N-avem lideri, dar să nu disperăm

Publicat în Dilema Veche nr. 600 din 13-19 august 2015
N avem lideri, dar să nu disperăm jpeg

Nu, acum şi aici nu avem politicieni care să aibă harul de a ne inspira. Nu e nici unul / nici una care să aibă o viziune clară şi idilică despre cum să arate lumea noastră, să ne-o împărtăşească, iar noi să-l/o urmăm cu inima deschisă. Cel puţin eu nu ştiu pe nimeni de acest fel. Şi nu cred că e din cauză că sînt eu cusurgiu sau pentru că aş fi fost în trecut de multe ori sedus şi apoi dezamăgit. Nu e nici din cauză că mă consider prea deştept sau prea bun ca să-mi aleg modele încă vii din viaţa publică. Am cîteva astfel de modele în societatea noastră, dar ele nu sînt în politică, iar dacă se referă la politică o fac aşa, marginal sau din postura de comentatori isteţi. Nu-şi asumă o carieră politică frontal. Şi aşa apare problema: cum Dumnezeu să te inspire şi să urmezi o şleahtă de mediocri cu profesii ratate, care atunci cînd nu ni-s relevaţi ca inculpaţi sau infractori (cîţi au astăzi dosare penale!) îi depistăm, de cele mai multe ori după ce-i votăm, că nu-s altceva decît nişte derbedei? Cu foarte puţine excepţii, „elitele“ noastre locale îmi par a fi nişte derbedei care şi-au depăşit cu mult potenţialul propriu. Aici Bucureştiul, cu primarii lui, este un exemplu elocvent. 

Nu cred că astăzi există condiţiile necesare care să permită apariţia cu uşurinţă a unui lider inspiraţional. Două dintre aceste condiţii esenţiale, care nu există la noi, sînt: 

1) Partide politice atractive care să aibă sisteme de recrutare, selecţie şi promovare pe baze meritocratice, în care avansarea ierarhică să nu fie dependentă exclusiv de apartenenţa la un grup de derbedei cu aere de politicieni. Un spirit puternic, cu o minte deschisă, cu o privire pătrunzătoare, capabilă să formuleze o viziune, trebuie să convingă mai întîi în partid. Nu contează dacă pe termen lung (5-10 ani) sau mediu (2-4 ani), dar partidele trebuie să fie în stare să ne dea, din pepiniera proprie sau din societatea civilă, oameni care să-şi asume viziuni de modernizare şi modele sociale în care ceilalţi oamenii să vrea să trăiască.  Asta e funcţia lor, a partidelor, în societăţile democratice, nu-i aşa? De aia le avem. 

2) Medii de informare curate. La noi, dar nu doar la noi, partidele sînt doar o parte din mediile în care se aleg liderii care ni-s propuşi, dar nu singura. Poate să intre în partid lumina luminilor, cei mai deştepţi şi integri dintre noi, poate să vină pe pămînt Iisus Hristos însuşi şi să facă şi cîteva minuni. Dacă nu are prieteni printre cei care controlează mediile de informare, viziunea lui nu va ajunge la noi şi nu va avea cum să ne inspire. 

Liderul inspiraţional, în afară de toate celelalte calităţi indispensabile, precum anvergura intelectuală, capacitatea de a formula o viziune compatibilă cu societatea din care provine şi capacitatea de a o comunica clar, pe înţelesul celor mulţi, are nevoie şi de o mare dorinţă de putere. O dorinţă de putere de a schimba ceva în societate, dar şi dorinţa de a avea putere de dragul ei. Acesta este adevărul şi nu trebuie să-i blamăm pe cei care o au şi o manifestă. Îi blamăm pe cei care vor doar putere de dragul puterii şi pentru amorul propriu, dar pe cei care au o viziune bună, calităţi morale dezirabile social şi care-şi doresc puterea (se vede pe faţa lor, cum se spune) nu avem de ce-i blama. Din contra, trebuie încurajaţi, susţinuţi, chiar urmaţi. Această dorinţă intrinsecă de putere este cea care-i ţine motivaţi, cea care-i face să continue atunci cînd vor fi inerent denigraţi, murdăriţi, acuzaţi, înjuraţi, criticaţi şi luaţi la bani mărunţi în lupta politică. Pentru a ne motiva (inspira) pe noi, trebuie să fie capabili mai întîi de a se motiva pe ei înşişi şi să-i convingă pe cei din imediata lor apropiere, în primul rînd familia, că trebuie să continue, că trebuie să meargă mai departe, chiar dacă efortul pare, la un moment dat, să nu mai merite. Dorinţa de putere îi va ţine vii. 

În urma rîndurilor de mai sus n-aş vrea să rămînem cu impresia de rău şi amar. Democraţiile liberale în care sistemele economice capitaliste funcţionează (performează, inovează) nu au nevoie stringentă de lideri puternic inspiraţionali, lideri care să ne dea pe spate. Astfel de figuri apar în contexte critice, excepţionale, momente de cumpănă (conflicte, recesiuni etc.). Democraţia liberală are supapele ei, cu timpul şi cu concursul unor oameni necunoscuţi, dar esenţiali, lucrurile se aşază, iar societatea intră în parametrii funcţionali în care nu are nevoie de cine ştie ce noi viziuni de măreţie şi se mulţumeşte cu îmbunătăţiri incrementale, care, odată acumulate în timp, fac diferenţa dintre o societate de succes şi una eşuată. Cu toate că mulţi îi cîntă aiurea prohodul, Uniunea Europeană continuă să meargă mai departe, cu suişuri şi coborîşuri, dar în esenţă rămîne locul în care ţi-ai dori pentru copiii tăi să se nască şi să trăiască. Iar sutele de mii de emigranţi mărturisesc asta zilnic. Uniunea nu are un lider efectiv recunoscut ca atare, cineva care ne menţine inspiraţi şi motivaţi, principalii politicieni de la Bruxelles sînt cvasi-necunoscuţi în statele membre, iar viziunea asupra viitorului ne este formulată de o clasă întreagă de actori cvasianonimi care se exprimă liber, din instituţii, dar şi din statele membre. Atîta timp cît va fi vorba despre pace, libertate, mediu curat, liber schimb (piaţă liberă), stat de drept şi democraţie, pe mine aceşti oameni vor continua să mă inspire.  

Ciprian Ciucu este director de programe la Centrul Român pentru Politici Europene (www.crpe.ro). 

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.