„Munca responsabilă, calea de a face bine societăţii“ - interviu cu Nicoleta DELIU

Publicat în Dilema Veche nr. 642 din 9-15 iunie 2016
„Munca responsabilă, calea de a face bine societăţii“   interviu cu Nicoleta DELIU jpeg

De ani buni, companiile din România au dezvoltat programe de responsabilitate socială și, fie că se adresează problemelor la scară mare ale societății din România, precum educația sau sănătatea, fie că rezolvă, punctual, probleme din comunitate, toate încearcă același lucru: să producă o schimbare. De ce ați ales educația în zona business?

În ceea ce ne privește, putem vorbi despre o implicare în comunitate la nivelul accesibilității tinerilor pe piața muncii, iar proiectele noastre au pornit cumva din dorința de a avea clienți educați, care pot înțelege termenii contractuali ai unei legături de business pe care o stabilesc în relație cu o bancă, ce înseamnă drepturi și obligații într-un contract. Să spunem că acesta a fost punctul din care am dezvoltat programele de educație. Bineînțeles, domeniul educației este foarte amplu și nu-ți poți asuma, fiind o companie, că poți rezolva toate problemele acestui sistem. De aceea, am căutat acele segmente în care putem interveni. Și ne am uitat la două lucruri: pe de o parte, la clienții noștri și la nevoile lor, pe de alta, la forța de muncă slab pregătită, care este, în prezent, un mare pericol pentru business-urile din România. Există, de asemenea, multe studii care subliniază faptul că în România există o discrepanță între șomajul mare din rîndul tinerilor și antreprenorii care găsesc foarte greu oameni pentru a-i angaja. Iar de aici s-a născut întrebarea: cum putem interveni? Am început așadar să contactăm antreprenori, studenți și oameni din mediul academic, dorind să realizăm acea conexiune necesară pentru a explica acest fenomen. Una dintre concluzii ne-a condus spre lipsa de soft skills, una dintre problemele majore pe care le au studenții care vor să se angajeze. Pornind de la faptul că nu știu cum să scrie un CV și ajungînd în aria de competențe pe care mulți nu știu să și le valorifice, pentru că nu își cunosc potențialul real sau direcțiile spre care ar putea merge ca să își transforme profesia într-o vocație.

Vorbim cumva despre meteahna încă existentă de a alege o facultate la modă sau una unde este ușor de intrat, doar ca să faci o facultate?

Cumva, generația tînără își dorește foarte mult să își înțeleagă propria valoare. Din păcate, cred că societatea nu transmite, indiferent de mediu, fie cel familial, fie școală sau mass-media, valoarea muncii. Aș dori foarte mult să se înțeleagă aici un aspect, și anume că muncind, într-un mod profesionist, poți face bine unei societăți și că, prin implicarea și dedicarea pe care le depui, reușești să creezi o societate mai bună, la care toți visăm, tocmai pentru că, de fapt, creezi ideea de valoare. Vorbim despre faptul că nu există repere sau elite, dar în același timp mentalitatea generală e că mergi la lucru ca la o corvoadă, fără să căutăm însă acel job care ni se po­tri­veș­te cu adevărat, acel job care ne adu­ce sa­tis­facții dincolo de cele materiale – pentru că, azi, singura valoare pe care mulți tineri o caută cînd se prezintă la in­terviuri este salariul – de aceea vezi ce­reri nejustificate la interviuri. Și, mai mult, cred că la noi există un soi de inflexibilitate după ce începi primul job. Dacă nu îți place, rămîi totuși în acel job dintr-un soi de comoditate, dar asta, de fapt, te plafonează.

În acest context, acum cîteva luni, ați lansat platforma online Laboratorul de cariere. Despre ce este vorba?

În primul rînd, trebuie să vă spun că această idee a pornit acum doi ani. Nu am vrut însă să ne grăbim, tocmai pentru că am dorit lansarea unui program bine structurat. Am început prin a invita la discuții, pe aceste teme, diverși antreprenori, ca să aflăm care sînt problemele lor, apoi reprezentanți ai mediului academic, ca să vedem ce putem oferi și cum putem face programe care să fie cumva complementare cu ceea ce se întîmplă în universități. Pilotul programului l-am desfășurat anul trecut la Cluj, la Universitatea „Babeș-Bolyai“, cu un seminar la care au participat 80 de studenți. A fost un curs intensiv, care a durat două săptămîni, din care studenții aflau tot felul de lucruri, de la cum să se înțeleagă pe ei înșiși, să învețe cum să își descopere și să își valorifice potențialul, la cum să se pună efectiv pe harta forței de muncă, care sînt zonele pe care trebuie să le dezvolte pentru un anumit job, cum să se prezinte la un interviu sau cum să-și construiască un CV. În afara părții teoretice am organizat, alături de partenerii noștri de la Școala de valori, și partea practică, în care am înlesnit întîlniri cu oamenii care lucrează în departamente de Resurse umane și în marile companii din Cluj. Din păcate, nu am avut rezultatele așteptate, din cauza numărului redus de participanți. Am avut, ce e drept, o bază critică cu care să putem desfășura proiectul, dar ne așteptam la un interes mai mare. După cîteva luni am reluat seminarul la Iași. Am ales altă perioadă, care să nu se suprapună peste sesiune, am împărțit cursul pe module. Au venit mai mulți, dar simțeam că tot nu s-a atins nivelul de participare la care ne așteptam. Însă ceea ce ne-a încurajat a fost faptul că studenții care au venit s-au dovedit a fi extrem de implicați în proiect. Voiau să fie acolo. Iar acesta a fost, de fapt, feedback-ul de care aveam nevoie: nu trebuie să targetezi pe toată lumea, ci să faci un program pentru cei care vor și care sînt chiar interesați. Așa că, după ce am făcut cei doi pași cu seminarele, am lansat platforma online Laboratorul de cariere, o platformă pe care în acest moment se găsesc cursuri online exact pe zona de dezvoltare de soft skills, fără să ignorăm însă și interacțiunea la nivelul ierbii – partenerii noștri de la Școala de valori fiind în prezent în universitățile mari din țară, vorbind studenților despre această platformă, adunînd în continuare feedback-uri care să ne ajute să vedem ce alte module trebuie să dezvoltăm în continuare. În plus, ceea ce ne-a bucurat este faptul că în acest parteneriat am reușit să atragem și Guvernul, avem în prezent un parteneriat încheiat cu Secretariatul General al Guvernului și cu Ministerul Tineretului, care ne vor ajuta în promovarea platformei și care îi vor primi în internship pe cei care participă la cursurile de pe platformă.

Ce poți învăța, concret, urmînd cursurile Laboratorului de cariere?

De exemplu, cum să lucrezi în echipă. La noi, nici un sistem nu încurajează acest lucru. Înveți cum să te adaptezi la un context, să știi să asculți, să ții cont de părerea celuilalt, să-ți cunoști punctele forte, dar și pe cele slabe, să fii capabil să accepți că, lucrînd alături de colegi, lucrurile merg mai bine decît separat. Să știi cum să interacționezi cu alți oameni, cum să îți dezvolți și cum să exprimi inteligența emoțională, atît de necesară în relațiile de business. Există și module care te învață cum să te prezinți la un interviu sau cum să scrii un CV care să te pună pe tine în valoare și nu ceea ce crezi că vrea să audă angajatorul. Platforma se află în plină dezvoltare și există multe idei pe care vrem să le punem în practică. De exemplu, cineva spunea că ar trebui să facem un curs de limba germană pentru că asta se cere. Altcineva propunea un curs de project management. Avem multe idei, și vom folosi această perioadă în care colegii noștri de la Școala de valori se vor întîlni cu sute de studenți pentru a aduna ideile din rîndul lor. Între timp, vorbim și cu clienții noștri, antreprenori, pentru a lua pulsul și din partea angajatorului. În funcție de toate acestea, vom dezvolta cursurile pentru platformă. Încercăm să fim flexibili și adaptabili, pentru că ideea de bază este totuși corelarea nevoilor pieței muncii.

Cum se desfășoară și care este formatul acestor cursuri?

Sînt cursuri online, după modelul Cursera – un portal care adună cursuri de la cele mai mari universități din lume pe toate tematicile, și idei. Practic, este vorba despre acces liber la educație. Sînt cursuri adaptate mediului online. Studentul trebuie să își facă un cont, ca să aibă acces la aceste module. Există și o parte de joc, pe măsură ce termină cursurile studenții primesc puncte, cu care pot merge mai departe, pot accesa mai multe resurse și informații din partea companiilor, pot primi astfel informații referitoare la internship-urile organizate de acestea. Avem în minte și posibilitatea de a lăsa companiile să își creeze propriile cursuri. Acest lucru ar fi util de ambele părți: studenții vor ști ce li se cere, angajatorii vor angaja candidați care cunosc deja anumite lucruri. Sînt cursuri video care durează pînă într-o oră, interactive și cu multe materiale grafice. Important de știut este și faptul că toate cursurile pe care le găsiți pe această platformă sînt pregătite de profesioniști în domeniile pe care le propunem.

Există o certificare la finele absolvirii acestor cursuri?

Ne dorim asta foarte mult, credem că este foarte important ca fiecare student să primească la finele cursurilor o certificare care să însemne ceva într-un viitor CV. Ca un plus la o carte de vizită. Pe de altă parte, ne dorim și ca toate companiile care vor intra partenere în acest proiect să aibă acces la baza de date cu studenții care au absolvit aceste cursuri, care să fie ca o recomandare pe care noi să o putem gira.

Nicoleta Deliu este șeful Departamentului de Comunicare Corporativă și Afaceri Comunitare, BCR.

a consemnat Stela GIURGEANU

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Cel mai crud torționar, Nicolae Moromete: „Porc mincinos. În Republica noastră populară, pentru «nimic» nu se capătă mai mult de zece ani!“
Pe unde a trecut, torționarul Nicolae Moromete a semănat teroare, fie că a fost la Aiud, Jilava sau Vacăreşti. Neavând niciun fel de studii, el a fost subiectul unor situații de-a dreptul hilare.
image
Afacerea care ia amploare în România. Locațiile apar ca ciupercile după ploaie, dar tot par neîncăpătoare: „Nu mai avem locuri disponibile”
În ultimii ani, în marile orașe ale României au fost amenajate foarte multe locații dedicate practicării sportului în aer liber. De cele mai multe ori este vorba despre terenuri de fotbal.
image
Admis cu 10 la Automatică. Ionuț Mihăilescu din Caracal a fost singurul decar din 3.500 candidați. A lucrat cot la cot cu bunica exerciții și probleme
Un elev de clasa a XII-a din județul Olt este deja admis la Facultatea de Automatică și Calculatoare din cadrul Politehnicii București, cu media 10. Bunica sa a jucat un rol determinant.

HIstoria.ro

image
Olimpia, cel mai tânăr muzeu al ţării
Primul muzeu din România dedicat istoriei sportului și turismului montan a fost deschis la Brașov, în an olimpic, la „Olimpia”, în fostul sediu al Reuniunii de patinaj, clădire construită la sfârșitul secolului al XIX-lea, restaurată de Muzeul Județean de Istorie Brașov.
image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.