sănătate se expun cei care lucrează noaptea. Boala cumplită care îi paște
Persoanele care lucrează în ture de noapte prezintă un risc mai mare de demență și alte boli, spune un important expert în somn, a cărui afirmație se bazează pe rezultatele unor studii științifice.
image
Banii viitorului: Ce s-ar întâmpla dacă am renunța la cash și am folosi bani virtuali
Într-o lume tot mai digitalizată, ideea de a renunța la tranzacțiile cu bani cash și de a folosi exclusiv bani virtuali devine din ce în ce mai atrăgătoare, punctează specialiștii.

HIstoria.ro

image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.
image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.