Neodarwinismul -<i>paradigma biologiei moderne</i> -

Alexandru Al. ECOVOIU
Publicat în Dilema Veche nr. 265 din 12 Mar 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Biologia reprezintă, alături de informatică şi astrofizică, una dintre speranţele omenirii legate de transformarea societăţii prin intermediul cunoaşterii. Ştiinţa este prin definiţie obiectivă, iar societatea umană, mai ales în contextul unui prezumtiv succes al globalizării, are nevoie acută de obiectivizare. Aceasta nu înseamnă neutralizarea energiilor pozitive generate de gradienţii tradiţiilor, ci o balansare a relativismului artificial, generat şi livrat societăţii de către politică şi religie. În prima jumătate a secolului al XIX-lea, biologia trecea printr-un moment în care resimţea lipsa unui cadru solid, obiectiv, care să confere sens descoperirilor din diferitele sale subdomenii. Iar cel mai greu de explicat era relaţia strînsă dintre variabilitatea lumii vii şi diversitatea condiţiilor de mediu. Cum de sînt organismele atît de potrivite cu mediul lor de viaţă? Ce inteligenţă sau ce legi ale naturii asigură această potrivire? Implicarea divinităţii în rezolvarea acestei dileme oferă un răspuns imediat, dar facil, întrucît solicită un efort intelectual minim şi permite explicarea oricărei stranietăţi. Expediţia vasului HMS Beagle i-a permis lui Charles Robert Darwin să exploreze regiuni de coastă din America de Sud, unde descoperă fosile ale unor animale care nu mai fac parte din fauna Terrei. Apare următoarea dilemă: de ce dispar speciile? Teoria creaţionistă susţine că speciile au fost create de divinitate în număr fix, acum circa 6000 de ani, şi că toate speciile au supravieţuit potopului, întrucît Noe ar fi luat pe arca sa cîte o pereche din fiecare specie. Dar dacă toate vieţuitoarele au fost create de divinitate, acestea ar trebui să fie perfecte şi ca urmare nu este logic ca unele specii să dispară, iar altele să dăinuiască. În acest context, descoperirea fosilelor conduce la ideea absurdă conform căreia unele specii ar fi fost pedepsite, chiar dacă sînt dificil de imaginat păcatele pentru care dinozaurii au fost sterşi din cartea vieţii... Nu au fost luaţi dinozaurii pe arca lui Noe, sau pur şi simplu ei nu mai existau la momentul îmbarcării? Evident, dacă unele specii dispar, e de aşteptat ca specii noi să apară. Cum şi de ce apar şi dispar speciile, aceasta este o dilemă veche. Darwin a fost atras nu doar de varietatea de vieţuitoare din America de Sud, dar şi de particularităţile geologice ale ţărmului Patagoniei. El a fost surprins să găsească fosile ale unor vieţuitoare marine în straturi de sedimente aflate mult deasupra nivelului mării, ceea ce sugerează că suprafeţele respective au fost cîndva acoperite de ape. Încolţeşte deja ideea că modificările reliefului şi ale climei ar putea fi asociate cu schimbarea repertoriului de specii de plante şi animale care populează un anumit teritoriu care trece prin schimbări majore. Darwin a fost influenţat de teoria gradualistă din geologie care, în esenţă, susţine că formele de relief se formează lent, în urma acţiunii permanente a apelor şi a altor factori de mediu. Se pare că acest scenariu i-a inspirat lui Darwin ideea că şi formele de viaţă apar gradat, lent, ca efect al adaptării continue la variaţia factorilor de mediu. Procesul prin care apar specii noi se numeşte speciaţie, iar motorul speciaţiei este selecţia naturală, prin care se înţelege supravieţuirea şi perpetuarea indivizilor cel mai bine adaptaţi la condiţiile de mediu în care aceştia trăiesc. Prin intermediul urmaşilor, caracteristicile ereditare favorabile se transmit descendenţilor, astfel încît, în timp, aceştia devin majoritari în populaţia respectivă. Darwin a sesizat corect, influenţat şi de Malthus, că numărul indivizilor unei populaţii creşte, iar resursele naturale care o susţin scad, ceea ce conduce inevitabil la o competiţie pentru resurse similare între indivizi ai aceleiaşi specii. Cei mai bine adaptaţi cîştigă competiţia deoarece prezintă caracteristici biologice (fenotipuri) favorabile. O parte dintre acestea se transmit descendenţilor, astfel încît populaţia respectivă se modifică, în sensul că anumite caracteristici biologice tind să devină preponderente. În schimb, fenotipurile indivizilor mai puţin adaptaţi, incapabili să răspundă eficient la modificările condiţiilor de mediu, vor avea descendenţi puţini sau deloc, astfel încît fenotipurile acestora vor avea o frecvenţă din ce în ce mai redusă în populaţia respectivă. Schimbarea frecvenţei fenotipurilor reprezintă un prim pas spre evoluţie şi spre transformarea speciei respective într-o specie nouă, care exploatează mai eficient resursele noului mediu de viaţă. Selecţia naturală şi implicit evoluţia nu au un scop anume, cum ar fi acela de a crea specia perfectă, imuabilă. Pur şi simplu, variaţiile întîmplătoare care permit supravieţuirea într-un mediu aflat în schimbare vor avea succes, fără a fi însă favorabile în orice condiţii de mediu. O lacună a teoriei darwiniste clasice era incapacitatea de a explica modul prin care apar variaţiile ereditare, însă descoperirile din domeniul geneticii au rezolvat această problemă. Astfel, caracterele biologice sînt determinate de gene, care pot suferi mutaţii. Acestea determină variaţii fenotipice, dintre care unele sînt ereditare, adică se pot transmite de la o generaţie la alta. Fuziunea dintre darwinism şi genetică a generat teoria sintetică modernă a evoluţiei, numită şi neodarwinism, care reprezintă paradigma biologiei. O dovadă experimentală evidentă în sprijinul neodarwinismului este furnizată de rezultatele secvenţierii genomurilor a numeroase specii de bacterii, plante şi animale, precum şi a genomului uman. Analiza comparativă a acestor genomuri confirmă observaţiile morfo-anatomice clasice. Astfel, cu cît două specii sînt mai apropiate în ceea ce priveşte planul anatomic de organizare, cu atît genomurile lor sînt mai asemănătoare în ceea ce priveşte tipul, structura şi funcţiile genelor componente. Alături de universalitatea codului genetic şi de demonstrarea faptului că variaţiile fenotipice au la bază mutaţii genice, înţelegerea organizării structural-funcţionale a genomurilor reprezintă un pivot al neodarwinismului, care nu mai e doar o teorie, ci o cucerire incontestabilă a ştiinţei. Avalanşa de descoperiri din subdomeniile biologiei capătă sens numai dacă sînt analizate prin prisma neodarwinismului, care unifică, explică şi permite predicţii, îndeplinind astfel atributele esenţiale ale unei paradigme ştiinţifice. În absenţa evoluţionismului nu pot fi înţelese interacţiunile complexe dintre speciile unui ecosistem, eforturile extraordinare pe care organismele le fac pentru a se reproduce, relaţiile gazdă-parazit, dezvoltarea rezistenţei la antibiotice (care reprezintă selecţia artificială a acelor microorganisme care sînt în mod întîmplător rezistente la acţiunea unui anumit antibiotic). Aplicaţiile practice ale teoriei evoluţioniste sînt numeroase, una dintre cele mai spectaculoase fiind transferul de gene între specii. De exemplu, înrudirea omului cu bacteriile şi drojdiile, după cum demonstrează existenţa unui cod genetic unic, permite sinteza hormonului de creştere sau a insulinei prin metodele ingineriei genetice. Astfel, genele respective de la om sînt transferate în microorganisme, care interpretează corect informaţia genetică şi sintetizează compuşii respectivi. Fără neodarwinism, biologia rămîne fără paradigmă, devine confuză şi incoerentă, neputînd articula cuceririle sale într-un ansamblu unitar, dinamic. În esenţă, opera lui Charles Darwin, completată de descoperirile geneticii, reprezintă nava amiral a biologiei moderne.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.