Nevoia de clasamente

Publicat în Dilema Veche nr. 125 din 15 Iun 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Ne-am obişnuit să vorbim, tot mai des, despre "cotele" pe care le înregistrează în sondaje oamenii noştri politici. Să le comparăm ("cutare a scăzut", cutare l-a întrecut pe celălalt", "cutare e al treilea") în termeni aparent precişi şi deasupra oricărui rezonabil dubiu. Este un tic tot mai răspîndit, lucru ce ar trebui să mă bucure (fiind unul care se ocupă îndeobşte cu producerea cifrelor respective). Dar nu mă bucură, şi am să încerc să explic de ce. Înainte, ar fi util să ne lămurim ce este "cota de popularitate" atît de des pomenită. De regulă, ea este măsurată cu ajutorul întrebării Cît de multă încredere aveţi în...? (Există variaţii - unele agenţii de cercetare utilizează formularea "Cît de mult vă place...?". Personal, prefer prima variantă - de natură să trimită mai specific la calităţile politice ale unui personaj. Oricum, e important să nu comparăm valorile înregistrate prin întrebări diferite). Ponderea răspunsurilor pozitive (foarte multă încredere, multă încredere) se consideră a fi o măsură a gradului de popularitate a unui personaj politic. Nu e de prisos să atragem atenţia că răspunsurile nu sînt exclusive (poţi avea încredere şi în X şi în Y) - ceea ce transferă în domeniul penalului orice comparare cu rezultatele obţinute în scrutine electorale trecute sau viitoare. Desigur, pentru un om politic, capitalul de încredere este o condiţie sine qua non a reuşitei, mai ales în momentele electorale. Studiile de marketing electoral au arătat că oamenii decid pe cine să voteze nu neapărat pentru superioritatea programului prezentat (se poate citi şi promisiunile făcute), ci mai ales pentru că un candidat îi convinge (în măsură mai mare decît contracandidatul) că îl va pune în operă (se va ţine de cuvînt). Argumentele determinante vor fi, din acest motiv, mai degrabă de ordin afectiv (nu e uşor să argumentezi în mod raţional că vei face ceea ce afirmi). Acest lucru e cu atît mai valabil, cu cît argumentele "istorice" ("iată ce/cum am făcut pînă acum") sînt absente sau eludate. Dar viaţa politicienilor cuprinde şi alte momente decît campaniile electorale (ştiu, pentru cei care se uită abuziv la televizor aserţiunea este şocantă). Mai precis, nu e clar în ce măsură e adevărat pentru viaţa politicienilor, dar e evident pentru viaţa noastră (care depindem de bunăvoinţa celor ce ne conduc). Vreau să spun că, într-o lume pozitivă, politicianul se străduieşte să obţină votul pentru ca, pe baza puterii cu care va fi investit, să-şi poată pune în practică proiectele. În lumea reală, reciproca pare mai degrabă valabilă: politicianul (se face că) îşi îndeplineşte proiectele, pentru a ne cîştiga voturile. Cu alte cuvinte, face şi, mai ales, spune ceea ce îi place electoratului, lucru nu întotdeauna profitabil pe termen lung. Mi s-ar părea normal ca - mai ales într-o ţară caracterizată printr-o deosebit de mare stabilitate politică (fără a fi un specialist în istorie politică, cred că 16 ani fără alegeri anticipate sînt un semn de stabilitate) - politicienii să privească spre graficele indicilor de popularitate cu precădere în preajma campaniilor electorale. În restul timpul, ei ar trebui să-şi pregătească argumentele pentru aceste campanii, făcînd. Dimpotrivă, viaţa politică se confundă tot mai mult cu o perpetuă campanie electorală, show-ul mediatic e perpetuu, avem infotainment cu cote de audienţă în creştere. Ierarhia personajelor politice, care întrunesc în prezent cele mai înalte cote de popularitate, îi cuprinde, în ordine, pe Traian Băsescu (58%), Mona Muscă (49%), Theodor Stolojan (44%), Monica Macovei (39%), Gigi Becali (31%) (conform Barometrului Opiniei Politice - IMAS, lunile aprilie-mai 2006). Aparent, puţine elemente comune, mai degrabă un construct dadaist. Unul totuşi îi uneşte: sînt persoane a căror imagine nu se asociază deloc sau foarte puţin, imaginii unui partid politic. Desigur, Băsescu a fost pînă de curînd liderul unui partid, dar la vremea respectivă nu întrunea cifrele de acum şi, oricum, nu loialitatea faţă de structurile PD îl caracteriza. Becali se află la celălalt capăt al cercului - el este un partid. Este firesc să se întîmple aşa: un partid, cu o structură bine definită, cu greu poate genera sentimente de încredere - mai ales în ţara unde "galeria lui Rapid / n-a fost membră de partid", iar la manifestaţiile de la începutul anilor '90 era la modă lozinca "nu sîntem partide"; nu întîmplător, în "topul" prezentat nu se află liderul nici unuia dintre partidele parlamentare. Cei cinci enumeraţi mai sus mai au în comun şi o anumită încăpăţînare în a duce la îndeplinire ceva anume (o lege, o criză, o biserică) - sau dexteritatea de a lăsa să se creadă că o fac.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.